Michael Laitman, pe Quora: “Care poate fi soluția/soluțiile pentru conflictul Israel-Palestina?“

Actuala criză Israel-Palestina este un alt capitol al unui vechi conflict datând de la eforturile noastre timpurii de a restabili un Stat Evreu.

Pe scurt, deținem cheia pentru a pune capăt acestei crize. Unitatea sau diviziunea noastră face diferența dintre inamicii noștri care se potolesc sau se ridică împotriva noastră. De asemenea, măsura în care suntem uniți sau divizați reflectă măsura în care dușmanii noștri se calmează sau se aprind.*

De ce este unitatea noastră factorul decisiv în acest conflict?

Acest lucru se datorează faptului că unitatea, și mai exact unitatea deasupra diviziunii, marchează unicitatea noastră și ceea ce ne-a făcut un popor evreu începând cu aproximativ 4000 de ani în urmă în Babilonul antic. Când Babilonul a cunoscut o criză de diviziune socială, cu conflicte și ură care rupeau vechea societate babiloniană, Avraam – un preot babilonian, care a descoperit calea unirii deasupra diviziunilor în creștere, adică, ajungând la revelația forței unice a iubirii și a dăruirii care există în realitate deasupra ego-ului în creștere – a început să predea deschis oricui dorea să învețe această cale pe care a descoperit-o.

Întrucât diviziunea din întreaga societate a fost simțită ca o problemă majoră, mai mulți oameni s-au adunat în jurul lui Abraham și au implementat metoda pe care o preda acesta. Au continuat să descopere forța unificatoare unică a iubirii deasupra impulsurilor lor divizorii și, făcând acest lucru, au devenit cunoscuți ca „poporul Israel”. Cuvântul „Israel” vine de la „Yashar Kel”, care înseamnă „direct la Dumnezeu”, adică direct la forța unică a iubirii care umple realitatea. Mai târziu, acest grup a devenit cunoscut sub numele de „evrei” (cuvântul ebraic pentru „evreu” [Yehudi] provine din cuvântul „unit” [yihudi] [Yaarot Devash, Partea 2, Drush nr. 2]).

Prin urmare, națiunea evreiască a fost fondată pe această bază ideologică. Oamenii care trăiau în vechiul Babilon, care simțeau presiunea diviziunii și a urii acelor timpuri, s-au adunat sub îndrumarea lui Avraam și s-au unit în cele din urmă deasupra impulsurilor lor divizorii. Procedând astfel, ei au devenit cunoscuți ca „o lumină pentru națiuni”. Adică, obținerea forței unificatoare a naturii deasupra egoului uman, care provoacă toate diviziunile și problemele din societate, afectează pozitiv toate „națiunile”, adică toți oamenii din lume. O masă critică de oameni care se unesc în iubire mai presus de diferențele și diviziunile lor răspândește iubire, unitate, grijă reciprocă, sprijin și încurajare în întreaga omenire în general. Și când oamenii simt această forță de unitate care îi conectează, se simt mai fericiți, plini de încredere, de putere și căldură, și apoi venerează sursa care le aduce astfel de simțiri.

Așa cum era atunci, așa este și astăzi, dar la o scară mult mai mare, globală.

Egoul uman, diviziunea, conflictele și ura sunt în creștere și duc la crize peste tot. De exemplu, escaladarea în Israel și Palestina are loc în timpul unei perioade de împușcături în masă în Statele Unite, devenind aproape la fel de obișnuită ca micul dejun și, mai general, în ciuda conexiunilor noastre tehnologice și economice în creștere la nivel mondial, ne simțim mai izolați, stresați, deprimați, goi și neliniștiţi ca niciodată. Cu cât oamenii simt tot felul de sentimente și fenomene negative în viața lor, cu atât apar mai multe sentimente de nemulțumire față de poporul Israel.

Dacă noi, evreii, am funcționa în conformitate cu înclinația unificatoare original, care ne-a adus împreună, vom răspândi atunci o forță pozitivă de unire în lume și vom experimenta astfel o reacție pozitivă din partea lumii. Dacă totuși, așa cum se întâmplă în prezent, nu reușim să facem mișcări spre unitatea noastră, atunci împiedicăm forța pozitivă de unire să ajungă la umanitate și ura se stârnește în mod natural împotriva noastră pentru a ne determina să ne unim. Prin urmare, sper că ne vom trezi la nevoia noastră predestinată de a ne uni, mai devreme decât mai târziu, întrucât acest lucru ne-ar scuti pe noi înșine și omenirea de multă durere și suferinţă.

Pur și simplu nu avem niciun indiciu cu privire la ceea ce ar duce la o calibrare unificatoare a atitudinilor noastre față de ceilalți. Criza actuală Israel-Palestina se va calma și, în plus, crizele care se întind la niveluri personale, sociale, economice și ecologice din întreaga omenire ar dispărea, de asemenea. Exploatarea, manipularea, ura și abuzul crescând în umanitate s-ar inversa în formele sale pozitive de sprijin reciproc, considerație, încurajare, iubire și grijă.

De aceea am depus atât de multe eforturi pentru a răspândi mesajul despre necesitatea unității evreiești, deoarece punerea în aplicare sau neglijarea acesteia vor determina dacă umanitatea trece la un parcurs armonios și unitar de dezvoltare, sau dacă vom continua să decădem pe calea actuală de scindare.

* Vedeti cartea mea, Alegerea evreiască: Unitate sau antisemitism: Fapte istorice despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti, pentru mai multe detalii despre acest subiect.

Scris/editat de studenţii Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

În fiecare an marcăm Ziua Comemorării Holocaustului pentru a onora memoria victimelor – șase milioane de evrei europeni. Cu toate acestea, pe măsură ce anii trec, distanțându-ne din ce în ce mai mult de acest eveniment, amintirea acestuia începe să se estompeze.

Mulți tineri nu au auzit poveștile despre Holocaust în familiile lor și nu s-au întâlnit niciodată cu martori ai acestor evenimente teribile.

Prin urmare, există teama că amintirea Holocaustului poate dispărea, deoarece după un anumit număr de ani nu vor exista martori vii ai Holocaustului și nu va fi nimeni care să transmită această poveste generațiilor următoare.

Acest lucru nu ar trebui să ne surprindă, deoarece acestea sunt legi ale naturii. Lucrurile care nu sunt în fața ochilor noștri încetează treptat să mai fie importante și, dacă nu vrem să le pierdem, trebuie să le reînnoim în permanență, ca și cum am revigora acele imagini.

Indiferent cât am încercat să păstrăm această memorie, am organizat excursii de studiu în lagărele de concentrare pentru copiii de la școală, nu ajută prea mult. Pe măsură ce martorii vii ai Holocaustului dispar, o nouă generație care nu are legătură cu acest timp nu va mai putea respecta această tradiție așa cum a fost.

