Intrebare: Cum pot sa ma anulez in fata mediului, daca nu am nicio dorinta ca sa fac asta?

Raspuns: Intelegi ca nu este alta alternativa, te izbesti de un zid. Exista un grup, anuleaza-te in fata lui si vei primi de la acesta importanta scopului. Este ca si cand faci plinul la benzinarie. Te realimentezi de la mediu si asa, poti sa mai coduci cateva mile. Daca, din nou, te realimentezi, poti conduce ceva mai mult, si tot asa. Spui, Nu vreau niciun combustibil, este greu pentru mine sa conduc pana la benzinarie, ce ar trebui sa fac? Nu ai de ales, aici actioneaza legi stricte.

Cere-le prietenilor sa te ajute, asa cum este spus, Ajuta un tovaras. Insa, dupa ce lamuresti toate conditiile, nu mai ramane nimic de intrebat. Trebuie sa actionezi. Nu te astepta sa gasesti o usa prin spate spre spiritualitate, caci nu exista asa ceva!

Exista doar singur principiu, Ne aflam sub influenta mediului pe care l-am ales. Creatorul a creat asta, in acest mod, pentru ca noi suntem parti ale unui singur suflet si toti depindem unul de altul. Aceasta dependenta ramane, chiar si dupa spargerea vaselor. Este, fie o influenta buna, fie o influenta rea dar, in orice caz, o persoana este dependenta complet de mediu.

Ti s-a oferit oportunitatea de a intra intr-o societate care aspira spre spiritualitate. Oricum, acum tu decizi cum te integrezi in ea. Creatorul iti pune in brate noroc si spune Ia-l! Acum totul depinde de tine, daca il iei sau nu. El nu te poate ajuta cu nimic altceva, caci, altfel, ti-ar rapi libera alegere. Daca face El munca in locul tau, individualitatea va inceta sa existe.

Dar, daca o persoana vrea sa ramana pe vechile carari, adica sa se comporte in concordanta cu natura sa, cum face animalul din el, asta este alegerea sa. Cum poate sa devina uman? Trebuie sa se ridice deasupra animalului din sine si sa inteleaga ca ar trebui sa se autodepaseasca si sa se anuleze inaintea grupului. Chiar din primul moment, orice act consta doar prin simtirea importantei celorlalti si unirea cu ei. Nu vei fi in stare sa faci nimic singur.

Doar impreuna ne putem transforma si putem obtine ceva. Daca nu suntem impreuna, tot ceea ce faci va fi degeaba. Nu te vei transforma intr-o fiinta umana si vei ramane un animal. Uman este cel ce s-a nascut, prin anularea sinelui, in fata unui mediu special. Suna paradoxal, dar asa este.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Kabbalah 30.05.10, Articolul “In legatura cu ce este explicat privind Iubeste-ti prietenul”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Un prieten nu este o persoana oarecare; este un companion care sta in fata mea. Eu dobandesc treptat iubirea pentru el, pentru a ajunge la iubirea Creatorului. Aceasta formula este fixa si nu se schimba. Mai intai fac apel la Creator, si apoi pentru a ma conecta cu El, trebuie sa fiu impreuna cu prietenii mei.

Lucrez la iubirea de prieteni, pentru ca este conditia necesara pentru a ajunge la iubirea de Creator. Un prieten si Creatorul sunt interconectati deoarece, datorita dorintei mele de a primi placere, ei sunt egali. Creatorul si prietenul meu sunt la egala distanta fata de mine, si ma raportez la ei in acelasi mod.

Creatorul este daruire pura. Imi urasc prietenul la fel cum urasc si daruirea, si prin urmare ii resping pe amandoi. Daca nu ating aceasta atitudine in care sa imi vad prietenul si Creatorul in acelasi fel, atunci nu pot functiona corect. Este similar cu ochirea unei tinte. Daca ochirea mea este orientata mai mult catre Creator sau mai mult catre prietenul meu, atunci ea nu mai este precisa. Trebuie sa ochesc precis tinta, astfel incat cel care aspira catre Creator (Isra-El – direct spre Creator) si Creatorul (Lumina de corectie) se contopesc intr-un tot unitar.

