Întrebare: Ce înseamnă a fi pe placul Creatorului ?

Răspuns: Încântare, satisfacţie, a face plăcere Creatorului, a iubi Creatorul, toate acestea sunt cuvinte foarte frumoase. Dar cum putem iubi o forţă, chiar dacă este eternă şi guvernează tot ce există ? Toate acestea sunt spuse unei persoane pentru a fi ajustate cumva.

Noi nu venim în dragostea pentru Creator decât prin dragostea pentru alţii. În articolul intitulat Un comandament exista o instrucţiune : să ajung la dragostea pentru Creator.

Dar cum putem fi comandaţi, obligaţi sa iubim? Nu este posibil decât atunci când lucrăm la dragostea pentru celălalt, realizăm o bază comună a aspiraţiilor spre celălalt, construim o legătură comună deasupra egoismului şi le acoperim cu dragoste reciprocă.

Este scris: Dragostea acoperă toate păcatele. Când vom construi o proprietate de conexiune reciprocă şi vom dori să fim cu toţi prietenii în timp ce construim dragostea în interior, atunci în egoismul nostru apare o structură complet nou: adeziunea reciprocă, integrarea reciprocă.

Dragostea înseamnă ca eu să iau toate dorinţele voastre, să am grijă de ele, gândindu-mă doar la modul de a le umple în timp ce voi vă gândiţi la mine, şi aşa mai departe.

Dragostea este satisfacerea dorinţelor celuilalt în în loc de dorinţelor mele. Dacă aş organiza astfel de condiţii în mine, voi face să crească un vas care va lucra pentru dragostea de dăruire, fără rezerve.

Şi acest vas comun pe care suntem gata să-l realizăm împreună conţine componenta colectivă numită Dragostea pentru Creator.

Vom începe să experimentăm nu numai vasul comun, atitudinea noastră pentru ceilalţi, dragostea pentru ei fără rezerve, dar vom începe să simţim ce ne umple pe acest drum. Această senzaţie este numită Creator, Bore în ebraică (BO – vino, RE – vezi). Când ne-am creat un vas spiritual colectiv, Creatorul este revelat ca rezultat. Prin urmare, Mitzvah este simplu: Să iubeşti pe aproapele tău. Prin dragostea pentru celălalt, în vasul creat, veţi simţi dragostea pentru Creator şi, respectiv, dragostea Lui pentru voi.

Întrebare: Care este scopul final al acestei lucrări ?

Răspuns: Este vorba de faptul ca aţi ajuns la asemănare completă şi adeziune cu El, în propriul nostru egoism corectat. Acesta este modul în care vă ridicaţi la nivelul Creatorului. Acesta este scopul final al creaţiei.

Veţi începe să simţiţi un sentiment de totală adeziune cu El, dar nu vă veţi dizolva în acesta, deoarece vasul vostru rămâne cu voi.

Cu alte cuvinte, senzaţia de a fi opus nu este distrusă, aderarea la Creator se produce deasupra; în caz contrar, ar avea loc anihilarea reciprocă. Prin urmare, trebuie să considerăm egoismul nostru ca un ajutor pentru a înainta. Trebuie să-l tratăm cu respect, pentru că este imaginea inversă a Creatorului. În schimb, lumea noastră este imaginea Sa inversată la nivelul nostru.

Congresul Novossibirsk, 08.12.2012, Lectia 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Iubire, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Noi il iubim pe Creator pentru ca este sursa din care primim placere. In mod clar, aceasta este o iubire egoista si conditionata. Daca, insa, Creatorul ne trimite probleme, noi Ii vom raspunde cu siguranta prin ura.

Insa, cand persoana, numita ‚lucrator al Creatorului”, sufera prin munca sa spirituala, asociaza problema cu egoismul sau si incearca sa se raporteze la Creator prin iubire. Inseamna ca se divide in doua parti, partea care primeste si partea care daruieste. In partea care primeste, simte suferinta dar persoana doreste sa o depaseasca. Si apoi, se raporteaza la suferinta sa ca la o „verificare” ca iubirea sa acopera intr-adevar toate greselile si ca se poate ridica deasupra tuturor starilor care ii daruiesc durere.

Apoi, intelege, vede si stie sigur ca atitudinea sa fata de Creator este independenta de ego-ul sau. Altminteri, nu are mijloace sau criterii pentru testare.

