Category Archives: Intrebare si Raspuns

Pregatirea pentru o Cadere

Intrebare: Cum ne pregatim pentru o cadere, in timpul urcarii?

Raspuns: Niciodata sa nu anticipam o cadere in timpul unei ascensiuni! Trebuie sa privesc fiecare ascensiune ca pe corectare finala a sufletului meu. Cum pot oare sa daruiesc, daca astept o iminenta cadere?

Trebuie sa fiu pozitiv in legatura cu viitorul. Asta se numeste pregatire pentru cadere. Fac maximul din ceea ce pot si astept ca rezultat, corectia completa, cu credinta ca de acum inainte nimic rau nu mi se mai poate intampla in viata mea. Ma agat complet de Cel care este bun si face bine: Creatorul . Fiecare stare spirituala necesita o angajare absoluta a sufletului; trebuie sa te gandesti numai la daruire, si la nimic altceva.

Acum voi creste si, indiferent de ce va urma dupa aceea ca o cadere, ea va veni ca o ascensiune pentru mine. Asta gandeste o persoana in timp ce este in urcare: Nu imi este frica de nimic, lasa sa apara ingerul mortii, il voi da deoparte! Nu conteaza in ce stare sunt, o voi folosi ca o trambulina pentru a urca mai departe!

Asta inseamna ca noi toti, dupa Congresul din Noiembrie, vom tranzita la o stare de ascensiune continua! Nu mai exista caderi! Fiecare cadere spirituala pe care o experimentam, trebuie transformata intr-o ascensiune, prin intentie.

Chiar atunci cand simt ca eu cad, aceasta imi permite sa realizez ca inca nu am atins varful scarii, dar prin intentie sunt deja in Lumea Infinitului. Las golul sa se manifeste in dorintele mele de primire, sunt gata sa ma ridic deasupra lui. Pe de o parte, cobor reveland raul meu si, pe de alta, ma ridic imediat prin intentia de daruire.

Vrem sa experimentam un asemena progres continuu dupa Congres,  astfel incat orice damburi si hopuri vor fi pe drum, cu totii le vom percepe ca ascensiune.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 6.09.10, Shamati, Art. 42

Calea catre Palatul Regelui

Intrebare: Ce inseamna sa apreciezi starea unei ascensiuni spirituale?

Raspuns: Ascensiunea este o stare in care pot justifica tot ceea ce se intampla cu mine, pot justifica prietenii si grupul, vazandu-i ca ingeri care ma ajuta sa imi realizez liberul meu arbitru si sa obtin scopul. Din elementele acestei conditii, ma pot imbina eu si relatia mea cu Creatorul, care este relevat intr-o asemenea stare.

Grupul, casa, munca, studiile, sanatatea si asa mai departe, cuprind componentele starii mele. Trebuie sa determin faptul ca toate acestea sunt secundare in relatia mea cu grupul.  Trebuie sa colectez totul din afara grupui si sa intru in grup cu ele, chiar daca grupul este doar un element printre multe altele. In grup trebuie, de asemenea, sa discern din componentele multiple, pana cand selectez doar una: dorinta de a-L atinge pe Creator.

Ma adancesc din ce in ce mai mult in aceasta munca, in aceste disernaminte, in centru. Este ca si cum vin in palatul Regelui de departe, pana cand, in final, ajung la el. Ma ingustez in jos si imi concentrez atentia, verificand drumul, pana cand ajung la scop.

La inceput, simt ca exista o intreaga lume in jurul meu. In curand, voi vedea ca exista doar un grup si situatiile variate din el. Ramane asa, pana cand ajung sa vad o singura schema simpla: Totul din jurul meu sunt doar ingeri, forte care ma indreapta catre Creator si ma ajuta sa-L ating.

Ce este acest grup? Este un grup local, cel mai aproape de mine, sau este grupul mondial? Grupul reprezinta toate sufletele. Incepem cu toatea lumea si contractam cercul, gradual.

Grupul, pentru mine, incepe cu corpurile fizice, oamenii pe care ii cunosc din toata lumea, pe care ii simt ca sunt conectati cu mine prin telul comun. Acestia sunt oamenii care ma cunosc si care ma simt, in ciuda faptului ca nu ii cunosc personal. Totusi, in lumea spirituala, noi locuim intr-un singur sistem colectiv. In aceasta lume, putem chiar sa nu ne intalnim, dar in cea spirituala suntem impreuna.