Un grup kabalist este un vas spiritual, un sistem de suflete, in timp ce Creatorul este Cel care il umple. Vasul devine la fel ca Lumina. Apoi imi dau seama ca sunt acelasi lucru din moment ce nu poate exista Lumina fara vas (Kli).

Totul se contopeste in unul. Grupul devine modelul Creatorului pentru mine. In atitudinea mea catre ei, invat cum sa ma raportez la El, sa Il iubesc sau sa Il urasc. Desigur, singura cale de a relationa cu Creatorul este prin daruire. Deci, eu sunt prezentat cu grupul pentru a mi se testa capacitatea de daruire. Egoul meu creeaza distanta, diferenta de forma dintre Creator si grup. Daca nu ar fi ego-ul, atunci nu ar mai fi nici o diferenta intre ele.

Deci, de ce simt o diferenta acum? Este doar datorita faptului ca primesc placere de la Creator si nimic de la grup. Aceasta este singura diferenta.

Din partea a 4-a a  Lectiei zilnice de Kabbalah, 26.05.10, Articolul “Ce face ca importanta pentru noi Iubeste-ti prietenul ca pe tine insuti?”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Lumina actioneaza asupra vointei noastre, de a fi similar cu El. Aceasta masura a congruentei vointei cu Lumina se numeste credinta. Daca citesc sursele kabaliste cu un scop si o dorinta pur egoista, ele nu ma vor afecta.

Punctul din inima este un punct de spargere; el atrage persoana spre spiritualitate, dar numai pentru ca se simte rau. El nu tanjeste inca, la Cel bun, care face numai Bine, la Daruire si Iubire. Pana in acest moment el este numai nesatisfacut de viata pamanteana: Viitorul este intunecos si viaţa nu are scop. Acestea ofera pur si simplu o motivatie egoista, pentru cautarea spiritualitatii. Dar Lumina nu poate afecta dorinta, de la asa o distanta. Ea actioneaza in funcţie de masura credintei din ea, acţioneaza numai asupra tanjirii catre daruire.

Credinta este testata prin devoramentul persoanei, fata de cale si scop. Individul trebuie sa verifice puritatea intentiei sale de a atinge calitatea daruirii. Credinta in sine, ca atribut al daruirii, este primita de Sus ca o recompensa pentru eforturile depuse. Cand cineva devine demn de asta, atunci noaptea va lua sfarsit si el va vedea lumina zilei.

Daca cineva foloseste Tora pentru propria implinire egoista, aceasta devine potiunea mortii pentru el. Aceasta nu inseamna numai moarte spirituala, ci, de asemenea, drog mortal, deoarece acel cineva crede ca, este viata spirituala! Ridica si mai sus egoismul sau si nu poate crede ca el e cel ce traieste in minciuna.

Sa relevam adevarul: Daca facem totul impreuna, daca toata lumea primeste de la toti ceilalti, acele forte care pot cere cu usurinta ca Lumina Inconjuratoare (Ohr Makif) sa actioneze in el, atunci calea devine o aventura minunata. Doar conectati-va unii cu altii!

Daca stai singur, imediat cresc ziduri in jurul tau. Daca te unesti cu ceilalti, pentru a merge impreuna, zidurile cad imediat si se transforma intr-o larga autostrada. Nu exista niciun zid sau autostrada, ci este alegerea de a fi sau nu printre prieteni, in fiecare moment. Totul este facut de Lumina Superioara; noi trebuie sa ne supunem acestei unice conditii.

Din Part. 3 Lectia zilnica de Kabbalah 27.05.10, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Noi suntem creati din materie care nu poate primi Lumina. Prin urmare, singura modalitate pentru noi de a exista este de a introduce Bina, Creatorul. Bina lucreaza pe noi si ne ridica pana la Ea. Partea Ei inferioara (AHP) coboara la noi si ne pare ca intuneric, care il simtim ca nedorit. Ea straluceste pe noi cu Lumina de Daurire si Milostenie (Hasadim), dar din moment ce nu dorim sa daruim, noi o percepem ca intuneric.