Prin urmare, relatia cu Creatorul se bazeaza pe faptul ca persoana se anuleaza pe sine de dragul daruirii, ca isi percepe propriul egoism ca fiind mai rau decat moartea. Dar numai in aceste conditii poate fi sgura ca iubirea sa pentru Creator este neconditionata si perfecta.

Din Pregatierea pentru Lectia Zilnica de Cabala 12/08/2012

Filed under: Iubire, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum mă pot referi la Creator dacă El este proprietatea dăruirii?

Răspuns: Totuşi, serios, ce însemnă „proprietate”? Pot cu adevărat să iubesc sau să urăsc forţa de gravitaţie? De exemplu, îmi poate place dacă îmi aduce ceva bun. Dar asta nu înseamă că o iubesc sau o urăsc. Realizez că este ceva la nivel mineral şi de aceea mă refer la ea conform cu sentimentele mele, conform cu beneficiile pe care le primesc din asta.

Mă bucur de soare. Dar îl „iubesc” cu adevărat? Cum pot iubi soarele, în comparaţie cu o plantă, un animal sau un om?

Deci, cum mă refer la Creator? Mai întâi, se spune despre El: Eu nu îmi schimb HaVaYaH. Lumina superioară este în repauz total; este „Bunul care face bine atât celui bun cât şi celui rău”; Creatorul ne tratează cu iubire absolută.

Pe de altă parte, Creatorul este numită Măreţ, Teribil şi tot aşa. Tot răul vine de la El; tot binele îşi are originea în El. Totul este atât de contradictoriu încât devin confuz.

Dacă ceva este de neschimbat, este rău. De ce spun că Creatorul nu se schimbă?

Baal HaSulam explică în scrisoare numărul doi că dacă tatăl se relaţionează la fiul său cu iubire absolută, îl face pe acesta să îl urăscă în loc să îl iubească. De fapt, dacă nu există absolut nicio reacţie din partea tatălui, fiul vede că nu contează cum îşi tratează tatăl, pentru că oricum, tatăl său răspunde cu iubire absolută. Îl împiedică pe fiu să îşi dezvolte iubirea şi nu îi permite să se schimbe, să vadă conexiunea şi să stea în contact. Este ca şi cum ar avea în faţă un obiect nemişcat. Plantele au o anumită reacţie, animalele răspund chiar mai puternic, să nu mai vorbim de fiinţa umană. Apoi, reacţiile pozitive şi negative penetrează una în alta, creând o nouă legătură, o incluziune reciprocă.

Dar dacă Creatorul nu se schimbă şi, în acelaşi timp El este atât de iubitor şi de bun, atunci ce pot simţi pentru El? În niciun caz nu Îl pot lua pe El în consideraţie: Şi totuşi, dacă nu îl pot lua în consideraţie, atunci îl scot din imagine, ca şi cum El nu ar exista deloc. De ce aş lua în considerare pe cineva care nu se schimbă niciodată?

Este o noţiune foarte adâncă, care a fost explorată nu numai de Cabala. Totuşi, Cabalişti s-au străduit să demonstreze că tot timpul Creatorul este „Vino şi Vezi”; deci eu îl descopăr pe El. Nu Îl pot descoperi pe El Însuşi, Esenţa Lui, ci numai forma Lui care este îmbrăcată în materie. De aceea, când îl descoperim pe El în întregimea Lui, descoperim forma Lui ultimă şi perfectă şi îl vedem cu adevărat ca Absolutul, Perfectul, Eternul, Bunul care face bine.

În toate celelalte stări, vedem binele sau răul care vin de la El, funcţie de nivelul proprie corupţii, aşa cum este spus: „Fiecare judecă conform defectelor sale,” iar apoi, avem oportunitatea de a ne referi la El în măsura propriei deficienţe şi corecţii, iar astfel îl vedem pe El ca bun sau rău.

Şi totuşi, trebuie să credem ceea ce spun mari Cabalişti care l-au revelat pe El în adevarata Lui formă, că El este absolut bun şi dăruitor.

Deci trebuie să ne referim la el cu dorinţele noastre (Kelim): În acest moment, îl vedem pe Creator în măsură corectitudinii sau corupţiei dorinţelor noastre, dar atunci când îl descoperim pe El la capătul scării, vom revela faptul că El este Bunul care face bine.

Apoi toate contradicţiile vor dispărea; vom primi o „hartă a avansării” care este scalată la atitudinea noastră faţă de Creator. Aceasta ne va permite să vedem cum ne schimbăm şi cum, în concordanţă cu schimbarea noastră, se schimbă Creatorul în ochii noştri.