M-am născut în Belarus, într-un loc în care naziștii au efectuat execuții în masă ale evreilor. În Vitebsk, orașul copilăriei mele, a existat și un ghetou, care a fost distrus. Multe dintre rudele mele au murit în Holocaust.

Deși m-am născut după război și știam despre asta doar din povești, această amintire era încă foarte vie în familia noastră. Am fost crescut de oameni care au reușit să scape de Holocaust și mi-au spus despre cei care au murit. Acest lucru mi-a lăsat o impresie foarte profundă, deoarece am trăit în această atmosferă de când m-am născut.

Cu toate acestea, dacă tinerii moderni nu au auzit despre Holocaust de la cei dragi, nu au vorbit cu martori oculari, atunci pentru ei, este ca și cum nu s-ar fi întâmplat. Nu îi putem învinui pentru asta. Nu are sens să stăm și să plângem, dar este foarte important să ne determinăm atitudinea față de Holocaust, să analizăm din nou cauzele și consecințele acestuia. Altfel, nu vom scăpa de Holocaust sau vom ajunge chiar la unul nou.

Trebuie să tragem concluzii din Holocaust și să ne schimbăm pentru a nu se mai întâmpla niciodată. Trebuie să înțelegem de ce s-a întâmplat și cine este de vină. Acesta este un control serios pe care trebuie să îl realizăm în fiecare dintre noi și, în cele din urmă, cu întreaga umanitate, deoarece toată lumea a participat la acest lucru.

Cum s-a întâmplat ca națiunile lumii să accepte și să implementeze cu ușurință planul lui Hitler fără întrebări sau îndoieli?

În primul rând, trebuie să înțelegem cine este poporul Israel, de ce sunt numiți așa și care este scopul lor. De ce au supraviețuit după atâtea generații de împrăștiere și de ce toată omenirea i-a acordat atât de multă atenție? Până nu răspundem la toate aceste întrebări, nu vom putea înțelege deloc despre ce vorbim.

De ce au toate națiunile un fel de pretenții împotriva evreilor? Este clar că există certuri între vecini, dar de ce are toată lumea plângeri împotriva evreilor? Trebuie să investigăm acest fenomen și să înțelegem cauzele exacte. La urma urmei, aceasta nu este doar istorie, ci o problemă reală, globală, care nu dispare, ci doar ocazional se calmează puțin și apoi se intensifică din nou.

Această intensificare nu depinde cu adevărat de evrei sau de națiunile lumii, ci se întâmplă pur și simplu pentru că vine o perioadă adecvată din istorie. Vedem că antisemitismul este adânc înrădăcinat în natură: există un concept ca Israel, poporul lui Israel, țara lui Israel. Este un concept spiritual care trăiește în lume și există de la începutul creației până la sfârșit. Această problemă va continua să existe până când Israelul va aduce întreaga creație la forma corectă.

Aceasta este ceea ce spune Tora și, și mai clar, înțelepciunea Cabalei. Fără explicația cabalistă a cauzelor antisemitismului, nu putem găsi o soluție cu privire la Holocaust și, în general, la întreaga istorie, la întreaga creație. La urma urmei, aceasta nu este o problemă pământească a poporului Israel, ci confruntarea forțelor naturii, ca o lege fizică, chimică sau matematică. Există relații speciale între părțile creației ca legi absolute, neschimbabile, care sunt stabilite și nu pot fi încălcate.

Legea centrală dintre toate aceste principii se referă la existența poporului lui Israel, a țării lui Israel, la începutul și la sfârșitul creației și întregul proces dintre ei cu privire la orice particulă a universului. Toate acestea sunt conectate împreună într-un sistem în care suntem incluși ca o forță centrală.

Antisemitismul natural este consecința înclinației fiecărei persoane pentru dăruire, dragoste pentru aproapele său, pentru Creator, pentru forța superioară. Deși această forță este urâtă și respinsă de toată lumea, ea există și în aceeași măsură există și o forță de respingere și ură față de cei care reprezintă această forță în lumea noastră, adică pentru calitatea numită Yehudi din cuvântul „Yehud – unitate”.

KabTV „O conversație cu jurnaliștii”, 06.04.2021

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ce ar trebui să ne amintim de Ziua Memorială a Israelului”

În această seară începe Ziua Memorială a Israelului pentru Soldații Căzuți în Războaiele din Israel şi Victimele Acțiunilor Teroriste. Națiunea noastră este unică. Alături de durerea pentru cei căzuți și pentru victime, trebuie să avem în vedere că statul Israel și poporul Israel se află într-o poziție unică. Suntem singura națiune a cărei soartă stă în mâinile sale. Deși este adevărat că suntem înconjurați de dușmani care nu doresc altceva decât distrugerea noastră, este adevărat deși greu de acceptat, că ne putem transforma dușmanii în prieteni dacă facem ceea ce trebuie să facem, lucru pe care îl voi explica mai jos. Prin urmare, pe de o parte trebuie să plângem pe cei căzuți; pe de altă parte trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru viața noastră, pentru a preveni căderea celorlalți și pentru a realiza pacea îndelung căutată cu vecinii noștri.

Israelul este într-adevăr într-o poziție unică de a-și determina propria soartă. Chiar putem preveni alte victime. Dacă reluăm conexiunea dintre noi și devenim modelul pe care lumea îl caută, aceasta va transforma inima lumii în favoarea noastră. Dacă există o lecție pe care o putem lua din istoria noastră dureroasă pentru această zi memorială, este lecția unității care ne deschide calea către pace.

Compoziția poporului Israel este unică. Nu am ieșit dintr-un anumit trib sau dintr-un anumit loc. Strămoșii noștri au fost inițial străini care s-au alăturat unui grup care l-a urmat pe Avraam, pentru că au crezut în mesajul său de milă și iubire față de ceilalți. Sub îndrumarea lui Avraam, acei străini care erau adesea dușmani, s-au legat atât de puternic încât au format o nouă națiune. Acea națiune a fost unică, fondată pe căutarea constantă a iubirii celorlalți și pe ridicarea deasupra urii care a izbucnit între ei ocazional. De fiecare dată când vrăjmășiile antice au reapărut, strămoșii noștri și-au întărit legătura un pic mai mult pentru a depăși noua explozie de ură. Drept urmare, au devenit o națiune ai cărei membri s-au unit cu adevărat „ca un singur om cu o singură inimă”.

