Michael Laitman, pe Quora: “Unde te va duce iubirea? În ce măsură va influența oamenii?“

Dacă începi să iubești și să-ți pese de toată lumea și de tot ce este în natură –mineral, vegetal, animal și uman – conform legii iubirii, atunci vei vedea imensa influență pe care asta o va avea.

În primul rând, vei primi o mare satisfacție prin toată lumea și prin tot ce este în natură, prin atitudinea ta iubitoare față de ei. Vei începe să simți realitatea prin ei ca fiind includerea ta și a lor reciprocă. Apoi te integrezi cu lumea și descoperi forța care acționează în întreaga lume. Începi să recunoști forța care se dezvoltă, evoluează și însuflețește natura. Așa există toate ființele create. Începi astfel să te identifici cu forța care controlează natura.

De ce o atitudine iubitoare față de nivelurile mineral, vegetal, animal și uman ale naturii, față de tot și toate din jurul meu, poate dezvălui forța care controlează natura?

Pentru că această forță există în toată lumea și în orice, doar că tu nu exiști în aceleași valori pentru a o dezvălui și simți. Prin urmare, este ascunsă. O ascunzi din cauza diferenței tale în calități: ai ură în tine, iar natura este iubire absolută.

Iubirea față de toată lumea este culmea vieții. Realizarea ei ne permite să simțim realitatea perfectă și veșnică și de asemenea, să devenim perfecți și veșnici.

Bazat pe videoclipul „ Unde te va duce iubirea?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Adevărul despre Marșul Drapelului Ierusalimului”

Marșul Drapelului Ierusalimului pe care Israelul îl organizează în fiecare an de Ziua Ierusalimului a avut loc săptămâna aceasta. Așa cum se întâmplă aproape în fiecare an, au existat dezbateri aprinse pe parcursul marșului dacă ar trece prin anumite părți ale Ierusalimului care erau mai sensibile din punct de vedere politic și așa mai departe. Guvernul israelian a insistat că marșul va urma planul inițial ca un semn al rezistenței patriotice împotriva presiunii politice din partea extremei stângi și din partea liderilor palestinieni și a susținătorilor acestora din Israel. Totuși, traseul marșului este punctul cel mai puțin important în această dezbatere. Insistența asupra traseului nu este altceva decât o cortină de fum pentru faptul că țara pierde teritoriu în fața palestinienilor din sud, din nord și practic, peste tot. Pentru că nu știm de ce suntem aici, nu avem putere să insistăm asupra prezenței noastre și să luptăm pentru ea.

Presiunea palestinienilor și a lumii ne-a plasat într-o poziție în care simțim că trebuie să ne cerem scuze că suntem aici. Dacă acesta este cazul, atunci este doar o chestiune de timp până când Israelul își va pierde majoritatea evreiască. Dacă fluturăm steagul israelian fără să știm ce înseamnă Israel, atunci nu este altceva decât un gest politic.

Puterea Israelului nu va veni niciodată din gesturi superficiale. Nici nu va veni din forța militară. Puterea lui Israel depinde de puterea spiritului său. Dacă știm care este datoria noastră și insistăm să o împlinim, nimic nu ne va învinge. De fapt, nimeni nu va lupta împotriva noastră și toată lumea, și în primul rând palestinienii, ne va sprijini.

Rădăcina lui Israel este unitatea pe care strămoșii noștri au realizat-o la poalele Muntelui Sinai, unde s-au legat „ca un singur om cu o inimă”. Poporul lui Israel conține descendenți din toate națiunile lumii. Când am devenit pentru prima dată o națiune, acei descendenți au decis să-și transcendă diferitele medii, culturi în conflict și nenumărate credințe și să pună unitatea deasupra tuturor celorlalte principii și valori.

Talmudul Babilonian (Shabbat 88) scrie că Dumnezeu „a forțat muntele asupra [poporului lui Israel] ca pe o boltă” și a spus că dacă acceptăm legea de a-i iubi pe alții ca pe noi înșine, foarte bine. „Dar dacă nu o faci”, a avertizat El, „va fi înmormântarea ta”. Odată ce am fost de acord și am devenit cea mai improbabilă națiune din istoria umanității, a cărei bază a fost ideea de unitate mai presus de diviziune și ură, El ne-a rânduit să fim un model de unitate pentru ca omenirea să se poată vindeca de bolile sale, sau cum a descris-o profetul Isaiah (42:6-7): „Te voi pune ca… lumină pentru neamuri, pentru a deschide ochii orbi, pentru a scoate prizonierii din temniță și pe cei ce locuiesc în întuneric din închisoare”.

Deoarece unitatea este rădăcina națiunii noastre și este datoria noastră să fim un model de unitate, scopul nostru național ar trebui să fie acela de a remedia diviziunile dintre noi, astfel încât să ajutăm întreaga lume să se unească deasupra nenumăratelor dezbinări care se răspândesc ca o văpaie de foc zilele astea. Numai când vom înceta să luptăm unul împotriva celuilalt și vom începe să restaurăm unitatea pe care au avut-o odată strămoșii noștri, lumea va înceta să lupte și națiunile vor face pace între ele. Până atunci, națiunile vor continua să ne învinovățească pentru necazurile lor și să ne acuze de război.