Ne exprimăm gratitudinea faţă de Creator pentru că ne-a dat această scară a ascunderii; cu ajutorul ei putem obţine conexiunea cu El. Altfel, nu am fi în stare să ne conectăm cu perfecţiunea.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 7/9/12, “Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Iubire, Lectia zilnica, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În cele din urmă, pe calea spirituală dezvăluim dragostea. O expresie a dragostei este daruirea.

Dacă descopar dragostea faţă de mine, apoi experimentez ura faţă de celălalt. Caut dupa o oportunitate de a mă multumi pe mine insumi peste tot, indiferent pe cheltuiala cui. Ii iau pe alţii în considerare numai atunci când este necesar. Astfel, noi iniţial ne iubim pe noi insine şi-i uram pe ceilalti.

Apoi, încep să lucrez în grup, sa studiez, să devin implicat în diseminare, şi astfel să atrag Lumina care corecteaza. Numai aceasta ma schimbă şi ma îmbunătăţeşte. Treptat, ma schimb până când brusc încep să simt respect pentru proprietatea de a darui.

Apoi, trebuie să refer această proprietate la grupul de prieteni, deoarece se realizează între ei. Aceasta este deja următoarea etapă: Aici am nevoie sa lucrez împotriva egoismului meu. Acum nu este suficient doar sa fiu inspirat de Lumina superioara. Da, mi-ar place să dăruiesc, iar acest lucru este minunat, acest lucru adaugă combustibil si ridica, dar daca vrei cu adevarat acest lucru, încearca să arati asta în grup, in relatiile tale cu prietenii.

„Da, sunt gata! Am deja o atitudine bună cu ei! ”

„Serios? Să vedem. Mai intâi de toate, cât de des uiti de ei? ”

Într-adevăr, în viaţa de zi cu zi, dacă iubesc pe cineva, ma gandesc la el sau ea tot timpul. O mama nu uita de copilul ei: el este mereu în gândurile si în sentimentele ei. Aici este un test pentru tine: De cate ori pe zi iti pasă de grupul de prieteni şi de unitatea lor? Cât de des vrei să te simţi conectat cu ei,cu scopul de a descoperi Lumina care corecteaza şi dorinţa de a iubi?

Aminteste-ti, ai nevoie sa pui toate piesele împreună: dorinţa pentru dragoste şi grupul.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala, 09/02/12 „Introducere în Studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Iubire, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare: Cand oameni tineri, un barbat si o femeie isi fac planuri pentru viitor, ei viseaza  despre felul cum intentioneaza sa traiasca. Pot sotii sa discute tabloul ideal al unei familii complete intr-un grup educational deplin, astfel incat fiecare sa contribuie la viziunea lor?

 Raspuns: Asta este folositor chiar si astazi. Cand cream imaginea unei familii ideale, trebuie sa intelegem natura noastra egoista si sa avem o atitudine complet obiectiva despre aceasta. Daca ma pot deschide obiectiv grupului meu,  daca ma pot „ analiza” in fata lui, iar in plus grupul sa imi poata explica din punctul lui de vedere cine sunt si invers, apoi prin intelegerea punctelor de vedere, obiceiurilor, si argumentele fiecaruia, toate lucrurile oferite de natura sunt strecurate in noi, apoi am incerca sa ne ridicam deasupra intr-un sistem nou, complet, de relatii reciproce.

Noi nu am incerca sa ne separam unii de ceilalti deoarece cream ceva reciproc: ceva confortabil si bun pentru noi. Iar toate impulsurile noastre interioare negativ-egoiste s-ar converti automat transforandu-se intr-o  unitate deasupra acestora.

Incepem sa vedem ca daca acest egoism al nostru nu exista atunci noi nu am fi capabili sa intram in contact unul cu celalalt. Dar multumita faptului ca noi construim aceasta superstructura comuna deasupra, egoismul, de fapt partenerul nostru, prietenul si ajutorul nostru, pare ca actioneaza impotriva noastra in timp ce in realitate demonstreaza precis ca prin rezistenta fata de el, intorcandu-l  din interior in exterior in relatiile noastre reciproce, noi cream o familie noua, o noua societate anti-egoista.

