Noul meu articol pe BIZCATALYST “Sensul anarhiei globale ”

Astăzi, când privești lumea, tot ceea ce vezi este anarhie. America este încurcată într-o campanie electorală atât de plină de ură, încât nu putem decât să sperăm că nu se va încheia în război civil. UE tocmai a semnat un uriaș pachet financiar pentru recuperare post-COVID, dar gâlceava care a dus la acord a expus aversiunea pe care națiunile membre din bloc o simt unele pentru altele. În plus, nu suntem aproape de o realitate post-COVID, iar pachetul se bazează pe o recuperare economică care nu se va întâmpla și pe impozite pe veniturile care nu vor veni, ceea ce face ca implementarea pachetului să fie mai mult decât improbabilă.

Între timp, Orientul Mijlociu nu a fost niciodată un model de stabilitate, iar astăzi chiar mai mult – nu există o singură țară din această regiune afectată de război, care să nu se dezintegreze din interior, sau a cărei economie să nu fie distrusă, iar cetățenii să fie înfometați sau ambele. Adăugați parteneriatul comercial și militar aproape semnat ȋntre China și Iran, tensiunea dintre SUA și Coreea de Nord asupra programului nuclear al acestuia din urmă, relația care se deteriorează între Moscova și Washington și sfârșiţi prin a găsi foarte potrivită declarația succintă a purtătorului de cuvânt al Kremlinului, Dmitry Peskov,: „Situația este foarte proastă”.

De fapt, situația este atât de proastă încât, atunci când COVID-19 a izbucnit pentru prima dată, a impus o paralizie globală, care a împiedicat deteriorarea lumii către un război mondial. Însă recent, izbucnirile globale de anarhie dovedesc că ura se răspândește mai repede chiar decât coronavirusul.

Nu sunt pesimist. Când priviți haosul actual din punctul de vedere al sfârșitului procesului, unde toate devin una, este clar că singurul motiv al anarhiei în creștere este să ne impunem să alegem unitatea peste disensiune și antagonism. Mai mult, pentru că în acest moment alegem în mod clar să ne luptăm unii cu alții pentru că ceilalţi au opinii diferite faţă de ale noastre, anarhia este singura cale de a ne convinge că ura nu este răsplătită. Atât timp cât nu suntem convinși, anarhia va trebui să continue să crească și să aducă mai multe chinuri umanității. Când haosul ne va prelua și nu vom avea ce mânca și pe nimeni în care să avem încredere, ne vom convinge să schimbăm cursul. Dar nu ar fi mai înțelept să alegem unitatea, înainte de a se întâmpla toate aceste rele?

Când unitatea prevalează în sfârșit, nu va include acordul ȋntre fiecare. Oamenii s-au născut diferiți, și vor rămâne diferiți dintr-un motiv bun. Opiniile lor diferite sunt expresii ale diferențelor dintre ei, care trebuie să rămână. Problema nu este că suntem diferiți; este că urâm alți oameni pentru că nu gândesc ca noi, nu arată ca noi, nu vorbesc ca noi și nu se comportă ca noi, și asta pentru că ei nu sunt noi. Problema este sentimentul nostru de ȋndreptăţire și convingerea că numai eu am dreptate și că toți ceilalți greșesc. Dar dacă urăsc oamenii pentru că gândesc diferit, chiar dacă greșesc, se poate să am dreptate? Poate cineva hrăni ura și totuși să aibă dreptate?

Ura este negarea dreptului altei persoane la o opinie, caracter, rasă, credință sau orice altceva care nu sunt eu. Dacă îl urăsc, înseamnă că eu cred că el nu ar trebui să existe. În cuvinte simple, ura este negarea dreptului unei alte persoane de a exista. Din această perspectivă, nu poate ieși nimic corect

Contrar perspectivei noastre centrate pe sine, lumea este un întreg incluziv. Elementele sale se completează reciproc atât de complet încât nici o parte nu poate exista fără opusul ei. Putem atinge unitatea numai atunci când menținem acele opuse în echilibru stabil. Noaptea și ziua, vara și iarna, nașterea și moartea, toate opusele nu creează anarhie. Dimpotrivă, ele creează ordine, mențin echilibrul și susțin viața!

Pentru a atinge această perspectivă, trebuie să vizăm rezultatul final – unitatea întregii umanități. Când poziționați unitatea umanității la sfârșitul procesului și examinați evenimentele trecute și actuale cu unitatea în minte, vă dați seama că dezvoltarea umană se mișcă inexorabil în această direcție. Nu este un rezultat rău. Nu este un viitor de penurie sau de stres. Este un viitor de calm, prosperitate și grijă reciprocă pentru toată lumea. Dar, pentru că egourile noastre se opun grijii pentru ceilalți, ele înfățișează acel viitor ca fiind sumbru și neplăcut.

Dar calmul și prosperitatea nu pot fi sumbre sau neplăcute. Putem alege să ne apropiem rapid și plăcut de viitorul nostru promițător, lucrând mână de la mână la crearea unei societăți înfloritoare, diverse, ai căror membri se îngrijesc unii de alții, sau putem transforma inevitabilul, insistând pe separare și ură și să așteptăm ca realitatea să ne tragă spre fericire, împotriva voinței noastre.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani | Add Comment →