Realizarea unică a strămoșilor noștri, însoțită de legătura lor biologică cu națiunile lor originale, i-a făcut să fie candidații perfecți pentru răspândirea metodei de realizare a păcii între toate națiunile. Cartea Zohar descrie în câteva propoziții concise dar puternice, întreaga secvență de la ură, prin conexiuni, până la răspândirea mesajului. În porțiunea Acharei Mot, Cartea Zohar scrie: „Iată, cât de bine și cât de plăcut este și pentru frați să stea împreună.” Aceștia sunt prieteni în timp ce stau împreună, nedespărțiți unul de celălalt. La început, par oameni în război care doresc să se omoare unii pe alții. Apoi se întorc la a fi în iubire frățească. … Și voi, prietenii care sunteți aici, așa cum ați fost înainte în iubire și afecţiune, de acum înainte nu vă veți mai despărți… și prin meritul vostru va fi pace în lume ”.

Datorită calității unice a poporului Israel și a structurii sale unice, ori de câte ori cresc tensiunile interne sau internaționale, oamenii își îndreaptă degetul spre evrei. Deși majoritatea oamenilor nu sunt conștienți de vechea conexiune dintre poporul evreu și restul lumii, acea legătură ascunsă trăiește încă în interior și direcționează lumea către noi, atunci când caută o modalitate de a depăși necazurile.

Vechii evrei nu predicau națiunilor despre unitate. Au predat prin exemplu. În secolul al III-lea î.Hr., de exemplu, a existat un calm relativ în țara Israelului. Drept urmare, oamenii din națiunile lumii veneau la Ierusalim în timpul pelerinajelor de Sukkot, Pesah și Shavuot pentru a asista la unitatea evreilor. În timpul fiecărui pelerinaj, priveliştea era spectaculoasă. Pelerinajele erau destinate în primul rând unirii inimilor membrilor națiunii. În cartea sa Antichitățile evreilor (Cartea a IV-a, cap. 8), Flavius Josephus scrie că pelerinii făceau „cunoștințe … întreținute conversând împreună, văzând și vorbind între ei, reînnoind astfel amintirile acestei unităţi.”

Odată ajunşi în oraș, pelerinii erau întâmpinați cu brațele deschise. Localnicii îi lăsau să intre în casele lor și îi tratau ca pe o familie. Mishnah (Bikurim, 3) relatează despre această camaraderie rară: „Toți meșterii din Ierusalim stăteau în fața lor și îi întrebau despre bunăstarea lor:„ Frații ai noștri, oameni din așa și așa loc, aţi venit în pace?” Și flautul cânta în fața lor până când ajungeau la Muntele Templului ”. Cartea Avot de Rabbi Natan (Cap. 35) adaugă în acest sens: „Toate nevoile materiale ale fiecărei persoane care venea la Ierusalim erau satisfăcute în totalitate. Cineva nu i-a spus prietenului său: „Nu am putut găsi un cuptor pe care să pregătesc ofrande în Ierusalim” … sau „Nu am putut găsi un pat în care să dorm, în Ierusalim”. ”

Și cel mai important, acele festivaluri ale conexiunii au făcut din Israel „o lumină pentru națiuni”. Cartea Sifrey Devarim (articolul 354) detaliază modul în care neevreii „urcau la Ierusalim și vedeau Israelul … și spuneau:„ Merită să ne agățăm numai de această națiune ”.”

Prin urmare, vedem că Israelul este într-adevăr într-o poziție unică de a-și determina propria soartă. Chiar putem preveni alte victime. Dacă reluăm conexiunea dintre noi și devenim modelul pe care lumea îl caută, aceasta va transforma inima lumii în favoarea noastră. Dacă există o lecție pe care o putem lua din istoria noastră dureroasă pentru această zi memorială, este lecția unității care ne deschide calea către pace.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Tot evreii sunt cei care să fie învinuiţi de criza de la frontiera SUA? ”

Situația de la graniță ar trebui numită pe numele ei, o criză. Criza frontierei SUA este aproape de un dezastru pentru țară la mai multe niveluri, în primul rând uman. Aproape 19.000 de copii și adolescenți care călătoresc fără părinţi au fost opriți de Vamă și Protecția Frontierelor SUA în martie, cel mai mult într-o singură lună. Acești copii s-au alăturat centrelor de detenție deja înghesuite în stil cușcă, unde stau în condiții deplorabile, sunt expuse riscului de a contracta coronavirus și se presupune că sunt expuși violenței fizice și agresiunilor sexuale. Ce aduce acest lucru pentru viitor? Și ce legătură are cu evreii?

Așadar, ne putem întreba: „Cum ar putea fi conectată criza de frontieră cu noi?” Legătura provine dintr-un motiv: trăim într-o lume globală, o rețea de interconexiune complicată, în care evreii sunt răspunzători pentru bunăstarea tuturor sau invers, pentru nenorocirile tuturor.

Imigrația ilegală în SUA nu este un fenomen nou, însă odată cu venirea la putere a președintelui Biden și abolirea politicii de „toleranță zero” a lui Trump, granițele au fost literalmente depășite. Imigranții din Mexic și America Centrală simt că ușile sunt larg deschise. Drept urmare, doar în martie au fost reținuți peste 170.000 de migranți la frontiera SUA-Mexic, o creștere de 71% față de statisticile oficiale din februarie, iar ritmul continuă să se accelereze.

Nu sunt membru al ONU sau al oricăror organizații internaționale pentru drepturile omului care consideră că este responsabilitatea lor să rezolve problema imigrației. Mai degrabă, sunt o persoană publică care a fost de acord cu poziția rigidă a lui Trump în ceea ce privește construirea unui zid pentru a clarifica faptul că fără viză nu poate exista o intrare. Abia atunci ar fi posibil să se ia în considerare pașii corecți pentru absorbția imigranților, astfel încât agonia mentală și fizică de la granițe, cel puțin să fie evitată.

Deocamdată, toți pașii președintelui Biden și ai celor din jurul său vizează anularea direcţiilor politice pe care Trump le-a stabilit în timpul mandatului său. Acest lucru îi obligă pe Biden și pe cei care îl urmează să înceapă din nou, de la capăt. Întrebarea este cât de mare va fi costul uman pentru a începe de la zero? Câtă suferință și jale, foamete și durere vor fi suportate?

Nimic bun nu va ieși din această nouă politică a frontierelor deschise, ci doar un colaps social. America s-ar putea să se scufunde. Antreprenorii și oamenii de afaceri, unul câte unul, vor începe să abandoneze țara oportunității, care se scufundă în nenorocire, instabilitate și nesiguranță și vor căuta noi posibilități în alte țări cum ar fi Canada, chiar și Cuba va arăta mai promițătoare.

Așa cum strămoșii americani au emigrat din Europa de Vest în America, la fel și oamenii de afaceri și antreprenorii vor începe să migreze în afara granițelor Americii pentru a înființa fabrici și birouri, a înființa bănci și afaceri. Aceste noi schimbări vor zdruncina Statele Unite în profunzime.

