Category Archives: Garantia reciproca

Bine aţi venit la croaziera eternă

Baal HaSulam spune în articolul „Arvut (Garanţia mutuală)”: în cazul în care societatea se îngrijeşte de fiecare dintre membrii săi, poate neutraliza dorinţa egoistă a unei persoane.

Să presupunem că am face o croazieră de plăcere unde „totul este inclus”, mă simt fără griji deoarece serviciul include tot ceea ce-mi doresc. Mă instalez în cabină şi mă pregătesc să petrec două săptămâni de plăcere maximă. Cu toate acestea, de îndată ce am plecat, mi se spune că aceasta va fi o croazieră eternă. Deci, sunt aici şi totul este pregătit pentru mine: mic dejun, prânz şi cină sunt servite la timp, cabina este aranjată, există o bibliotecă, cinema, internet, piscină şi aşa mai departe. Totul este în serviciul meu.

Mai mult, toată lumea mă tratează bine şi este foarte atentă şi nu există nicio grijă. Oamenii din jurul meu sunt pregătiţi să mă ajute în orice moment şi în orice mod. Acestea sunt principiile societăţii de pe acest vas şi se aplică fără nicio excepţie. Deci, cum reacţionează natura la asta â? Este posibil ca ego-ul să explodeze în aceste condiţii â? Oamenii din jurul meu mă învaţă să mă anulez prin atitudinea lor faţă de mine şi eu nu caut mai multe mijloace pentru a mă umple şi a mă satisface.

De exemplu, nu mă plimb în baruri şi restaurante în căutarea deliciilor pe care nu le-am gustat încă, ci mă simt mulţumit cu hrană simplă şi sănătoasă. Obiectele de lux nu mă excită la fel ca înainte. Aici, un bufet cu desert este deschis toată ziua şi umple rapid cererile mele. După căteva zile, voi limita, deja, „consumul zilnic” şi, după o săptămână, sunt mulţumit cu o ceaşcă de cafea şi un biscuit. Atmosfera este plină cu Luminile Înconjurătoare care sunt constant pregătite să restrângă şi calmeze ego-ul meu.

Aici, lucrul principal este exemplul pe care-l iau de la alţii şi atitudinea care mă invaţă. Sunt în compania oamenilor care sunt mulţumiţi cu puţin. Acesta este ceea ce este acceptat printre ei, şi asta este tot. Nu este nevoie de mai mult. Ei preferă să profite de relaţii bune pe care le iau, acum, în porţii, în loc de hrană. Dacă sunt trist şi iau o parte din „dragostea noastră” sunt imediat umplut cu iubire.

Aceasta se datorează faptului că sunt în reţeaua relaţiilor sociale, umane al cărei mesaj este clar, că nu-mi va lipsi nimic, niciodată. Sentimentul în sine este destul şi nimic altceva. Iniţial, prin natura noastră, depindem de mediu şi nu există vreun compromis aici. Deci, dacă grupul degajă atitudinea corectă faţă de mine, impregnată de linişte, pace şi bunăvoinţă, atunci, o jumătate de zi mai târziu, gândesc şi eu că totul este exact cum ar trebui. Cu toate acestea, dacă mă găsesc în unele găşti, voi absorbi principiile lor.

Există o tendinţă naturală într-o persoană de a se adapta mediului. Nu există, pur şi simplu, mijloacele de a lupta contra acestei tendinţe. Deci, după câteva ore, mă încorporez în atmosfera generală de garanţie mutuală şi încetez să-mi fac griji în legătură cu mine. Oamenii din jurul meu sunt reţeaua mea de relaţii şi sunt cei mai apropiaţi de mine. Nu pot rezista opiniei lor deoarece fac parte din reţeaua generală.