Ne pregatim pe noi insine sa vedem daruirea ca dorinta, cu ajutorul Luminii Inconjuratoare, atunci cand lucram impreuna. Treptat, vom incepe sa recunoastem faptul ca exista Cel de Sus in noi. Ne dam seama ca El este cu adevarat Cel de Sus si vom incepe sa pretuim spiritual, calitatea daruirii. Apoi, suntem pregatiti sa ne unim cu El si sa ne anulam pe noi insine. Suntem dispusi sa uitam de dorintele noastre egoiste si sa ne lipim pe noi insine la Cel de Sus, ca o picatura de sperma in pantecele mamei.

Apoi, Cel de Sus ne poate ridica; poate ridica dorintele noastre, care sunt gata sa adere la El. Pana unde? In Lumea Spirituala exista un alt loc, mai mare sau mai mic? Nu, este aici in noi, atunci cand El incepe sa cultive calitatile de daruire mai mult si mai mult.

Aceasta inseamna ca El este in ridicarea noastra, pentru a vedea calitatea de daruire ca ascensiune. Fiecare pas pe care il adaug este ca rezultat al unei mai mari apropieri in unirea cu celalalt si construirea unui sistem din noi insine, ca sa-l putem prezenta la Cel Superior pentru corectare. In acest fel, vom urca la Bina, si Lumina continuta in ea se extinde in jos in aceasta lume.

Astfel, dorintele care se ataseaza la Cel de Sus sunt acum, nu numai in stare sa se anuleze, dar, de asemenea, sa primeasca si sa realizeze calitatea de daruire, s-o absoarba si s-o foloseasca. Evident, va ramane ca primire, dar isi modifica intentia. Deci, nu lumea noastra, care este creata din vointa de a primi placere; aceasta, de asemenea, incepe treptat sa primeasca Stralucire de Sus, deoarece vointa de a darui apare in ea.

Din Part. 2 Lectia zilnica de Kabbalah 26.05.10, Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Din articolul lui Rabash, Iubirea Prietenilor: Si un om l-a gasit, si iata, el ratacea prin tara. Si omul l-a intrebat, zicand: Ce cauti? Si el a zis: Caut pe fratii mei. Spune-mi te rog unde isi pasc turma (Geneza, 37).

O persoana care si-a pierdut calea in domeniul vietii nu poate trai astfel mult timp. El cauta sfaturi si oameni care sunt asemenea lui, fratii sai. El simte ca trebuie sa gaseasca alt drum, dar nu in dimensiunea corporala, unde se afla, ca un animal: mai degraba, acest drum ar trebui sa il ajute in viata sa si sa devina uman.

De aceea el ii cauta pe aceia care isi pasc turma, adica isi controleaza animalul din ei. El vrea sa se alature lor si sa le devina frate, astfel incat ei sa il invete cum sa devina un pastor si cum sa se ridice deasupra animalului din el.

El simte ca si-a pierdut drumul prin tara, ca el este acel animal, magarul ratacitor (magar-Hamor, in ebraica, este derivat din cuvantul Homer-materie). O persoana vrea sa ridice umanul din el prin eliberarea sa de regula animalului. Pentru aceasta el cauta oameni care controleaza animalul din ei, care il pot ajuta sa se intareasca pe calea sa. Ei sunt fratii sai, si el ii cauta!

Un barbat ratacind prin tara (Tara-Eretz; radacina lui Eretz vine din Ratzon-dorinta) se refera la un loc in care rodul pamantului (rezultatele vietii) … va rasari. Animalele(oameni fara un scop inalt) ratacesc prin tara pentru a se mentine aici si acum. Dar cum gasesc calea care ma transforma pe mine in uman si sa obtin…rodul (puterea spirituala si cunoasterea) domeniului care sa sustina lumea (sa aduca viata spirituala)?