Oamenii care conduc țara nu vor putea controla haosul și vor conduce societatea la distrugerea totală, în așa-numitul nume al „democrației”. Din incompatibilitatea viziunilor asupra lumii și din nemulțumirea generală față de direcția în care se îndreaptă țara, pot izbucni tulburările sociale.

Societatea americană, în toate sectoarele și comunitățile sale, se află într-un proces de evoluție treptată. Până la atingerea maturității dorite, trebuie să existe un guvern stabil, cu lideri care să aibă o viziune asupra progresului națiunii, care să știe cum să motiveze cu înțelepciune milioane de oameni să avanseze țara.

Așa s-au construit Anglia, Germania și Franța de-a lungul a sute de ani. Este imposibil într-o dimineață frumoasă să permiți milioanelor de imigranți din țările subdezvoltate să intre și să te aștepţi ca aceștia să se asimileze brusc în societate. Este imposibil să extinzi instantaneu frâiele puterii în numele liberalismului, fără a perturba complet procesul de dezvoltare firească.

Nu subestimez dorința lucrătorilor migranți sau situația refugiaților care suferă de condiții precare și fără drepturi ale omului fundamentale în țările lor natale. Dimpotrivă, inima mea se îndreaptă către fiecare dintre ei. Dar la nivel politic există legi și protocoale care trebuie respectate. Trebuie stabilit un program de integrare ca parte a politicii de imigrație din SUA, un proces care să permită fiecărui imigrant să învețe limba, să cunoască în profunzime cultura locală și să înțeleagă legile și normele acceptate în societate.

Acest lucru se poate întâmpla numai sub conducerea care proiectează și implementează un plan clar și ordonat. Un guvern care nu știe cum să oprească criza înainte de a exploda, va provoca un dezastru asupra lui însuşi. Și, deocamdată, guvernul Biden pare să degenereze în haos total.

Deși administrația Biden este acum preocupată de frontierele sale încălcate, atunci când furtuna va dispărea, următoarea sa „problemă” de abordat va fi statul Israel. În visul dulce al actualului guvern american – care este un coșmar pentru majoritatea israelienilor – un stat palestinian va fi stabilit pe pământul israelian și acesta va fi sfârșitul nostru. Deși acum există liniște cu privire la această problemă, mai târziu, mesajul din ce în ce mai rău intenționat împotriva Israelului va răsuna puternic și clar. De acolo, drumul spre a provoca daune statului evreu este cu adevărat scurt.

Și de ce ar apărea astfel de gânduri în șefii administrației americane? Pentru că evreii care l-au susținut și încă îl susțin pe Biden sunt dispuși să riște viitorul Israelului. Acest lucru poate suna ca o conectare dură între două conflicte complet diferite, dar nu este aşa. Criza de frontieră din SUA împreună cu multe altele, este ca un bulgăre de zăpadă care începe să se rostogolească din vârful unei pante foarte abrupte, acumulând probleme și necazuri pe parcurs. Așa cum evreii au fost acuzați din punct de vedere istoric că sunt responsabili de boli și conflicte, același scenariu se va desfășura aici. Suntem cu un pas mai aproape de a fi blamați și pentru criza de frontieră, așa cum proclamă antisemiţii, „evreii sunt vinovați de tot răul din lume!”

Așadar, ne putem întreba: „Cum ar putea fi conectată criza de frontieră cu noi?” Legătura provine dintr-un motiv: trăim într-o lume globală, o rețea de interconexiune complicată, în care evreii sunt răspunzători pentru bunăstarea tuturor sau invers, pentru nenorocirile tuturor.

Există o percepție generală conform căreia evreii nu-şi îndeplinesc rolul atribuit lor de înțelepciunea antică pe care o dețin, secretul eternității, pe care nu reușesc să-l dezvăluie fiecărei persoane de pe această planetă, astfel încât să putem realiza cu toții fericirea supremă. Această înțelepciune străveche se numește înțelepciunea conexiunii și ne învață cum este construită lumea, care este scopul ei și cum putem crea o singură familie umană care funcționează ca o societate egalitară care să aibă grijă de cei slabi ca și de cei puternici.

După cum este scris, „Nici o nenorocire nu vine în lume decât pentru Israel”. (Yevamot 63). Primul rabin șef al Țării Israelului, Rav Kook, a scris și el: „Omenirea merită să fie unită într-o singură familie. În acel moment, toate certurile și reaua voință, care decurg din diviziunile națiunilor, și hotarele lor vor înceta. Cu toate acestea, lumea are nevoie de alinare prin care omenirea va fi perfecționată prin caracteristicile unice ale fiecărei națiuni. Această deficiență este ceea ce va împlini Adunarea Israelului”. Și în cuvintele celui mai important cabalist Yehuda Ashlag (Baal HaSulam), „Poporul Israel, care a fost ales ca operator al scopului general și al corectării … deține pregătirea necesară pentru creștere și dezvoltare, până când va ajuta și națiunile lumii să atingă obiectivul comun.”

Pe scurt, trebuie să punem în aplicare ceea ce este adânc înrădăcinat în valorile și moștenirea noastră de bază: capacitatea noastră de a ne conecta ca un singur om cu o singură inimă. Când vom pune în practică această lege a naturii, vom deveni cu adevărat o „lumină pentru națiuni”, răspândind un sistem ordonat în întreaga lume și radiind căldură și iubire. Acesta este unicul și singurul mecanism pentru combaterea amenințărilor și recuperarea echilibrului lumii.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Covid nu este stimulent pentru antisemitism”

Raportul despre antisemitism al Ministerului Afacerilor Diasporei 2020 susține că anul trecut a fost bun în sensul că, în anul precedent niciun evreu nu a fost ucis pentru că este evreu. În același timp, raportul deplânge creșterea a ceea ce consideră cea mai decisivă putere care a condus antisemitismul în anul precedent: pandemia Covid-19.

Ar trebui să știm mai bine. Evreii au fost întotdeauna acuzați de necazurile lumii. Nu au fost evreii acuzați de Moartea Neagră în Evul Mediu? Nu au fost evreii învinuiți de necazurile Germaniei înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial? Și atunci când evreii nu sunt blamați pentru ceva la fel de tragic ca Moartea Neagră, ei sunt încă blamați pentru cel mai mic necaz. De fapt, evreii sunt urâți chiar și atunci când nu există nimic pentru care să fie învinovăţiţi.

Cu excepția cazului în care, desigur, nu-i punem capăt. Noi evreii suntem deținătorii neașteptați ai cheii pentru a pune capăt antisemitismului. Și încă o dată, nu este o soluție circumstanțială. Nici nu este o chestiune de politică, de ideologie sau înăbușire a izbucnirilor antisemite. Putem, și ar trebui să aplicăm soluții de reparare atunci când este posibil, dar nu trebuie să credem că vor rezolva problema. Dacă credem că o vor face, realitatea va exploda în fața noastră.