Este, fara nicio indoiala, o oportunitate pentru salvare, pentru ca suntem conectati, ne sprijinim si depindem unul de celalalt. Si nu numai oamenii din generatia mea, care exista astazi intr-o stare similara cu Creatorul, ci toti Cabalisii din trecut, incepand cu Adam care a fost primul care a descoperit liberul arbitru si pe Creator acum 5770 de ani.

Din acel moment, fiinta creata – un punct de dorinta – a inceput calatoria pentru obtinerea similaritatii cu Creatorul. De atunci si pana in zilele noastre, toti Cabalistii conectati prin acest scop apartin unui singur sistem, fara a tine seama de treapta de pe scara spirituala. Iar in ceea ce-i priveste pe cei care nu lucreaza inca in acest sistem, ei apartin de asemenea lui, dar trebuie sa-i trezim.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala. 6.09.10, Si Iacob a iesit

Haideti sa relevam ce este ascuns

Intrebare: In timpul lectiilor de Zohar, tu dezvalui, ca sa spun asa, lucruri foarte subtile, ascunse si secrete.

Raspuns: Sunt secrete si ascunse simturilor noastre, pentru ca noi suntem prea grosolani si nu le putem detecta. Asta este tot! Nu inseamna ca aceste lucruri reprezinta ceva secret. Ele doar par un mister, deoarece noi nu le putem vedea sau simti.

Trebuie sa-mi ascut perceptia si sa o fac mai precisa, capabila sa simta gradatii mai subtile ale proprietatilor. Ca rezultat, voi incepe deodata, sa simt adevarata imagine a realitatii, la o rezolutie marita. Pentru a face asta, trebuie sa ne aducem perceptia la calitatea numita daruire. Odata ce simtim asta, simtim Lumea Superioara.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 7.09.10, Zohar

Mentinand traiectoria spirituala

Intrebare: Cum putem sa ramanem constant pe traiectoria spirituala, adica in punctul in care sa luam decizia ca spatiul spiritual si unitatea sunt inaintea realizarilor materiale?

Raspuns: De indata ce reusim sa cream acest tip de conexiune intre noi, un loc pentru revelarea Creatorului, el imediat dispare. Asta se intampla pentru ca noi sa luam aceasta decizie din nou si din nou. Fiecare moment trebuie sa fie Inceputul. Si ce ajuta o persoana sa faca aceasta alegere constanta este numai mediul puternic care ii permite sa mentina o conexiune (vezi Baal HaSulam, Libertatea).

Este imposibil sa mentii aceasta decizie pe cont propriu, pentru mai mult de un moment. Trebuie sa ne alaturam unei societati corecte, cum punem o samanta in sol si primim realizarea importantei scopului de la ea. Apoi vei fii in stare sa unesti punctele deciziilor, transformandu-le intr-o linie dreapta catre scop.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 8.09.10, Rosh HaShanah

Suntem Infinitul unit intr-un cerc

Intrebare: Daca o persoana nu exista separat de ceilalti, atunci de ce avem fiecare dintre noi senzatia ca realitatea este creata numai pentru sine si ca, Creatorul se refera la el in mod personal?

Raspuns: Acesta este un grad al exclusivismului pe care fiecare il poseda. Vine la noi de la Creator si constituie radacinile noastre, care ne fac diferiti unul de altul. Ne obliga pe fiecare dintre noi sa ne implementam unicitatatea, ca si cum ar fi adevarat ca lumea a fost creata pentru mine. Asta este tot ce enunta fiecare persoana si valideaza pentru ea insasi. Totusi, nu ar trebuie sa fie facut pe cheltuiala altora ci, mai degraba, de dragul altora.

Eu sunt cel care corectez lumea; ceilalti oameni sunt doar parti din mine. Acest lucru ma obliga sa-i tratez pe ceilalti ca si cum depind de mine. Trebuie sa ma unesc cu ei prin puterea iubirii mele, si eu sunt cel care o definesc.

Cand punctul meu se conecteaza cu punctele lor, ele devin capul lor, adica capul corpului care se numeste sufletul comun. Eu sunt cel care iau deciziile, creez conexiuni si le umplu cu Lumina Creatorului, pentru ca eu reprezint pentru ele sursa, sau Creatorul. Exista altcineva, si acela esti tu. Tu esti acela care face acelasi lucru, conectand alti oameni (inclusiv pe mine), la tine. Tu, de asemenea, devii capul corpului nostru universal, dar este un corp diferit, pentru ca, in cazul tau, este identificat ca atitudine a ta proprie fata de ceilalti.