Egoismul joaca un rol crucial in aceasta societate deoarece fara el, nu am fi capabili sa realizam ceva. Este chiar structura naturii intentionat strecurata in noi. Ce diferentiaza o persoana de un animal? Este exact faptul ca an dupa an, generatie dupa generatie egoismul sporeste in interiorul omului. Utilizand egoismul, exceptand directia opusa, cream reciprocitate intre noi: in loc sa ne respingem, ne apropiem mai mult, in locul refuzarii si urii este dragoste. Totul e continut in asta.

Din „ Discutia despre Educatia Integrala” Nr.6,   14/12/2011

Filed under: Casatorie, Educatie, Educatie integrala, Iubire, Lectia zilnica, Societate - Niciun comentariu→

Astăzi, avem nevoie sa pregătim oamenii pentru noua lume in acelaşi mod în care ne pregătim copiii pentru lumea noastră. Ar trebui să ne dăm seama că trebuie sa jucam împotriva egoismul nostru, în acelaşi fel cum un copil mic se joacă. Ni se cere sa evocam în mod artificial această nouă lume în imaginaţia noastră.

Evident, ne înşelăm pe noi înşine în acest fel. Da, mă mint pe mine insumi pentru că natura mea egoista mă obligă să smulg pentru mine orice pe care pot pune mâna. Dar trebuie să fiu diferit pentru că altfel nu ma voi ridica la nivelul urmator, nivelul unei fiinţe umane integrale, Adam. Ma pot ridica doar cu ajutorul mediului meu, pe care eu insumi este nevoie sa-l creez.

Deci, rezultă că în cele din urmă trebuie să examinez: „Ce este mai exact acest nou tip de umanitate? Ce ma poate aduce la ea? Ce fel de mediu, influenta, ma poate modela în ceva? Cum pot crea acest mediu pentru mine, astfel incat sa ma schimb? ”

Se pare că, într-un fel, mă ridic. Eu cresc prin asta. În proces devin conştient de toate forţele naturii pe care am nevoie sa le schimb şi sa le folosesc, în scopul de a mă schimba.

Prin construirea acestei noi societati, o persoană atinge cel mai înalt nivel al naturii. Încep să obtin întregul mecanism al dezvoltarii mele şi înţeleg profunzimea completă a motorului care funcţionează în procesul evolutiv. Pasesc pe nivelul de creator care-si transformă propriul sine.

Vă puteţi doar imagina ce psiholog extraordinar devine o persoană pentru ea insasi! Aceasta este motivul pentru care cred că această ştiinţă este cea mai necesară în starea noastră actuală.

Din aceasta devine clar că avem nevoie sa invatam oamenii despre psihologia unei fiinte umane individuale şi societate, despre libertatea de voinţă, să le spunem despre forţele care acţionează în noi şi prin care ne putem influenţa. Cu alte cuvinte, noi insine ne construim societatea care ne va schimba.

Ar trebui să ne studiem şi să ne examinam pe noi insine foarte bine, calităţile noastre interioare, atat personale cat şi sociale, prin tot felul de conexiuni, bazate pe mentalitati, obiceiuri si stiluri de viata. Şi, în consecinţă, trebuie sa construim o influenţă integrală externa asupra omenirii în ansamblu şi pentru fiecare dintre civilizatiile sale, naţiuni, culturi, şi aşa mai departe.

Aceasta este o întreprindere enormă, dar este munca de a face un adevărat Om din noi, şi, prin urmare, aceasta este o munca nobila. Vom crea o fiinţă umană dintr-un animal.

Sarcina cu care ne confruntăm este enorma. Eforturile unei cantitati imense de oameni este necesara aici, şi în primul rând a celor care testeaza toate aceste procese pe ei înşişi, care le studiaza, ridica obiecţii, discuta şi în acelaşi timp încearca să facă ceva. Toata omenirea ar trebui să participe în asta, absolut toţi, tineri şi bătrâni! Fiecare persoană trebuie să fie implicată în acest proces pentru un timp foarte lung.

Dacă dorim să ne ridicam la nivelul următor al dezvoltarii noastre, nivelul imaginii integrale a lui „Adam”, trebuie să ne daruim acestei cautari complet şi să tindem catre starea noastră animala, fizică numai în măsura în care este de fapt necesara, astfel incat acest animal sa poata trai confortabil şi să nu interfereze cu crearea lui Adam din noi înşine.

Acest lucru ne arată de ce starea curentă a umanităţii ne conduce spre asta împotriva voinţei noastre, precum şi motivul pentru criză şi enorma cantitate de şomeri.