În zilele noastre, tendința este să acuzăm Israelul pentru intensificarea antisemitismului, ca și cum această politică a guvernului israelian va schimba modul în care lumea se simte față de evrei. M-am născut în Europa de Est imediat după război; aproape întreaga mea familie a pierit în Holocaust. Nu a existat niciun stat Israel care să fie de vină și familia mea cu siguranță nu a provocat prăbușirea Germaniei în Primul Război Mondial, dar totuși au fost uciși. Singura lor „vină” era că erau evrei. Odată ce este legitim să acuzăm evreii, nu este nevoie de nici un pretext și nici o brutalitate nu este limitată.

Potrivit Internet Archive, de la Revolta Bar Kokhba, care s-a încheiat în 135 e.n., evreii au fost expulzați din țările gazdă sau au fost exterminați de peste 800 de ori! Aceste pogromuri sunt anterioare statului Israel, rasismului și chiar creștinismului. De fapt, antisemitismul este la fel de vechi ca iudaismul însuși. Prin urmare, dacă vrem să găsim soluția pentru ura împotriva evreilor, trebuie să privim mai adânc decât să o atribuim unei crize trecătoare care astăzi este aici iar mâine dispare.

Dar poate cel mai interesant fapt despre ura evreiască este aparenta dihotomie între dezvoltarea unei țări și intensitatea și ferocitatea antisemitismului acesteia. Dintre nenumăratele atrocități pe care nonevreii le-au provocat evreilor, niciuna nu a făcut-o mai puternic și mai dureros decât cele mai puternice națiuni din vremea lor. Egiptul sub Faraon a fost primul, urmat de Babilon care a distrus Primul Templu. Apoi a venit Grecia cu distrugerea temporară a celui de-al Doilea Templu, urmată de Roma care a distrus iremediabil cel de-al Doilea Templu și i-a lăsat pe evrei să se distrugă reciproc într-un război civil cumplit. În secolul al XV-lea, Spania, un imperiu puternic și luminat, a expulzat pe toți evreii din mijlocul său în cel de-al doilea cel mai traumatic eveniment de la ruina celui de-al Doilea Templu și, în cele din urmă, Holocaustul pe care Germania nazistă l-a făcut asupra evreilor europeni a fost cea mai gravă traumă de la ruina celui de-al Doilea Templu. În toate acele episoade, decimatorii au fost cele mai avansate, mai cultivate și mai civilizate națiuni ale timpului lor. Dar, la un moment dat, ceva i-a făcut să se întoarcă împotriva evreilor și să elibereze monstrul.

Deoarece acest tipar a persistat de-a lungul istoriei și doar pretextele s-au schimbat pentru a se potrivi circumstanțelor, nu există niciun motiv să ne așteptăm să se schimbe în viitor. Se pare că viitorul evreilor este sumbru și se apropie încă o lovitură. Oricum am presupune că va lovi Statul Israel sau pe evreii americani sau pe ambii, nu există nicio îndoială că cele mai dezvoltate și avansate comunități evreiești sunt țintele următoarei mari lovituri pentru poporul evreu.

Cu excepția cazului în care, desigur, nu-i punem capăt. Noi evreii suntem deținătorii neașteptați ai cheii pentru a pune capăt antisemitismului. Și încă o dată, nu este o soluție circumstanțială. Nici nu este o chestiune de politică, de ideologie sau înăbușire a izbucnirilor antisemite. Putem, și ar trebui să aplicăm soluții de reparare atunci când este posibil, dar nu trebuie să credem că vor rezolva problema. Dacă credem că o vor face, realitatea va exploda în fața noastră.

Adevărata soluție nu o deţine lumea, ci evreii înșiși. Acesta este motivul pentru care această ură persistă în orice circumstanță. Trebuie să căutăm soluția nu în modul în care ne tratează lumea, ci în modul în care ne tratăm pe noi înșine. Relațiile noastre unii cu alții generează ura națiunilor față de noi. Poate sună ciudat, dar înțelepții noștri au știut acest lucru de-a lungul veacurilor, totuși oamenii au fost reticenți în a ţine seamă de sfaturile lor.

Rețineți că înțelepții noștri nu atribuie ruina Primului Templu cuceririi babiloniene, ci vărsării de sânge și corupției din Israel. La fel, ei nu atribuie romanilor ruina celui de-al Doilea Templu, ci urii neîntemeiate a evreilor unii pentru alții. De nenumărate ori, ei ne spun că dacă ne unim, nu vom întâmpina nici un rău; de nenumărate ori nu le acordăm atenție, adoptăm în mod convenabil narațiunea victimei și dăm vina pe alții.

Când mă uit la climatul politic global, nu cred că este de bun augur pentru evrei. Nu știu cât timp avem, dar nu cred că va trece foarte mult până când norii întunecați de la orizont se vor aduna într-un front de furtună, care își va dezlănțui mânia asupra evreilor. Mai rău încă, din câte văd nu va fi o singură țară care să dea frâu liber urii, ci întreaga lume; nu va exista scăpare. Acesta este motivul pentru care cred că este atât de urgent să aplicăm unicul remediu pe care nu l-am încercat de la ruina Templului: unitatea.

Înțelepții noștri ne spun că stimulentul pentru antisemitism este ura unora față de alții, iar leacul pentru acesta este unitatea noastră „ca un singur om cu o singură inimă”.

Pentru mai multe informații despre acest subiect, vă puteți referi la cărțile Ca un mănunchi de trestii: De ce unitatea şi garanţia reciprocă sunt astăzi chemarea orei  și Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism, Fapte istorice despre antisemitism ca o reflectare a discordiei sociale evreieşti.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Amintirea Holocaustului privind spre viitor”

Holocaustul mi-a lăsat o amprentă puternică, de la o vârstă fragedă. M-am născut în Belarus, în același loc în care naziștii au comis atrocități oribile împotriva evreilor. În special în Vitebsk, orașul copilăriei mele, a existat un ghetou și un lagăr de exterminare unde au fost uciși multe dintre rudele mele. Acele experiențe au rezistat în mod viu în familia mea, am auzit despre ele când eram mic. Am fost crescut și educat de cei care au fost salvați și au putut spune poveștile celor care au pierit. Deci, Shoah a lăsat o amprentă de neșters în mine, deoarece a fost o parte integrantă a educației mele.

Dar pentru oamenii care nu au auzit despre aceste mărturii direct de la supraviețuitori, de la rudele lor sau care nu au învățat aceste amintiri prin lecții de istorie, Holocaustul nu are o semnificație specială. De fapt, amintirea acestui teribil capitol se estompează sau rămâne necunoscută. Un sondaj realizat anul trecut de Conferința cu privire la revendicările materiale evreiești împotriva Germaniei, a arătat că 63% din milenialii SUA și din Generaţia Z nu știu că șase milioane de evrei au fost uciși în timpul Holocaustului.