Deci, când este rîndul meu să revelez Creatorul, rădăcina sufletului meu, sunt condus la un nou tip de conexiune, la grup. Aceeaşi lege funcţionează aici: grupul îmi spune că nu trebuie să mă tem, să încetez a-mi face griji. Dar, în afară de asta, el trebuie să transmită mesajul că trebuie să comunic cu prietenii şi să ader la Creator. Asta deoarece auto-anularea nu este suficientă, trebuie să am, de asemenea, direcţia corectă şi voi primi acest mesaj.

Voinţa mea nu este îndepărtată în grup, deoarece acest lucru mă va elimina. În spiritualitate, părerile celorlalţi nu sunt transmise în mod automat. Ete vorba de un alt vas, pe care trebuie să-l aleg singur. Creatorul mă va duce la scară, dar fiecare etapă necesită un mare efort şi construirea de-a lungul drumului.

Cu toate acestea, voi deveni mai puternic ? Voi îndeplini liberul arbitru ? Fără voinţă, nu voi dezvolta, niciodată, umanul în mine.

O „fiinţă umană” (Adam) este doar acela care exercită o presiune asupra lui, pentru a intra în grup şi a fii încorporat în prieteni. Deci, primesc automat, tot restul de la ei, deoarece nu am niciun control.

Pe scurt, alegem un singur lucru: mediul. Prima şi principala condiţie este garanţia reciprocă. Dacă suntem conectaţi la garanţia reciprocă şi dacă oferim lumii tot ceea ce are nevoie pentru auto-anulare, atunci nu avem nevoie de altceva pentru a începe. A doua condiţie este de a se asigura că toată lumea are încurajare şi stimulente astfel încât să-i ţină pe prieteni. Aceasta asigură o soartă bună unei persoane.

 

Partea a treia a Cursului zilnic de Cabala, 30.04.2013, Scrierile lui Baal HaSulam, „Garanţia reciprocă”

Nu fiţi un prizonier al somnului

După puternicul Congres al bărbaţilor, simţim o mare greutate. Cred că ar trebui să fie contrar, deoarece am urcat la un nou nivel, am primit noi dorinţe şi putem acum să ieşim şi să combatem lumea îngustă, în care am revenit. Trebuie să luptăm împotriva dezorientărilor şi împietririi inimii pe care le simţim, fără a diminua sentimentul nostru de uimire şi entuziasm.

Dacă nu vom lăsa lucrurile aşezate, atunci toate încuietorile vor fi deschise şi porţile se vor deschide. Dacă te simţi greu şi indiferent, este un semn că munceşti cu egoismul iniţial. Este modul în care funcţionează în forma sa pură, ca o dorinţă întunecată, căreia nu-i pasă de nimic. Acum, ai primit alte 10 kg sau zece grame de dorinţă, nu contează cât, şi ai căzut sub această greutate.

Nu trebuie să refuzi să primeşti noua dorinţă, deoarece este o lipsă de respect pentru şansa de a avansa, cadoul care ţi-a fost dat de Sus. Dar, trebuie să ceri două lucruri: În grup, trebuie să ceri ajutor, împuternicire, garanţie reciprocă şi responsabilitate reciprocă, iar Creatorului, trebuie să-I ceri corecţie, trezire, emoţie şi Lumină.

Trebuie să ceri. Nu este nimic altceva de făcut! Dacă te opreşti, atunci vei cădea imediat într-o stare de inconştienţă. Deci trebuie, constant, să ceri şi să te rogi în interior, concentrându-te asupra grupului şi Creatorului, păstrând această rugăciune. Altfel, vei cădea într-un somn profund.

Partea a treia a Cursului zilnic de Cabala, 28.04.2013, Talmud Esser Sefirot

Omul ar trebui să vândă, mereu, grinzile din casa lui

„Un om ar trebui să vândă, mereu, grinzi din casa lui şi să poarte pantofi în picioarele lui.” (Shabbat , 129).

 Întrebare: Ce înseamnă, în sens spiritual, „să vândă grinzi din casa lui” ?