Si muncile campului sunt aratul, semanatul si secerisul. Aceasta este munca unui om prin care el se simte implinit. Se spune despre asta: Ei, care, in lacrimi au semanat, vor culege in bucurie… Este evident ca pentru munca grea pe care o facem cu lacrimi in ochi, primim rezultate bune numai la sfarsit. Trebuie sa avansam, in ciuda lacrimilor si a tuturor greutatilor, si deci avem nevoie de sprijinul puternic al mediului…si acesta poarta denumirea de Tara pe care Domnul a binecuvantat-o.

O persoana deplange animalul din el, de care trebuie sa scape pentru a se ridica la nivel spiritual. Pentru aceasta are nevoie de sprijin puternic care sa ii permita sa se pastreze, mai curand in spiritualitate, decat in lumea materiala care il trage in jos. Aceasta este binecuvantarea Creatorului de la care capatam puterea de a avansa.

Persoana care rataceste prin tara este o persoana care a pierdut directionarea spre scop. El nu stie ce sa faca mai departe. El simte in mod clar, ca nu vrea sa traiasca dupa criteriul animal al binelui si raului, de vreme ce o asemenea viata nu este insufletita, intre granitele aceleiasi tari-dorinta.

Cu toate acestea, cum ma pot ridica de la nivelul de magar (materie) la cel de om? Nu am cunostinta de calea reala care ma duce acolo. Trebuie sa gasesc o forta exterioara care ma va impinge in afara nivelului insufletit, la fel ca o samanta care are nevoie de un sol fertil ca sa germineze. Sunt incapabil sa fac asta singur. Sunt sub controlul total al animalului din mine si oricum nu am sansa sa ma eliberez de viata mea de animal. Daca o forta externa nu ma trage din asta, in sus, catre o noua dimensiune, imi voi termina zilele ca un animal.

De aceea imi voi exercita liberul arbitru si voi intra intr-un grup de Kabbalah definit prin iubirea fata de prieteni. Eu inteleg ca fara ei, nu pot avansa. Iubirea se manifesta atunci cand fiecare simte ca grupul este mai important pentru el decat magarul sau. Grupul este nivelul sau uman. Cu ajutorul lui el va atinge adeziunea cu Creatorul si va deveni similar cu El. Totusi, aceasta este conditionata de implicarea persoanei in grup, pentru a primi forta de la el si de a se ridica deasupra magarului din el, la nivelul de om.

Lumina care vine prin grup creeaza in mine omul. Grupul se dizolva in corpul meu, in timp ce Lumina care il umple devine Lumina vietii mele. Singura cale pentru a atinge aceasta stare este iubirea pentru prieteni, prin care ii iubesc mai mult decat pe mine. Ei sunt parti ale sufletului meu, in timp ce eu sunt doar magarul meu, materia. Prin suportul mutual reciproc, ne putem ajuta sa devenim umani.

Fortele care va impiedica sa va conectati cu prietenii sunt numite exil. Noi simtim exilul atunci cand ne arde dorinta de a ne conecta cu grupul, si nu putem. Faraonul sta in noi si conduce neamul Israel din mine.

Totusi, aspirand la iubirea prietenilor, noi devenim demni de a iesi din exilul Egiptean si de a primi Torah, forta care ne uneste. Povestea neamului Israel in Egipt si ratacirea lui in desert este povestea corectarii unui prim punct spiritual pentru a atinge pamantul, Tara Israel, dorinta numita Israel (Iashar-El- direct la Creator).

Din Part. 4 Lectia Zilnica de Kabalah 24.05.10, Articolul Iubirea Prietenilor

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Noi inca vom revela nevoia noastra pentru toate cele sapte miliarde de oameni care traiesc pe Pamant. Societatea serveste ca o forta de amplificare, deoarece puterea proprie a unei persoane este foarte mica. Astfel, cu cat e mai mare numarul de persoane din societatea sub a caror influenta ne-am pus, cu atat mai mare este forta pe care o primim. Aceasta determina altitudinea gradului nostru in asemanarea cu Creatorul, precum si masura pe care o atingem in adeziunea la El.