Când comemorăm o nouă Zi Memorială a Holocaustului, nu îi putem judeca, dacă importanța sa dispare. Chiar și în multiplele mele vizite în Germania, am găsit o limbă comună cu nemții din generația mea care au gândit într-un fel sau altul despre această chestiune, dar pentru generația tânără nu a existat niciun punct de conversație, niciun interes. Și situația este similară peste tot. Tinerii nu vor să-și amintească Shoah-ul și nici măcar să vorbească despre el. Nu simt nicio conexiune cu aceasta și vor să-și continue viața fără să privească înapoi. Acest lucru este de înțeles.

Declinul este o parte naturală a vieții noastre. Ceea ce nu este în fața ochilor noștri începe să-și piardă valoarea și pentru a-l păstra și perpetua, chiar într-o oarecare măsură, trebuie să-l reînviem și să-i dăm importanță ca și cum ar fi aici și acum. Este adevărat că există excursii ale tinerilor în lagărele de concentrare din Polonia, tururi de patrimoniu la Yad Vashem și diverse muzee, dar nu cred că reușesc să devină gravate în memoria tinerei generații. Chiar și diferitele ceremonii și evenimente care ar trebui să evoce memoria emoțională, de obicei iau forma unui discurs teoretic și politic. În acest fel nu se poate păstra nicio istorie.

Suntem într-un moment în care trebuie să ne gândim și să decidem care este abordarea noastră față de Holocaust, atât faţă de cauză, cât și faţă de consecințele sale. Acesta este un pas crucial. Nu sunt de acord cu atitudinea care ne împinge să ne așezăm și să regretăm soarta noastră amară, nici măcar cu cea care ne cheamă să fim mândri că avem o țară puternică și de succes și să ne aşezăm pe lauri.

Atitudinea noastră ar trebui să se schimbe. Dar nu vă așteptați să se schimbe nimic, trebuie să încurajăm această schimbare în interiorul și între noi, în abordarea noastră asupra problemei Holocaustului și a urii față de evrei. Cum? Mai întâi trebuie să învățăm cine este poporul Israel. De ce sunt numiți „Israel”? Care este scopul și misiunea lor? De ce au supraviețuit ca popor, de generații, chiar dacă au fost persecutați la nesfârșit? De ce umanitatea i-a arătat continuu cu degetul, învinuindu-i? Răspunsurile la aceste întrebări sunt fundamentele națiunii noastre și, fără ele, nu vom înțelege persecuția neîncetată a evreilor și cu siguranță nu vom întrerupe animozitatea abisală față de noi.

De ce există ură împotriva evreilor? Din zilele lui Avraam, prin iubirea de frați, care a înflorit printre ei în zilele Templului, iudeilor li se insuflă o mare dorință spirituală care îi atrage spre scopul creației, spre unitate și armonie, de care lumea are nevoie atât de disperată, dar care nu a fost încă dezvoltată și implementată. Așa cum au înțeles-o înțelepții noștri, „Când există iubire, unitate și prietenie între ei în Israel, nicio calamitate nu poate veni asupra lor”. (Rabinul Kalman Kalonymus, Maor va Shemesh)

Popoarele lumii simt subconștient că evreii nu împărtășesc cu ei această calitate specială, acest potențial unic de dezvoltare, această metodă de conexiune spirituală și astfel, ura față de evrei emană din acest sentiment de frustrare. Prin urmare, antisemitismul este un fenomen global, care tulbură fiecare națiune într-o măsură mai mică sau mai mare. Ura se retrage uneori, alteori erupe, dar este mereu acolo, latentă, adânc înrădăcinată, ca o lege a naturii.

Forțele puternice ale naturii pot fi rezumate în două trăsături de bază care au existat de la începutul creației: trăsătura de dăruire sau a da, și împotriva acesteia, trăsătura de primire. Iar poporul Israel poartă în interiorul lui capacitatea de a conecta aceste două forțe opuse și de a le aduce la echilibru, la reconciliere reciprocă și de a crea o a treia forță între care se dezvăluie Creatorul, puterea supremă a naturii. Când o astfel de forță este atinsă, în primul rând de către evrei, antisemitismul va dispărea. Așa cum este scris în Midrash (Tanchuma, Devarim [Deuteronom)]: „Israelul nu va fi mântuit până nu vor deveni toți un singur mănunchi”. Nu vom uita niciodată.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Israel –O ţară paralizată ”

Pentru a patra oară în doi ani, Israelul merge la vot. Țara se află într-o stare de paralizie politică fără precedent și se simte ca și cum, indiferent de rezultatele alegerilor și de orice guvern ar fi stabilit ulterior, nu va funcționa. Acordurile semnate nu sunt respectate, alianțele nu înseamnă nimic, iar țara se află în impas.

Problema este că nu înțelegem că motto-ul „Tot Israelul este prieten” nu este o idee înaltă concepută de un înțelept străvechi cu aproximativ 3.000 de ani în urmă. Este un obiectiv pe care trebuie să ne străduim să îl atingem în fiecare moment în care suntem aici, deoarece aceasta este vocația noastră ca națiune. Frăția noastră nu este de dragul nostru; este de a da un exemplu de unitate deasupra urii și certurilor. Vechea conexiune pe care poporul Israel a atins-o a fost unică. Nu a fost o legătură între rude sau între alte persoane înrudite, ci una care a fost realizată în rândul oamenilor ai căror strămoși provin din nenumărate triburi și clanuri care erau adesea inamici declarați. Acesta este motivul pentru care regele Solomon a spus (Prov. 10:12): „Ura stârnește lupte, iar iubirea va acoperi toate crimele [urii]”. Numai atunci când ne comportăm în acest mod suntem considerați „poporul lui Israel” și numai atunci merităm să trăim în Țara lui Israel.

Nu trebuie să fie așa; noi singuri ne-am adus la asta. Noi, poporul Israel, trebuie să fim ca frați unii cu alții, așa cum este scris: „Tot Israelul este prieten” și, până când acest lucru nu se întâmplă, nu suntem o națiune și nu avem nicio țară sau societate.

În acest moment, ne comportăm ca niște frați răutăcioși care au fost trimiși în camera lor pentru că s-au purtat greșit. Dar trăim cu toții într-o singură cameră, așa că noi continuăm comportamentul neadecvat în timp ce ne aflăm în „blocaj”. Dacă vom continua acest lucru, vom pierde țara cu adevărat.