 

Răspuns: „Grinzile din casa lui” sunt toate gândurile, dorinţele şi întreaga mea concepţie despre viaţă, care mă obligă să-mi fac griji în privinţa mea, în loc să mă unesc cu prietenii. În scopul de a construi o imagine de ansamblu, un sistem, trebuie să vând această „casă”, atât de dragă mie.

Dar, acest lucru nu este suficient. Trebuie să cumpăr pantofi pentru a-i pune în picioare, ceea ce înseamnă că am nevoie de o forţă defensivă care mă menţine în domeniul său. Nu este suficient de a anula, pur şi simplu, opinia mea, nici de a coborî capul înaintea grupului, ceea ce se numeşte „a vinde grizi din casa lui.” Am nevoie să primesc puterile care îmi permit să rămân lipit de prieteni, mai presus de toate gândurile care sunt evocate în mine.

Aceasta înseamnă că nu este suficient să mă anulez, dar am nevoie de o forţă suplimentară care mă leagă de grup. Aceasta se numeşte „un legământ” sau „pantofii în picioarele sale” (raglan), pentru „a nu fi un spion” (meragel, care are aceeaşi rădăcină ca şi pantofi, în ebraică), în beneficiul ego-ului meu.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 07.04.2013, Scrierile lui Rabash

 

O plasă de siguranţă sau o poliţă de asigurare

Omul trebuie să îşi creeze o „plasă de siguranţă” în jurul său, pentru a nu se „sparge” atunci când încărcătura devine grea, când sensibilitatea i se ascute şi i se arată răul din el. Avansarea este măsurată prin cât de repede se trezeşte omul şi simte bucuria că a primit o „îngreunare a inimii”, aşa cum spune Baal HaSulam: „Sunt fericit cu revelaţia celor rele”

Omul începe să muncească cu relele, cu toate întreruperile: lipsa dorinţei, gânduri despre cât de grea şi nefolositoare este munca; este critic cu prietenii şi cu învăţătorul şi se plânge de viaţa lui. Lumea din jurul lui poate fi în ruină şi oamenii se pot simţii deprimaţi, dar când se uită la ei, lui i se pare că au succes. I se arată o imagine distorsionată, iar oamenii de pe stradă par plini de vitalitate şi de înţelepciune.

Toate astea sunt o minciună, un teatru, iar omul are cu siguranţă nevoie de o „plasă de siguranţă” care să îl facă să se simtă în siguranţă şi să îl întărească pentru a putea merge mai departe. Sunt două condiţii pentru asta: Prima condiţie este grupul care îndreaptă omul către Creator. A doua condiţie este ca omul să se întoarcă imediat  către Creator pentru a primi forţa dăruirii care îi permite să fie deasupra forţei de primire pe care Creatorul o va evoca în el data viitoare. Aşa avansează omul.

De aceea, Rabash a spus că Lumina îi ajută numai „pe aceia care vor să părăsească dominaţia răului”, adică aceia care depun efort ei singuri. Nu pot spera că Lumina va corecta totul numai Ea şi nimic nu depinde de mine, că nu are nici un rost să fac paşi în direcţia prietenilor. Lumina nu mă va influenţa dacă nu fac eu mai întâi tot ce îmi stă în putere.

Sunt capabil numai de cel mai simplu lucru: să am grijă de prieteni, să mă conectez cu ei, să îi îmbrăţişez şi să fac ceva pentru ei, chiar şi cu o intenţie greşită. În răspuns la aceste false intenţii şi aceste minciuni, Creatorul îmi dăruie îngreunarea inimii: încep să simt o teribilă greutate şi o împotrivire să fac asta; nu mai văd nici un rost să o fac. Asta înseamnă că Creatorul îmi arată răul din mine şi se pare că devine mai rău de fiecare dată şi că mă îndepărtează din ce în ce mai mult de scop.