Astfel, fiecare dintre noi este o persoana unica si nu-i stanjeneste pe ceilalti, ci ii completeaza. Tu simti atitudinea personala a Creatorului, dar El se poate relationa la tine numai prin grup. Similar, tu te relationezi la El numai prin grup.

Creatorul este Cel care este revelat in conexiunea dintre noi. Lumina Superioara se stabileste in special in interiorul dorintei de daruire si in conexiunea dintre toate sufletele. Cand toate proprietatile daruirii se unesc, atunci se dezvaluie vasele pentru relvelarea Creatorului (o retea a daruirii).

Dorinta insasi sufera Prima Restrictie (Tzimtzum Aleph) si inceteaza sa mai primeasca. Primirea este posibila numai prin legaturile care conecteaza toate dorintele la locul unde este prezent un ecran si Lumina Reflectata.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 5.09.10, Care este insemnatatea faptului ca eu inchei un pact, in munca

Spectacolul unui singur om

Intrebare: Fiecare persoana trebuie sa experimenteze starile descrise in Zohar?

Raspuns: Este scris, Fiecare om trebuie sa scrie Tora. Asta inseamna ca o persoana trebuie sa descopere gradual, toate calitatile sale, sau dorintele, in forma lor initiala, egoista si, in masura relevarii lor, sa le corecteze schimband intentia din pentru mine in de dragul celorlalti sau al Creatorului. De aceea, o persoana construieste un vas nou care are un ecran si Or Hochma care il umple.

Relevarea Kli-ului spart inseamna faptul ca o persoana se imbraca intr-un anumit tip de pacatos, asa cum este descris in Tora. Ca urmare a corectarii starii sale, el se imbraca intr-un om drept, din Tora. Din timp in timp, persoana trebuie sa-si asume aceste imagini si forme, alternarile dintre imbracarea in om pacatos si in cel neprihanit, drept, ambele fiindu-i prezentate de catre Tora.

Este ca o imprimare a unor modele care exista deja in tine. Este ca si cum tu mergi in intuneric cu un proiector si alternezi proiectia fascilului de lumina pe un pacatos care s-a imbracat in tine si un om drept, la capatul opus. In acest fel mergi de la o imagine la alta, tot timpul. Trebuie sa treci prin toate acestea! Asta pentru ca intreaga Tora consta din stari pe care le experimentezi, incepand cu Adam: prima relevare a raului din tine si primul contact cu Creatorul.

Omul incepe cu experimentarea senzatiei egoismului sau in contradictie cu Creatorul. Intreaga Tora vorbeste numai despre aceste imbracari consecutive in diferite roluri pe care tu le joci in teatru, conform unui scenariu dat. Te imbraci in diferite figuri, dar tu esti singurul care joci aceasta multitudine de roluri.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 5.09.10Zohar

O cadere este o bucurie

Intrebare: Cum trebuie sa reactionez atunci cand sunt intr-o stare de cadere?

Raspuns: Trebuie sa reactionez ca la o chemare de Sus si sa ma intreb: Cine mi-a trimis-o? De ce? O noua stare mi s-a relevat. Asa cum Baal HaSulam scrie: Ma bucur in revelatia pacatosilor, adica noile calitati egoiste care imi sunt expuse. Desigur, ele au fost ascunse in mine, intotdeauna. Dar acum, cand am crescut mai puternic, ele se dezvaluie pentru ca eu sa ma ridic deasupra lor, in ciuda lor, sa stau conectat cu Creatorul, ca intr-o stare de ascensiune.

Este o senzatie neplacuta, intr-o dorinta goala. Totusi, cineva se poate bucura imediat in descoperirea acestei dorinte, pentru ca, cu ajutorul ei, el va descoperi sigur si repede o conexiune mai puternica cu grupul si cu Creatorul. Deci, dupa ce a simtit o cadere, cineva trebuie imediat sa se concecteze cu grupul si sa inceapa sa execute toate actiunile posibile pentru a se intoarce la forta unificarii.