Problema este că nu înțelegem că motto-ul „Tot Israelul este prieten” nu este o idee înaltă concepută de un înțelept străvechi cu aproximativ 3.000 de ani în urmă. Este un obiectiv pe care trebuie să ne străduim să îl atingem în fiecare moment în care suntem aici, deoarece aceasta este vocația noastră ca națiune. Frăția noastră nu este de dragul nostru; este de a da un exemplu de unitate deasupra urii și certurilor. Vechea conexiune pe care poporul Israel a atins-o a fost unică. Nu a fost o legătură între rude sau între alte persoane înrudite, ci una care a fost realizată în rândul oamenilor ai căror strămoși provin din nenumărate triburi și clanuri care erau adesea inamici declarați. Acesta este motivul pentru care regele Solomon a spus (Prov. 10:12): „Ura stârnește lupte, iar iubirea va acoperi toate crimele [urii]”. Numai atunci când ne comportăm în acest mod suntem considerați „poporul lui Israel” și numai atunci merităm să trăim în Țara lui Israel.

În acest moment, țara rulează într-un fel de una singură, dar aceasta nu este modalitatea corectă de a conduce lucrurile. Dacă am fi uniți cum ar trebui, deasupra urii noastre, nu am lăsa politicienii să conducă țara; am avea profesioniști care să conducă. Educatorii ar trebui să conducă ministerul educației, medicii ar trebui să conducă ministerul sănătății și același lucru este valabil și pentru comerț și industrie, cultură și așa mai departe.

Profesioniștii ar trebui să conducă țara și nu politicienii care văd doar promovarea propriilor lor cariere.

Atât timp cât vor fi bani de cheltuit, vom continua să votăm. Și spre binele nostru, sper că mai devreme decât mai târziu, vom afla ce trebuie să facem.

Filed under: Antisemitism, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “O soluție în două direcții pentru antisemitismul din campusuri”

Academia a devenit un bastion al antisemitismului pe tot globul și atât Regatul Unit cât și SUA nu sunt excepții. Cel mai recent caz de declarații inflamatorii împotriva evreilor și Israelului a apărut de la David Miller, profesor de sociologie politică la Universitatea din Bristol, care pledează pentru „încetarea sionismului” și care a acuzat studenții evrei de a fi folosiți ca „pioni politici de către un regim străin violent, rasist, angajat în curățarea etnică”. Ura împotriva evreilor nu va fi încheiată spunând că nu are dreptate. Ca evrei, putem opri problema antisemitismului doar printr-o abordare în două direcții: explicând rădăcina acestuia și îndeplinindu-ne rolul așteptat – să stabilim unitatea între noi.

Așa cum este scris în Cartea Zohar, „Totul se bazează pe iubire” (VaEtchanan). Este obligația poporului evreu să se unească, pentru a arăta calea spre coeziunea și echilibrul întregii rase umane, prin implementarea marelui principiu al Torei: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Când se va întâmpla acest lucru, animozitatea față de evrei și Israel se va transforma în laudă și apreciere.

Cuvintele lui Miller nu au lăsat pe nimeni indiferent. Un număr mare de cărturari au semnat o scrisoare care susținea dreptul lui Miller la libertatea academică, în timp ce sute de profesori din întreaga lume, în schimb, au scris o altă scrisoare în care criticau prostia sa plină de ură. Între timp, Universitatea Bristol nu l-a îndepărtat din poziția sa, ci doar și-a exprimat nesusținerea declarațiilor sale.

Oricât de inconfortabil ar fi, antisemitismul este o manifestare naturală a oamenilor. Putem pedepsi pe cei care ne urăsc în campusurile universitare sau în orice alte instituții de învățământ dar asta nu va pune capăt niciodată problemei. În locul acestui profesor antisemit vor mai fi alţi o sută și alte două sute și mii și mii, care vor continua să se înmulțească în întreaga lume. Vedem deja acest fenomen incontestabil în America, unde forțele împotriva studenților evrei nu numai că cresc, dar în timp se întăresc. Marea valoare pe care tradiția evreiască a dat-o educației atrage mulți tineri evrei în campusurile universitare, iar participarea lor proeminentă îi face ţintă a sentimentelor antievreiești și antisioniste.

Trebuie să înțelegem că ceea ce se află în spatele antisemitismului îşi găseşte rădăcinile în istorie până în Babilonul antic, unde poporul evreu a apărut acum aproximativ 4.000 de ani. Oamenii din Babilon au prosperat la început și au lucrat în unitate spre obiective comune, dar mai târziu, pe măsură ce ego-urile lor s-au intensificat şi i-au înstrăinat unul de celălalt, au căzut în ură nefondată.

Soluția propusă de Nimrod, regele Babilonului a fost dispersarea poporului. El a susținut că atunci când oamenii sunt departe unul de celălalt, nu se ceartă. Avraam, pe atunci un renumit înțelept babilonian, a sugerat o a doua soluție. El a observat integralitatea naturii și a subliniat că natura dictează societatea umană în cele din urmă, ca aceasta să devină unită. Prin urmare, el a făcut campanie pentru a uni babilonienii în ciuda ego-urilor lor în creștere.

Astăzi omenirea se află într-o stare foarte asemănătoare cu cea pe care a trăit-o Babilonul antic. Suntem interdependenți la nivel global, dar în același timp suntem înstrăinați unul de celălalt. Dar pentru că ne-am răspândit deja în întreaga lume, soluția de separare a lui Nimrod nu mai este practică. Acum ni se cere să folosim metoda lui Abraham.

Deoarece noi, ca evrei, am implementat atunci metoda lui Avraam și am obținut o stare de conexiune optimă, trebuie să reaprindem unitatea și să învățăm metoda de conexiune cu întreaga umanitate. Dacă nu reușim să facem acest lucru, presiunea împotriva poporului evreu va continua să crească.

Antisemitismul poate fi rezolvat numai prin două aspecte: 1) pledoaria împotriva antisemitismului pe de o parte și 2) buna funcționare a rolului lui Israel de a fi exemplu și de a educa pentru unitate pe de altă parte. Acest lucru trebuie să aibă loc atât în teorie cât și în practică. Cu alte cuvinte, trebuie să explicăm că, atunci când națiunea evreiască a căzut din apogeul său moral al iubirii pentru ceilalți, a început ura față de Israel printre națiuni. Prin antisemitism, națiunile ne îndeamnă să dezvăluim metoda conexiunii. Prin urmare, poporul lui Israel, descendenți ai vechilor babilonieni care l-au urmat pe Avraam, sunt obligați să dea un exemplu pentru întreaga omenire și să devină astfel o lumină pentru națiuni.