Iar adevărul este că face sens faptul că în tot ceea ce depune efort omul acesta avansează într-o oarecare măsură, dar nu se mai întoarce înapoi.(Din articolul lui Rabash „Ce este înainte ca Ministerul Egiptean să cadă, protestelelor lor nu li s-a răspuns în muncă”). Aşa mi se par lucrurile acum, deoarece acuz şi judec tot conform corupţiei mele.

Iar scuza este că nu dă înapoi, ci avansează către adevăr, adică nu mă apropii de un scop fals, aşa cum văd în dorinţa mea egoistă, ci către adevăr, iar apoi văd în ce măsură răul poate opera în ei. În măsura în care este revelat răul în om, acesta se poate întoarce la locul potrivit cu ajutorul grupului pentru a se întoarce către Creator.

Fără un grup, omul nu are nicio şansă să îşi amintească că trebuie să se întoarcă către Creator. Va uita acest lucru şi va pierde şansa care i s-a dat de Sus. Nu va fi în stare să folosească trezirea care i-a fost dată şi pur şi simplu va cădea şi se va scufunda în răul din el. Deci, avem nevoie de un mediu care ridică omul la o stare bună şi care îi arată în ce direcţie ar trebui să acţioneze pentru a ieşi din cădere.

Grupul operează la fel ca o mamă care îşi sprijină copilul care învaţă să meargă şi care trebuie doar să facă un pas înainte, astfel face un pas după altul până când descoperă tot răul din el, iar apoi Creatorul îl ajută. Atunci vedem că Creatorul aude rugăciunea omului tot timpul şi că El a fost cel care pus omul să treacă atât prin stări bune cât şi rele.

şi astfel trebuie să fim foarte puternici şi să nu evadăm ci să credem că El aude fiecare rugăciune. Omul trebuie să încerce în fiecare situaţie să se ţină către Creator şi să fie sigur că are sprijinul necesar. Curajul nu constă în a lupta cu lenea mea, cu sentimentele rele, disperarea, oboseala sau neajutorarea; toate eforturile mele trebuie să fie îndreptate în aranjarea sprijinului corect pentru mine, ceea ce înseamnă să fiu pregătit.

Astfel, omul „se securizează singur” şi se pune dinainte într-o poziţie în care nu depinde de el. Este ca şi cum am cumpăra o poliţă de asigurare. Nu ştiu ce se va întâmpla peste o clipă şi vreau să fiu sigur că în momentul în care voi slăbi şi nu voi mai putea să mă controlez, atunci altcineva care este mai puternic va avea grijă de mine. Mă va ajuta fără nicio îndoială şi va face tot ce trebuie de dragul meu.

Îmi fac dinainte o astfel de poliţă de asigurare : prin studiu, angajamentele mele faţă de grup şi participarea mea la îndatoriri. Organizez totul astfel încât atunci când cad, să nu mă detaşez complet şi să nu mă pierd. Aceasta este singura cale prin care putem avansa.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala din 3/27/13

 

Fidelitatea este lucrul cel mai important

Întrebare: Cum este posibil să rămâi fidel lucrului cel mai important şi să nu uiţi conexiunea în toate situaţiile posibile?

Răspuns: Avem nevoie să ne amintim constant acest lucru. Este ceea ce numim Arvut, garanţia reciprocă.

Noi trebuie să realizăm o reţea care nu ne permite, chiar şi pentru o clipă, să uităm conexiunea: citeşte câteva părţi din lecţie sau din articole de câteva ori pe zi, vorbeşte, gândeşte, ascultă cântecele noastre şi studiază, ceea ce înseamnă a face tot posibilul pentru a trăi în ea. Şi, în paralel cu activitatea cotidiană, munca şi familia, în noi trebuie mereu să avem nostalgia conexiunii.