Nu am fi capabili sa obtinem acest lucru singuri, pe cont propriu. Grupul de Kabbalah este locul in care o persoana racordeaza pe sine la Creator, si acest lucru determina nivelul la care se va inalta la El. Grupul devine casa in care Creatorul si creatul locuiesc impreuna. Iar cand locuim impreuna, nu mai exista Eu, ci mai degraba, nu exista decat Noi, care devine acum persoana lui Eu.

Este spus, Un detinut nu se poate elibera singur din inchisoare. Cu toate acestea, prietenii il pot elibera furnizandu-i inspiratie si putere. Prin urmare, cred ca toata lumea ar trebui sa gandeasca la a ajuta prietenului, conectand fiecare stare care are loc, la importanta scopului, impreuna cu intelegerea necesitatii acestuia si bucurandu-se cand pacatosii sunt revelati in ei.

Nu e important prin ce stari, urcari sau coborari trecem; cel mai important este ca noi sa progresam catre scop. Apoi intelegem ca avem de trecut prin toate starile, ca un pacient ce urmeaza un tratament ce ar putea fi neplacut, dar recuperarea este deja anticipata. Prin urmare, este necesar sa ne ridicam reciproc starea de spirit, nu actionand prosteste sau cu frivolitate, ci acordandu-ne reciproc spiritul vietii, asta fiind viata spirituala, care aduce unica fericire.

Starea de spirit este atat de importanta, deoarece ne da forta de viata. Cu toate acestea, viata materiala, averea, sau puterea nu ne vor aduce starea de inaltare. Daca individul a pierdut forta credintei, forta vietii, daca el nu mai simte sprijinul societatii – singurul mijloc de avansare – atunci el poate fi ajutat doar de catre o alta persoana. Numai o alta persoana ne poate induce sentimentul valorii importantei daruirii, a increderii, si a vietii implinite. In acest sens, fiecare trebuie sa-si ajute prietenul. Toata lumea trebuie sa dea exemplu prin pasiunea lui arzatoare pentru atingerea scopului, in fiecare minut.

Din Part. 4 Lectia zilnica de Kabbalah 25.04.10, Articol, Fiecare a ajutat pe prietenul sau

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum sa lupt cu tendinta de a deveni doar o obisnuinta lectia zilnica de Kabbalah?

Raspuns: Aceasta este o problema. Rutina plictiseste,strica gustul si naste o atitudine de frivolitate, distrugand astfel totul. Noi ar trebui sa luptam impreuna impotriva aceastei tendinte. Altfel nu vom putea accelera dezvoltarea noastra si va trebui sa asteptam ani de zile progresul spiritual.

Este imposibil sa schimbam acest sistem pentru ca el exista deja. Esti deja conectat la el, acum trebuie doar sa participi activ in el. In functie de gradul de implicare, vei vedea ca toti prietenii pe care ii considerai anterior, necorectati, de fapt, constituie un sistem corectat, iar tu esti singura parte necorectata.

Nu vrei sa te conectezi la acest sistem, si astfel ti-i imaginezi pe ceilalti ca existand aparent in jurul tau, fiecare cu poftele lui. Dar ei nu exista cu adevarat. Vei simti brusc ca existi in cadrul unui sistem fix, in care tu ai doar libertatea de a alege: trezire sau nu, catre spiritualitate, astfel incat sa ii trezesti pe ei, iar ei, la randul lor, sa te trezeasca pe tine. Acestea sunt legile acestui sistem, iar tu esti cel singur, cu liber arbitru.