O coborare este descoperirea unei precizii mai mari a conexiunii noastre, unde nu sunt inca conectat cu grupul, si totusi trebuie sa o fac. Am fost sub impresia ca sunt legat de grup printr-o mantie groasa. Dar acum vad ca aceasta mantie este compusa din mii de mici fire, prin care nu sunt deloc conectat cu grupul.

Si astfel urc, ascutind si intarind conexiunea mea cu grupul, din ce in ce mai mult. De aceea intampin cu bucurie o asemenea revelatie, pentru ca ea apare pe baza starii mele anterioare.

Vei simti in curand ca o cadere este o bucurie. Totul depinde de felul in care cineva se relationeaza la ea: ca la o stare trecatoare, sau ca la un mijloc de a obtine scopul.

Munca aduce fericire. Un adevarat profesionist este bucuros sa intalneasca probleme in munca sa. Ii dau oportunitatea sa-si aplice profesionalismul, sa gaseasca o solutie, sa creeze ceva nou si sa-si demonstreze calitatile.

De ce, toate personalitatile creative au nevoie de inspiratie? Ce cauta ele, in mod constant? De ce se simt confuze si pierdute, pana cand creatia lor este nascuta? Poate fi o persoana din orice profesie, chiar si un instalator, dar daca el este un mester, isi simte profesia.

Deci, dificultatile sau circumstantele speciale care apar sunt valori, fara de care nu putem trai. Nu intelegem sau nu apreciem masura in care revelatia deficientelor din noi expun Lumina.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 6.09.10, Si Iacob a iesit

Generalul si Particularul

Intrebare: Cum reconciliezi notiunea de Providenta Privata si rugaciunea individuala a cuiva, cu notiunea de legi spirituale universale la care fiecare persoana trebuie sa se supuna?

Raspuns: Nu vei intelege asta pana cand nu vei inceta sa te mai separi pe tine de sistemul general. Particularul este un tip de conexiune intre tine si sistemul general al sufletelor, care rasare din starea ta. Intre timp, generalul este conditia de baza a grupului.

O persoana nu poate primi nimic pentru ea insasi. Intr-adevar, pe cont propriu nu are nicio capacitate de a primi spiritualitatea. Capacitatea spirituala a unei persoane exista in afara ei. In dorinta celorlalti este el in stare sa si-o ataseze, cu ajutorul Luminii Superioare, ca o mama care traieste in dorintele copilului sau.

In afara dorintelor celorlalti, fiecare dintre noi avem numai un punct, radacina noastra spirituala. Ce poti face cu un punct? Numai sa-l conectezi cu celelalte parti ale sufletului sau: dorintele celorlalti.

Faptul ca te conectezi cu Kli-ul general este numit Providenta Privata. Notiunea de eu insumi ca individual (un punct) nu exista in realitate! Acest punct se simte numai fata de mediul inconjurator, fie egoist (lumea noastra) fie altruist (lumea spirituala). Fara mediu nu poate simti nimic, nici chiar pe el insusi.

De aceea, dezvoltarea noastra se refera exclusiv la mediul inconjurator si liberul nostru arbitru sta numai in alegerea unui mediu mai bun. De fapt, eu voi fi maine, ceea ce este mediul meu de azi.

Din partea intai a Lectiei zilnice de Cabala, 5.09.10, Care este insemnatatea faptului ca eu inchei un pact, in munca

Viziuni sau lumea spirituala?

Zohar, Capitolul, VaYechi (Si Jacob a trait), paragraful 170: Pana la plecarea sufletului cuiva, toate rudele si prietenii din lumea adevarului ii plimba sufletul si ii arata locul din Eden si locul pedepsei.

Intrebare: Oamenii care au suferit o moarte clinica vorbesc despre viziuni pe care le experimenteaza, care, sub multe aspecte sunt similare celor descrise in Cartea Zohar. Totusi, acesti oameni nu stiu nimic despre Cabala.

Raspuns: Intelegerea Cabalei nu ajuta o persoana sa vada lumea spirituala. Lumea Superioara poate fi simtita numai intr-un suflet corectat. Daca o persoana studiaza, sau nu, carti Cabaliste este irelevant. Cel mai important lucru este daca doreste sa se corecteze.

Putem privi experienta mortii clinice din doua perspective. Pe de o parte, cand o persoana cade intr-o stare critica, este o lovitura grea pentru corpul fiziologic, care nu este altceva decat o dorinta de placere. Corpul nostru ne apare numai ca ceva corporal, care ocupa spatiu, dar in realitate este doar o dorinta de placere, de un anumit tip de implinire.