Congresul European din Germania, 23.03.2013, Lecţia 5

Unitate şi un pic de aroganţă

Întrebare: În seara aceasta, organizăm o lecţie specială pentru a simboliza sfârşitul Paştelui, îndepărtarea de ego.  Cum putem aborda această problemă, cu o cerere maximă, pentru a traversa Machsom?

Răspuns: Asta vine dintr-o dată. Nimeni nu ştie exact când, nimeni nu poate precize nimic. Dar Baal HaSulam scrie că perioada Paştelui este un moment  foarte important, în această lume, este un moment special referitor la Luminile Inconjurătoare.

Într-adevăr, ieşirea poate avea loc în orice moment, nu contează în ce zi, dar, în acelaşi timp, avem nevoie de a face tot ce este posibil în conformitate cu comunicarea dintre ramura fizică şi rădăcina spirituală. Avem o şansă şi pentru asta este necesar un mare efort de cooperare, chiar şi un pic de nerv (curaj).

–       Noi o merităm!

–       De ce ?

–       Pentru că!

Acest lucru este obligatoriu! Referitor la asta, este spus: „Fiii mei m-au învins”. Chiar dacă ştiu că

nu merit, în ciuda a toate, eu cer, exercit o presiune şi această îndrazneală este utilă, deoarece arată că eu merg dincolo de limitele ego-ului meu, cred că depind de Creator şi special pentru El cer ceea ce vreau. Rezultă nu doar o izbucnire emoţională, ci un strigăt deliberat, un asalt necesar în direcţia Lui: „Fă-o!” În acest mod se trezesc în mine noile Kelim, deficienţe suplimentare.

Întrebare: Ce trebuie făcut pentru a construi această cerere pe parcursul întregii zile?

Răspuns: Este necesar să se concentreze asupra opoziţiei formate în momentul plecării din „Egipt”, pe conexiune şi ridicarea deasupra ego-ului individual şi colectiv. În general, noi avem nevoie de o cerere cu mai multă îndrăzneală. Lucrul principal este unitatea. Şi să nu fim distraşi de nimic altceva.

Întrebare: Cum să fie îndrăzneală în această cerere şi, în acelaşi timp, să ceri în numele tuturor, împreună cu toată lumea ?

Răspuns: Este scris că vom părăsi Egiptul în întunericul nopţii. Asta nu înseamnă că trebuie să aşteptăm să fie întuneric afară şi să stingem luminile în casă. Nu, este întunericul ego-ului, pe care-l simţim în interior atunci când nimic nu ne poate slava şi nu există nicio posibilitate de evadare.

Avem nevoie să alergăm spre centrul grupului, spre iubirea de prieteni, spre iubirea pentru celălalt. Este necesar să ne concentrăm pe această problemă; avem nevoie ca numai ea să fie importantă. Lumina dezvăluie Kelim şi le corectează. Totul vine de aici, cu excepţia cererii de ajutor.

 

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 31.03.2013, Scrierile lui Rabash

 

Aderaţi mai puternic la Creator

Întrebare: Se spune că cel ce se alătură Superiorului nu conoaşte eşecul, că este deasupra tuturor problemelor. Cum putem să creştem dorinţa de alipire la Creator, pentru a depăşi toate adversităţile şi a ne ridica deasupra a tot ceea ce simţim de la Creator?

Răspuns: am discutat deja că nimeni nu poate face nimic de unul singur. Aceste probleme pe care Creatorul ni le dă, par personale. Nimeni nu are probleme personale datorită Kli (vas) care s-a spart în lumea Nikudim.

Cu alte cuvinte, sufletul Adam care a fost în lumea Atzilut, era comun şi toate problemele sunt manifestarea spargerii stării corecte, comune. De aceea, este imposibil să spunem că sunt necorectat. Nicio fiinţă umană nu a fost aşa, pentru că sunt necorectat numai în atitudinea mea faţă de starea comună care a fost creată iniţial.