De aceea este imperativ să ne înțelegem datoria și să insistăm să o împlinim. De aceea, dacă facem așa, nimic nu ne va învinge, așa cum am scris mai sus, și nimeni nu va lupta împotriva noastră. Dimpotrivă, întreaga lume ne va sprijini pe noi și în primul rând pe vecinii noștri, palestinienii.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Dincolo de legile armelor”

Președintele american Joe Biden și prima doamnă Jill Biden își prezintă omagiul la un memorial la școala elementară Robb, unde un bărbat înarmat a ucis 19 copii și doi profesori în cea mai mortală împușcătură din școli din SUA de aproape un deceniu, în Uvalde, Texas, SUA, 29 mai 2022 REUTERS/Jonathan Ernst

Măcelul de la școala elementară Robb din Uvalde, Texas a reaprins dezbaterea în jurul legilor privind armele și al celui de-al Doilea Amendament, mai ales că a avut loc la numai zece zile după o nouă împușcătură în masă la un supermarket Tops Friendly din Buffalo, New York. Nu există nicio îndoială că nu ar trebui să i se permită fiecărei persoane să dețină o armă și sunt necesare verificări ale antecedentelor. Cu toate acestea, nu există nicio îndoială că doar legi mai stricte nu vor îmbunătăți situația. Este timpul să privim dincolo de legile armelor, să acceptăm că aici există o problemă educațională și fără educație pentru acceptare și solidaritate, nimic nu se va schimba în bine.

Problema violenței cu armele este o mărturie a înstrăinării și diviziunii în societatea americană. Anumite comunități au suportat întotdeauna cele mai mari rate ale mortalității în Statele Unite. Michelle R. Smith a scris pentru Associated Press că potrivit profesorului de sociologie Elizabeth Wrigley-Field de la Universitatea din Minnesota care studiază mortalitatea, există inegalități profunde rasiale și de clasă în Statele Unite, iar toleranța noastră față de moarte se bazează parțial pe cine este în risc. „Moartea unor oameni contează mult mai mult decât a altora” a deplâns ea. Deoarece violența cu armele subliniază nu numai alienarea, ci și diviziunea în societatea americană, este crucial să se cultive empatia și solidaritatea.

Oricât de tragice sunt, împușcăturile în masă nu sunt cea mai mare problemă a Americii când vine vorba de violența cu arme. Numărul deceselor cauzate de arme dezvăluie adâncimea crizei. Un articol al Centrului de Cercetare Pew publicat pe 3 februarie a acestui an, dezvăluie că „Pe cap de locuitor au fost 13,6 decese prin arme la 100.000 de oameni în 2020 – cea mai mare rată de la mijlocul anilor 1990”. Acesta este de peste două ori mai mult decât cea mai apropiată țară occidentală de pe lista deceselor cu arme la 100.000 de oameni.

Pentru a înțelege cum să îmbunătățim situația, trebuie să înțelegem ce este în neregulă cu paradigma educațională actuală. În prezent, americanii sunt învățați să urmeze o lege simplă: lasă ce este al tău să fie al tău și ce este al meu să fie al meu. Cu alte cuvinte, ei sunt învățați nu numai să nu le pese unul de celălalt, ci chiar să nu se vadă. Această atitudine se numește „stăpânire sodomită”, deoarece aceasta era legea care guverna în orașul biblic Sodoma și tocmai acesta a fost motivul finalului său nefericit.

Pentru a crea o societate viabilă care să-și poată menține membrii fericiți și în siguranță, elementul social al societății trebuie să fie vital și dominant. Dacă fiecare persoană este lăsată să se descurce singură, aceasta va dezintegra societatea. Iată ce ne spune paradigma dominantă actuală: „Sunteți pe cont propriu!”

Toată lumea are accese de furie; este firesc. Ce persoană normală nu a vrut să-și omoare partenerul sau vecinul, sau șeful sau președintele la un moment dat în viața noastră? Este o emoție naturală care vine cu o frustrare intensă pe care o simțim cu toții uneori.

Dar cine o realizează? Doar cei care nu simt empatie pentru ceilalți. O societate care nutrește gândul că suntem pe cont propriu nu creează inhibiții în mintea oamenilor. Întrucât suntem pe cont propriu și trebuie să ne descurcăm singuri, de ce să nu eliminăm pe cineva pe care îl considerăm o amenințare?

Prin urmare, singura modalitate de a preveni continuarea deceselor fără sens este să cultivăm empatia și solidaritatea. Nimic nu este mai necesar pentru societatea americană de astăzi.