În scurta vreme armate imense de miliarde de şomeri vor apărea, şi, ca rezultat doar întreprinderile cele mai necesare, cum ar fi alimentare, de imbracaminte, construcţii, şi aşa mai departe vor rămâne, şi numai în măsura şi cantitatea necesară pentru o existenţă normală. Doar un anumit număr de oameni vor lucra în aceste întreprinderi, sau, poate, toată lumea un pic la un moment dat. Dar toti acestia, indiferent dacă lucreaza sau sunt fără loc de muncă, vor trebui să urmeze educatia integrala.

Cu asta, umanitatea elibereaza resurse extraordinare ocupate in mod egoist, care anterior erau folosite in fabricaţia lucrurilor inutile. Ei vor trece cu totii treptat exact spre construirea următoarei etape: crearea unei societăţi integrale.

Nu vom putea să evitam asta. Avem nevoie sa facem progresiv calea noastra spre acest lucru, deoarece doar mişcarea în această direcţie va netezi starea noastră actuală amenintatoare, care ne conduce spre un război mondial.

Dintr-o „Discutie despre educaţia integrală” # 6, 12/14/11

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Iubire, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Este imposibil sa atingi dragostea adevarata fara ura ca baza. Fara ura exista doar dragoste animalica, un joc al hormonilor:  un singur impuls si iubesti; alt impuls si iesi din domeniul dragostei. In lumea nostra dragostea este de fapt o cautare a satisfacerii. Cand doresti sa mananci iubesti placinta, iar cand vrei sa intemeiezi o familie iti iubesti consortul si copiii. Acestea sunt pur si simplu diferite feluri de sentimente care pot fi reproduse daca implantam diferti electrozi in creierul unei persoane.

Dragostea adevarata este construita numai deasupra urii, altfel este imposibil sa o simti. In lumea noastra nu este dragoste. Noi vorbim despre dragostea umana si nu despre atractia animalica care aduce placere egoista.

Intrebare: Asta imi aminteste despre desenele animate, in care personajele se gasesc suspendate in aer deasupra unei prapastii ele continuand sa alerge pentru un timp, inainte sa priveasca in jos.

Raspuns: Exact, ei descopera ca sunt deasupra unui abis si apoi cad. Asta este exact ceea ce se intampla in lume astazi. Asta este cu adevarat o descriere buna a crizei. De aceea celor care detin puterea le este frica sa priveasca in jos.

Intrebare: Cum putem face fata in aceasta situatie? Cum putem ajunge la dragoste adevarata?

Raspuns: De fapt, eu sunt o mica persoana si nu pot simti lucrurile sublime, fiind confuz in starea mea actuala. Deci, ce ar trebui eu sa fac?

Raspunsul este simplu: Ai nevoie de un grup. Acesta este si diagnosticul si remediul bolii.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Kabbalah 31/1/2012 „ Introducere la Studiul celor Zece Sefirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Iubire, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Pacea: Pentru a evita folosirea de acum încolo a ambelor limbaje – natura şi supervizorul –  între care, aşa cum am arătat, nu există nicio diferenţă privind respectarea legilor, este bine să ajungem la o înţelegere şi să acceptăm cuvintele Cabaliştilor care spun că HaTeva (Natura) are aceeaşi valoare numerică ca şi Elokim (Dumnezeu) – 86. În acest fel voi putea să numesc legile lui Dumnezeu – Mitzvot ale naturii (porunci) sau vice-versa, pentru că sunt unul şi acelaşi lucru.

Acest lucru este foarte important şi are numeroase consecinţe. În trecut, Baal HaSulam a fost acuzat ca având opinii apropiate de Spinoza şi că nu a considerat forţa superioara ca Dumnezeu, în sensul convenţional religios ci, mai degrabă, l-a comparat pe Creator cu natura, care este lipsită de raţiune şi sentimente şi se dezvoltă conform unor legi mecanice.

De fapt, este foarte interesant să vedem cum Baal HaSulam a descris atitudinea lui faţă de Creator şi natură. Aceasta ar trebui să fie şi atitudinea noastră. Dacă combinăm aceste două concepte vom obţine cel mai măreţ lucru din viaţa, descoperind faptul că Creatorul este natura în toate aspectele. Într-adevăr, suntem parte din natură, care este Creatorul.