Așa cum este scris în Cartea Zohar, „Totul se bazează pe iubire” (VaEtchanan). Este obligația poporului evreu să se unească, pentru a arăta calea spre coeziunea și echilibrul întregii rase umane, prin implementarea marelui principiu al Torei: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Când se va întâmpla acest lucru, animozitatea față de evrei și Israel se va transforma în laudă și apreciere.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ce să facem cu academicienii vocali, antisemiti”

Profesorul de sociologie politică David Miller de la Universitatea din Bristol s-a referit recent la studenții evrei din campusul său drept „pioni” ai Israelului, „un regim violent, rasist, străin, angajat în curățarea etnică”. Astfel de acuzații sunt nefondate și absurde. Cu toate acestea, punctul mai interesant al acestei declarații este că, în timp ce mai mult de 100 de deputați și colegi din fiecare mare partid politic au solicitat Universității din Bristol să acționeze împotriva prof. Miller, aproximativ 200 de academicieni din Regatul Unit și Statele Unite au semnat o petiție care îl apăra. Această petiție demonstrează că opiniile lui Miller nu sunt doar ale sale, că mulți oameni le împărtășesc, chiar dacă unii dintre ei își ascund antisemitismul în spatele mantiei „libertății de exprimare”.

Cu cât amânăm mai mult implementarea vechii noastre uniuni și a vechii noastre sarcini, cu atât mai mult ne va urî lumea. Cu cât relațiile internaționale se deteriorează mai mult în lume, cu atât lumea va da mai mult vina pe evrei, în special pe Israel. Nu ar trebui să luăm acest lucru cu ușurință; este șansa noastră de a ne îndeplini misiunea și nu trebuie să ratăm ocazia. Dacă evităm această invitație de a fi „o lumină pentru națiuni”, lumea nu ne va ierta și nu vom avea pe nimeni altul de învinovăţit decât pe noi înșine.

Deoarece părerile lui Miller sunt atât de larg răspândite, cred că este timpul să realizăm că reducerea la tăcere a antisemiţilor nu va opri antisemitismul. În schimb, trebuie să folosim astfel de incidente ca pârghii pentru a explica locul nostru în lume ca națiune și ca stat.

În primul rând, trebuie să fim de acord că oricât de mult ne-am dori să fim ca toți ceilalți, evreii nu sunt ca alte națiuni. Dacă întreaga lume te va condamna, să spui lumii pur și simplu că este greșit nu va convinge pe nimeni. Chiar dacă faptele sunt în favoarea ta, oamenii plini de ură nu ascultă faptele; sentimentele lor sunt singura justificare de care au nevoie. Prin urmare, dacă lumea ne urăște și o face, ar trebui să încercăm să înțelegem de ce.

Luați orice națiune în afară de evrei, și veți găsi o origine comună. Fiecare națiune a început cu un nucleu care avea o oarecare afinitate biologică. Poporul evreu, a fost diferit de la bun început. A început când oameni din diferite locuri, cu credințe diferite și fără nicio afinitate biologică au găsit un principiu comun pe care îl împărtășeau și doreau să-l pună în practică. Principiul respectiv era unitatea mai presus de diviziune, afinitate deasupra vrăjmășiei sau așa cum a spus regele Solomon, „Iubirea va acoperi toate crimele” (Prov. 10:12). Rabinul Akiva a afirmat-o și mai explicit atunci când a spus că principiul „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este marea regulă a legii evreiești, Tora.

Prin eforturile lor de a practica această idee până acum de neimaginat, strămoșii noștri au creat o conexiune atât de strânsă între ei încât s-au unit „ca un singur om cu o singură inimă” și au format o nouă națiune din nenumărați dușmani anteriori. Într-un fel, vechii israeliți au pus în aplicare între ei ideea păcii mondiale, înainte ca cineva să se gândească la această idee.

Într-adevăr, chiar de la început, a devenit clar că uniunea unică pe care au stabilit-o primii evrei ar trebui să servească drept model pentru restul lumii, că așa ar trebui să trăiască națiunile între ele. Dar nimeni în afară de evrei nu o făcuse, nici nu o încercase, nici măcar nu se gândise la idee. În mod clar, a rămas la latitudinea evreilor să răspândească ideea și metoda de implementare a frăției peste diferențe și ură. Acesta este motivul pentru care Tora scrie că evreii au fost meniți să fie „o lumină pentru națiuni”, că sarcina lor a fost să arate calea pentru realizarea păcii și armoniei în întreaga lume, așa cum au realizat-o între ei. Aclamatul istoric Paul Johnson a surprins cu elocință esența și vocația poporului evreu, în cartea sa O istorie a evreilor: „Într-o etapă foarte timpurie a existenței lor colective, ei [evreii] credeau că au detectat o schemă divină pentru rasa umană, pentru care propria lor societate urma să fie model”.

În timp ce eram în exil, am fost dispersați între națiuni și nu am putut fi acea societate-pilot. Dar acum, după ce ne-am întors în țara noastră, datoria străveche a devenit valabilă și în consecință, cererea națiunilor să o implementăm a devenit mai presantă.

Statul Israel, statul poporului evreu, este, prin urmare, locul în care evreii ar trebui să se unească deasupra diferențelor lor și să acopere cu iubire toate crimele de ură reciprocă. Dacă facem acest lucru, lumea ne va justifica existența ca stat suveran. Dacă nu o facem, ei vor folosi orice pretext pentru a ne nega legitimitatea, până când vor decide în cele din urmă să pună capăt existenței statului evreu.

Cu cât amânăm mai mult implementarea vechii noastre uniuni și a vechii noastre sarcini, cu atât mai mult ne va urî lumea. Cu cât relațiile internaționale se deteriorează mai mult în lume, cu atât lumea va da mai mult vina pe evrei, în special pe Israel. Nu ar trebui să luăm acest lucru cu ușurință; este șansa noastră de a ne îndeplini misiunea și nu trebuie să ratăm ocazia. Dacă evităm această invitație de a fi „o lumină pentru națiuni”, lumea nu ne va ierta și nu vom avea pe nimeni altul de învinovăţit decât pe noi înșine.

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Întrebare: Tot ceea ce spui este foarte logic și este în acord cu viziunea mea asupra lumii, dar apare mereu o întrebare. De ce sursa acestei cunoașteri, evreii, nu se străduiesc să se unească cu alte națiuni?

De ce nu poartă ei înșiși înțelepciunea ca un exemplu de iubire, dăruire, egalitate, toleranță și altruism? Ce îi împiedică să trăiască conform legilor Cabalei?

Răspuns: În ei există cel mai mare egoism. Aceasta este cu adevărat marea lor problemă.

Dacă doriți, puteți citi articolul numit „Introducere în Cartea Zohar”. Acolo, la sfârșitul articolului, veți găsi răspunsul.

Din emisiunea de pe KabTV  „Întrebați un cabalist” din 31.12.2018

Filed under: Antisemitism, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→