Vorbind despre cultivarea empatiei, unul dintre motivele cheie pentru care americanii au atât de puțin din ea este mass-media. Priviţi la ceea ce arată. De la copilărie până la maturitate, ei expun oamenii la cantități imense de violență. Procedând astfel, îi educă să devină violenți. Dacă America vrea să se schimbe, trebuie să-și schimbe educația în toate aspectele sale, nu numai în școli, ci mai ales în mass-media, inclusiv în social media și toate formele de comunicare în masă. Atât timp cât oamenii sunt prost educați, nicio sancțiune nu va ajuta.

În prezent, nimeni nu se gândește și cu atât mai puțin nu acționează în această direcție. Președintele și alți politicieni spun câteva cuvinte exprimând șocul și consternarea, probabil conform celor dictate de consilieri, și apoi ce? Fac ei ceva? Face cineva ceva? Nimeni nu face nimic. Până când nu se iau măsuri pentru a schimba cultura americană de la alienare la empatie și de la diviziune la solidaritate, societatea va continua să plângă pierderea celor dragi din cauza violenței cu armele.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Când roboții ne iau locurile de muncă”

Ce vom face când roboții ne vor prelua locurile de muncă? În multe domenii ale pieței muncii, aceasta se întâmplă deja. De la casieri la avocați, mașinile computerizate înlocuiesc oamenii într-un ritm alarmant, care doar se accelerează. Nu va trece mult până când roboții vor prelua lucrările agricole, locurile de muncă de livrare, majoritatea locurilor de muncă de producție și a lucrătorilor din hoteluri. Aparatele vor înlocui de asemenea, casierii băncilor, personalul call-centrelor, pe lângă multe alte locuri de muncă ce au fost deja în mare parte automatizate.

Cu toate acestea, există un domeniu în care vor fi solicitați din ce în ce mai mulți oameni și computerele nu le vor lua niciodată locul: educația. Prin educație nu mă refer la învățare. Mașinile pot preda totul, de la matematică la istorie. Cu toate acestea, mașinile nu ne pot educa în sensul mai profund al cuvântului. Mașinile nu pot transforma un copil într-un adult încrezător și pozitiv din punct de vedere social. Aceasta este ceva ce ține exclusiv de competența educatorilor.

În lumea de astăzi, totul este conectat. Nu numai internetul ne conectează. Fiecare produs de pe planetă este produs în mai multe țări; alimentele pe care le consumăm sunt cultivate și fabricate în mai multe țări; energia pe care o folosim pentru încălzire, gătit și conducere este produsă sau pompată în țări diferite de cele în care este utilizată în principal. Dacă nu ar fi conexiunile noastre unii cu alții, la toate nivelurile, de la cel mai personal la cel internațional nu am supraviețui.

Cu toate acestea, în timp ce am devenit total conectați și dependenți unul de celălalt, am devenit de asemenea, intens ostili unul față de celălalt. Recentele atacuri armate în masă din SUA și războiul dintre Rusia și Ucraina sunt exemple evidente ale dușmăniei pe care oamenii și națiunile o simt unele față de altele. Cu toate acestea nu este doar la nivel impersonal, ci și între frați, soți, prieteni și colegi. Neîncrederea este peste tot și acolo unde nu există încredere, nu pot exista comunități puternice sau familii fericite. Acolo unde nu există comunități puternice sau familii fericite, nu există oameni fericiți. Drept urmare, întreaga societate se prăbușește și nicio tehnologie nu poate opri asta.

Deoarece computerele nu pot învăța oamenii să aibă încredere unii în alții sau să aibă grijă unii de alții, cel mai solicitat loc de muncă în viitor va fi cel al educatorilor: oameni care îi învață pe alții să devină persoane grijulii, care se străduiesc să mențină o societate bazată pe responsabilitatea reciprocă, mai degrabă decât pe izolare și suspiciune.

O astfel de societate nu va fi mai puțin vitală sau energică decât societatea hiper-competitivă de astăzi. Cu toate acestea, oamenii nu vor concura pentru a se învinge unii pe alții, ci pentru a fi cei care contribuie cel mai mult la unitatea și conexiunea dintre oameni.

Vor exista în continuare laude și onoare, dar ele nu vor fi acordate celor ale căror acte egoiste îi calcă pe toți ceilalți pe drum, ci celor care îi împuternicesc pe alții prin munca lor. Realizările individuale nu numai că se vor înmulți, dar societatea le va încuraja, deoarece vor avansa întreaga societate și nu vor veni pe cheltuiala nimănui. Într-o astfel de societate, oamenii vor simți că își pot realiza visele și pot fi cine își doresc să fie și în același timp rămân parte a unei societăți vibrante și atente.

Educația către o astfel de societate necesită sensibilitate și înțelegere a naturii umane. Pe măsură ce tot mai mulți oameni îmbrățișează această nouă mentalitate, vor exista din ce în ce mai mulți educatori de acest fel, care vor inversa alienarea care domină relațiile noastre de astăzi și vor ajuta la crearea unei societăți grijulii și incluzive.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→