Spargerea nu s-a produs în fiecare dintre noi, ci între părţile sufletului comun, de aceea noi avem nevoie de corectarea legăturii dintre noi. Aceasta este foarte importantă. Trebuie să ne amintim acest lucru şi, constant, să ne imaginăm starea corectată, iar apoi, dintr-o dată, vom vedea cum mozaicul general se reuneşte şi se tranformă într-un frumos Lego comun şi lumea superioară se manifestă în această combinaţie.

Întrebare: Când suntem conectaţi împreună, Lumina trece prin noi către 99% din umanitate. În acest caz, trebuie să ne alipim la Creator mai puternic, pentru a fi capabili să transmitem mai multă Lumină ?

Răspuns: Desigur. Aceasta pentru că lumea va cere de la noi din ce în ce mai mult. Chiar şi acum, ea este într-o stare critică. Avem nevoie să-i percepem starea ca o rugă, pentru că, atunci când un copil care se simte rău, plânge, părinţii lui ghicesc ce vrea el. La fel este şi în cazul nostru. Lumea strigă, se simte rău iar noi trebuie să ghicim ce vrea. Are nevoie de unitate. De aceea, noi trebuie să acţionăm în acest mod.

Congresul European din Germania, 23.03.2013, Lecţia 4

Grupul nu are dreptul să rămână tăcut

Întrebare: Atunci când se întâmplă ceva în grup, grupul încearcă singur să îşi rezolve problema, în loc să se întoarcă spre alte grupuri şi să strige, „Ajutaţi-ne!” Trebuie cineva să le sugereze să ceară ajutor, sau trebuie ca întregul grup să decidă că are cu adevărat o problemă şi a venit timpul să ţipe ca alţii să audă?

Răspuns: În grupul nostru din Israel, se întâmplă acelaşi lucru. Simt atunci când un prieten sau altul cade, aştept o zi sau două să văd dacă alţii răspund sau nu la asta. Dacă nu, sugerez să le spună tuturor. Adică, trebuie să existe o examinare constantă.

Iar grupul nu trebuie să rămână tăcut în circumstanţe de acest fel, deoarece asta va fi dăunător pentru toată lumea.

Nu ar trebui să îmi ascund non-participare în ceva, detaşarea mea faţă de drumul spiritual, de căutare, de tensiune, de progres. Nu pot fi tăcut în legătura cu aceste lucruri pentru că, procedând astfel, voi face ca oamenii să eşueze.

Este ca un grup de soldaţi care ies la ofensivă şi deodată, unul dintre ei nu mai este gata să meargă înainte. Ceilalţi depind de el. Ce se va întâmpla dacă nu îşi îndeplineşte misiune? Vor fi ucişi; nu va reuşi nimic. De aceea, pentru a nu submina grupul, el trebuie să le spună că este ceva în neregulă cu el, poate că mâna sau piciorul lui nu lucrează corect.

De asemenea, dacă întregul grup cade, asta subminează alte grupuri. Nu ne putem gândi numai la noi înşine. Dacă ne gândim aşa, spunem că nu există garanţia reciprocă, că nu există nicio obligaţie reciprocă. Deci, în general, nu există nimic! Gândiţi-vă bine la asta.

Din lecţia a treia a Congresului European din Germania 3/23/13

Un mare plus deasupra unor mici minusuri individuale

Întrebare: Cum pot testa dacă munca mea este reală?

Răspuns: Munca este reală atunci când utilizez mediul meu, grupul, cât de mult pot, dorind să descopăr forţa noastră mutuală. Trebuie să descopăr o atitudine bună, cinstită din partea grupului înspre mine şi să o accept ca fiind atitudinea Creatorului faţă de mine, care s-a îmbrăcat în grup. Din partea mea, trebuie să exprim aceeaşi atitudine faţă de grup: sinceritate, căldură şi bunătate, în perfectă conexiune în funcţie de nivelul meu.