Daca aceasta dorinta simte gol sau suferinta, in mod natural nu vrea sa simta locul (dorinta) in care simte durere. Vrea sa reduca si sa restrictioneze acest loc, sa traiasca mai putin, sa-si deconecteze simturile, sa ia droguri, etc. Orice persoana care simte suferinte materiale si emotionale vrea sa le restrictioneze, asta insemnand sa restrictioneze perceptia sa asupra lumii, chiar pana la dorinta de a stopa viata.

Dar simtind suferinta si dorind sa urce, pentru a scapa din acest loc, plin de intuneric, durere, lovituri, razboaie si boli, adica sa se ridice din teribila suferinta, deasupra acestei lumi, o persoana face de fapt, o actiune spirituala. Nu o faci de dragul daruirii, sau pentru ca esti atras de spiritualitate, ci pentru ca suferinta te preseaza asa de mult, incat te forteaza sa iesi in afara, ca un sambure azvarlit in sus, cand strivesti o cireasa.

Aceasta este calea suferintei, dar nu este avansare, pentru ca in acest fel nu te apropie de scop. De fapt, tu nici nu stii ca exista un scop; pur si simplu alergi ca un animal manat prin lovituri de bat. Oricum, te ridici deasupra ego-ului, a dorintei de placere. Vrei sa il anulezi, gandind: Nu vreau nimic, doar lasa-ma in pace!

Sa presupunem ca furi un milliard de dolari si esti prins si inchis pe viata. In acel moment iti doresti doar paine si apa si sa te intorci acasa. Asta este! Totusi, inainte de asta ai vrut un miliard de dolari! Dorinta se reduce pe sine astfel, prin cresterea credintei deasupra ratiunii. Este gata sa fie in daruire, sa respinga si sa se restrictioneze astfel incat sa nu simta suferinta pe care o aduce pedeapsa.

Si asta se intampla atunci cand oamenii incep sa simta adevarul; devine revelata o conexiune cu Creatorul, cel putin intr-o anumita masura. Totusi, ea trece foarte repede si oamenii sunt incapabili sa ia sau sa retina in intregime aceasta stare, pentru ca le lipsesc propriile Kelim, vasele spirituale permanente. Si astfel senzatia trece.

In 99,9 % din cazuri, senzatia a ceva din alta lume se refera numai la oamenii cu experiente psihosomatice. Deoarece ei traiesc in suferinta, confuzie, intuneric emotional si sisteme interne defecte, aceasta este doar imaginatia lor.

Scopul creatiei nu este ca o persoana sa simta lumea spirituala, in starea mortii clinice. Trebuie sa simtim spiritualitatea intr-o stare de totala siguranta si functionare in ea, ca si cercetatorii care au cunoastere, intelegere, senzatie si putere. Trebuie sa ajungem sa devenim ca si Creatorul.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 2.09.10, Zohar

Adancimea abisala a Malchut

Intrebare: Cum pot sti ce inseamna golul absolut?

Raspuns: Este dificil sa-ti imaginezi ce inseamna golul absolut. Este similar cu senzatia ca vrei ceva si nu esti in stare sa-l ai. Dar in lumea spirituala este o senzatie oribila care se numeste iluminarea neagra (golul) lui Malchut.

Ea apare atunci cand Lumina iese din dorinta de primire si persoana experimenteaza un abis negru. Este o senzatie de vid, infricosatoare. Credem ca spatiile goale inseamna libertate, ca si cum as pasi in cosmos si as fi liber de tot. Dar golul este dorinta neimplinita.

Nu intelegem cum se poate intampla asta, deoarece Creatorul ne sprijina constant, ca pe un copil pe o perna; Ne furnizeaza permanent protectie, confidenta si implinire. El ne reveleaza doar un mic gol, o suferinta, in masura in care noi suntem in stare sa o suportam si sa evoluam.

Dar senzatia intregului (!) gol al dorintei neimplinite este inspaimantatoare. Foarte rar se reveleaza unei persoane, o asemenea stare, si asta, numai pentru un singur motiv: Pentru a-i permite o data in viata sa simta adancimea abisala a Malchut.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 3.09.10, Invatatura Cabalei si Esenta acesteia