Cu toate acestea, atat timp cat tu inca nu esti dispus sa te conectezi la acesta, s-a pus in scena o piesa de teatru, special pentru tine: prietenii, multimea de oameni, o intreaga lume in jurul tau, toata aceasta mizerie din viata… Ti s-a dat posibilitatea de a organiza aceste forte din jurul tau, astfel incat acestea sa vrea sa te trezeasca la spiritualitate, prin influenta externa. Incepe sa folosesti raul tau inerent, invidia, ura si ambitia; invidiaza-i, iubeste-i  si uraste-i, trezeste-te pe tine cu toate mijloacele si toate calitatile care ti-au fost date.

Acesta este motivul pentru care sistemul de sus, Malchut al Infinitului iti apare, ca lumea pe care o vezi in prezent in jurul tau. Ce, crezi ca exista undeva, sus in cer? Nu e undeva, acolo, ci chiar in fata ta,  numai ca viziunea, perceptia ta defecta o distorsioneaza in acest sens.

Din part. 4 Lectia zilnica de Kabbalah 23.05.10, Articolul Importanta Iubirii Prietenilor

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum ridica Superiorul pe cel inferior pe treptele scarii spirituale?

Raspunsul meu: Gradul Superior se micsoreaza in forma lui inferioara (Katnut) si coboara pana la inferior, caruia ii apare ca fiind mai mic. Noi facem acelasi lucu cand ne jucam cu copiii. Vrem ca ei sa aiba succes, de aceea ne coboram si ii lasam pe ei sa castige meciul. Ne coboram pe noi, pentru a stabili o legatura cu ei.

In mod asemanator, un mentor, care se poarta in mijlocul copiilor, ca si cum ar fi unul dintre ei, treptat incepe sa se schimbe, sa le dea lor modelul unei comportari mai bune, in asa fel incat copiii sa poata vedea in el un exmplu de felul in care trebuie sa se poarte un copil corectat. Mai intai, mentorul le da exemplu, ca un copil, nu ca un adult, pentru ca ei, copiii sa poata relationa cu el. Noi stim ca, copiilor le este mai usor sa invete de la alti copii, decat de la adulti.

Motivul consta in faptul ca impactul mediului asupra oamenilor are loc, numai daca ei sunt egali in interiorul acestui mediu. Prietenii trebuie sa fie pe picior de egalitate, pentru ca asa, ei pot servi ca exemplu unul celuilalt. Daca eu simt ca un prieten e mai mare decat mine, el inceteaza de a mai fi prietenul meu. Eu invat de pe nivelul pe care sunt situat.

La fel si in Lumea Spirituala: Superiorul coboara la inferior, devine identic cu el, in totul si, facand astfel, el se uneste cu inferiorul. Inferiorul nu se anuleaza in fata Superiorului, pentru ca ei sunt, aparent egali; de aceea, ei se unesc  pe picior de egalitate. Apoi, Superiorul se poate inalta, aducandu-l pe inferior, impreuna cu sine, mai sus.

Pentru a se putea inalta impreuna cu Superiorul, cel inferior trebuie sa-si anuleze dorinta de a primi (AHAP), dar sa ramana unit cu superiorul ca egal, in dorintele de a darui (Galgalta veEinaim). Astfel, atunci cand Superiorul coboara spre mine, eu nu-l voi percepe ca mai inalt, pentru ca el a devenit la fel ca mine. Cand un jucator adult, inalt de doi metri se joaca cu un copil, adaptandu-se la emotiile si comportamentul copilului, acesta nu-l mai percepe ca pe un adult inalt. Copilul gandeste ca adultul este identic cu el. Fara aceasta similaritate, din perspectiva copilului, intre ei nu ar putea exista niciun contact!

Adevarul este ca eu nu ma pot uni cu nimeni care nu este pe aceeasi treapta cu mine, la acelasi nivel, cu aceleasi calitati, nici mai mult nici mai putin. Inainte de asta nu poate sa fie nicio conexiune intre noi!

La fel se intampla cu undele de inalta frecventa, daca te abati cat de putin, din limitele frecventei, conexiunea dispare. Tot asa, si pentru conexiunea spirituala: noi trebuie sa obtinem, in mod absolut, congruenta exacta, nici mai mult, nici mai putin, pe acelasi nivel. Altminteri nu va fi contact si nici intrepatrundere.