Nu există un alt loc unde putem să ne întâlnim şi să îndeplinim relaţiile dintre noi, în afară de grup. Un grup nu înseamnă stabilirea unor relaţii personale cu toată lumea, dar tratează pe toată lumea în mod egal, prin dorinţa de a descoperi Creatorul în conexiunea dintre noi.

 Noi toţi suntem diferiţi şi fiecare aduce unicitatea şi diferenţele sale, toate plângerile şi problemele sale şi toate stările negative care-l traversează. Venim la grup cu toate aceste diferenţe, cu toate punctele negative (-) dar lucrăm în direcţia opusă, astfel că toată lumea le va tranforma în plus (+). Toate plusurile noastre se conectează într-un mare plus şi, prin urmare, construim Creatorul, deoarece acest plus a fost creat deasupra punctelor noastre negative.

În plus, finalizez independenţa mea şi rămân eu, „sinele” nu se elimină. În marele nostru plus noi ajungem la vid, deoarece o persoană se dizolvă şi dispare în grup. Astfel, trecem printr-o schimbare completă: de la un capăt la altul şi includem două forţe în noi. Este ceea ce numim „raţiune”, dar deasupra ei există „credinţă”, care este „deasupra raţiunii”. Asta înseamnă că noi preferăm, în mod constant, dăruire, prin plasarea deasupra recepţiei.

Asta este toată munca noastră care poate fi realizată numai în grup. Diferenţa (∆) dintre sine şi vid determină, mereu, înălţimea nivelului meu, în care simt Lumina mea NRNHY.

 

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Nu prin înţelepciune, nu prin forţă, numai prin răbdare

Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor Zece Sefirot”, articolul 144: Nu sunt de găsit decât în Tora. De aceea, ţineţi Tora şi căutaţi-Mă acolo, iar Lumina din ea vă va reforma şi Mă veţi găsi”, aşa cum este scris, „Aceia care Mă căută, Mă vor găsi”.

Asta trebuie să încercăm să facem, să ne străduim să ne conectăm ca un singur om cu o singură inimă, să obţinem garanţia reciprocă şi „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, arătându-ne gata, în timpul studiului, pentru o asemenea conexiune. Iar apoi, în fiecare moment, vom revela cât de incapabili suntem să o facem şi vom încerca din nou, în ciuda a tot, să ne gândim la unitate şi conexiune.

Sperăm ca studiul nostru şi conexiunea să ne ajute să îl revelăm pe Creator, pentru a-i aduce Lui plăcere. Asta devine o rugăciune în timpul studiului, o acţiune de corectare şi ne aduce mai aproape de scop. Dacă prietenii încearcă să se conecteze în mod corect, îşi ridică punctele din inimă deasupra egoului lor, se eliberează de controlul acestuia şi se conectează în timpul lecţiilor care vorbesc despre acest lucru, atunci atrag Lumina care reformează. Şi acesta este de fapt efortul nostru.

Vor fi perturbaţii tot timpul, din ce în ce mai multe.De aceea, avem nevoie să ne întărim unul pe altul şi exact atunci, când pe drum apare disperarea şi marile obstacole, omul este neajutorat, nu ştie ce să facă, vrea să scape, este obosit şi cade, adoarme sau din contra, devine furios şi nu mai poate suporta aceasta stare. Dar exact aceste stări sunt cele mai benefice pentru a adăuga mai multă muncă, încă un gram de efort, prin care atragem asupra noastră Lumina.

Cineva care disperă şi nu renunţă este cel care are succes. Aici, nici înţelepciunea nici forţa nu sunt de ajutor, numai răbdarea. Timpul o va face.

„Timpul”, simbolizează numeroasele eforturi pe care le face omul în fiecare moment, chiar şi cel mai mic. Aceste eforturi se acumulează, se conectează, iar în final, aduc soluţia.

Din partea întâi a lecţiei zilnice de Cabala din 07.01.2013