Din Part. 2 Lectia zilnica de Kabbalah 25.05.10, ‘Prefata la Comentariul Sulam’

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrucat suntem creati din dorinta de a primi placere, toata munca noastra spirituala se face noaptea. Fara a simti placere (in intunericul noptii), ne putem pune la incercare. Suntem oare capabili sa facem ceva, motivati de vreun alt combustibil, in asa fel incat, nu recompensa sa dea definitia a cata munca depunem, ci mai degraba, munca insasi? Putem oare munci fara a-L obtine pe Creator, numai cu credinta noastra ca Ii vom aduce Lui satisfactie?

A munci de dragul placerii Lui si nu pentru placerea noastra se poate infaptui numai in cursul noptii, in acele stari in care, noi nu simtim placere. De aceea, straturile de dorinte necorectate si care pretind umplere cu recompense pentru noi insine, sunt trezite in mod continuu si cu intentie clara, in interiorul vointei noastre de a primi placere.

Aceasta ne da ocazia de a lucra asupra acestei vointe necorectate, de a primi pentru noi. Lupta pentru a munci in vointa de a primi apare pentru ca noi sa putem lucra, nu de dragul vreunei recompense, ci pentru a-I da placere Creatorului; sa nu muncim pentru recopensa atingerii Creatorului, ci numai pentru a lucra pentru El. Succesul deriva din capacitatea noastra de a afirma maretia Creatorului.

Cand persoana descopera ca nu e capabila, atunci cere ajutor de Sus. Puterea de Sus ii vine prin grup, intrucat persoana insasi nu are legatura cu Superiorul. Dupa numeroase incercari esuate, cand omul incepe sa caute acest Sus, el ajunge la un moment de disperare si incepe sa inteleaga ca Sus inseamna prin intermediul grupului.

In acest moment, si, daca el intra in grup, atunci – prin intermediul grupului – devine capabil sa primeasca acea forta anume, care ii va schimba natura, de la a primi, la a darui. Atunci el devine capabil sa munceasca noptile si sa-L binecuvanteze pe Creator. Atunci el nu mai lucreaza de dragul umplerii pretentiilor lui egoiste, pentru ca, cu ajutorul noptii, s-a inaltat la daruire.

Noi nu pretindem ca noaptea sa se destrame, intrucat ziua consta in munca de dragul daruirii. Cand noi nu simtim lumina in dorintele noastre si muncim peste acest nivel, nicicum de dragul dorintelor noastre, atunci noi percepem ziua. De aceea, in perceperea dorintelor noastre de a primi existam in noapte, dar in perceperea dorintelor noastre de a darui straluceste lumina.

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Zohar - Niciun comentariu→

Daca tu nu vezi o dorinta puternica pentru spiritualitate in prietenii tai, daca nu esti impresionat de mediul inconjurator sau inspirat sa daruiesti, inseamna ca tu nu investesti in acest mediu. Incepe sa investesti in prietenii tai si vei vedea cum te influenteaza in schimb.

Formula este foarte simpla: Ma conectez cu un grup si impreuna cu toti dobandim starea in care incepem sa ne influentam fiecare. Cercul nostru se transforma intr-un vas spiritual (Kli). Toate dorintele noastre pentru spiritualitate, punctele noastre din inima, se unesc in el si, deasupra lui, noi construim un ecran anti-egoist, daruirea noastra reciproca.

Acum ca ne influentam fiecare, trebuie sa examinam daca o facem sau nu, de dragul daruirii catre Creator. Daca da, atunci avem un ecran si o Lumina Reflectata. Forta Superioara ne devine imediat relevata, conform echivalentei de forma. Formula este foarte simpla: Eu –> Grupul –> Sufletul!

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Kabbalah 23.05.10, Articolul Importanta Iubirii Prietenilor

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→