Într-o examinare generală, descoperim că sunt doar două Mitzvot care trebuie urmate în societate. Acestea sunt numite:

1. Primire
2. Dăruire

Asta înseamnă că fiecare membru trebuie, prin natura lui, să primească necesităţile de la societate şi trebuie să aducă beneficiu societăţii.

Ştiinţa confirmă faptul că la fiecare nivel din natură există două forţe active opuse: La nivel inanimat se găsesc în acţiunile reciproce fizice, chimice şi mecanice, în lumea vegetală este fotosinteza, iar în nivelul animal se găsesc în celule şi organe… aceste forţe sunt revelate mai ales la nivelul uman, care aparţine lumii spirituale. Cu cât ne ridicăm mai mult, cu atât diverg mai mult una faţă de altă ca rezultat al diferenţelor în crearea abundenţei de atribute care separă rasa umană de inanimat, vegetal şi animal.

Informaţiile înţelepciunii Cabala nu sunt diferite în niciun fel faţă de datele ştiinţifice. Astfel, Creatorul şi natura sunt de fapt acelaşi lucru.

Dar aici apare o altă întrebare: există un scop preliminar în natură care determină procesul evoluţiei şi starea finală? Conform înţelepciunii Cabala, sfârşitul actului este în gândul iniţial. Haide să nu îl numim un plan ci să îi dăm un nume ştiinţific: lege. Deci, există o lege universală? În acest caz, Einstein a vorbit pe aceeaşi limbă ca Baal HaSulam şi Spinoza. A vorbit şi el, de asemenea, de unitatea naturii. Astfel, opiniile unor oameni pe care îi separă trei secole au ajuns la acelaşi numitor comun.

Haideţi să  ne întoarcem în timpurile noastre. Astăzi vorbim de garanţie reciprocă, adeziune, iubire, unitate, soartă comună, încorporare reciprocă a dorinţelor şi influenţa mediului asupra individului şi influenţa individului asupra mediului… Dacă am putea explica toate aceste concepte la nivelul legilor naturii, ne-ar fi mai uşor să diseminăm. De fapt vorbim despre o lege şi nu se poate face nimic împotriva unei legi. Toată lumea înţelege că nu are rost să ne împotrivim naturii.

Trebuie să ne adaptăm limbajul. Termenii care par religioşi, spiritual şi mistici trebuie să fie schimbaţi cu termeni şi definiţii ştiinţifice. Mulţumită acestui lucru, mesajul nostru va curge în canalul potrivit şi va fi privit ca cercetarea naturii. Situaţia generală a umanităţii de astăzi ne obligă sa facem asta.

Trebuie să trecem de la termeni Cabalişti pe care îi folosim la termeni ştiinţifici. Nu vom putea să le spunem oamenilor despre Reshimot (gene informaţionale), Lumina directă, Lumina reflectată sau HaVaYaH… Trebuie să încercăm să exprimăm toate aceste lucruri în termeni moderni, ştiinţifici, iar după aceea vom putea să ne apropiem umanitatea.

Al doilea lucru pe care trebuie să îl facem pentru această apropiere este să traducem limbajul Cabala în termeni psihologici.

Astfel, prin raţiune şi sentimente, vom îndruma mesajul nostru către oameni. Termeni tehnici, mecanismul forţelor şi legile vor trece prin creier, iar parte emoţională va fi exprimată în termeni psihologici. Astfel, vom elibera înţelepciunea Cabala de această complexitate care apare din a fi pierdut în traducere.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 1/6/12, “Pacea”

Filed under: Iubire, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Arvut” (Garantia reciprocă) „(versiune prescurtată): Dacă Israelul păstrează Arvut, el poate aduce mulţumire Creatorului lui.

Garanţia reciprocă este vasul daruirii generale. Ne conectam în acest vas, formându-l, definindu-l. El nu există de la sine şi ne aşteaptă să ne conectam la el. Acest lucru înseamnă că dorinţele noastre, dirijate de daruirea asupra altora, ne conecteaza şi, astfel, formeaza vasul numit  garantia reciprocă. Numai din această daruire reciprocă putem ajunge la daruirea pentru Creator.

Descoperim că în lumea noastră nu mai putem exista în dorintele de primire şi că trebuie să ne ridicam la dorinţele de daruire. Astfel, în vasul garanţiei reciproce vom descoperi, de asemenea, că nu putem trăi, fără a darui celui superior, Creatorului. Garantia reciprocă doar intre noi este lipsită de sens. Care a fost scopul spargerii vaselor? De ce am trecut prin acest întreg proces? De ce ne-am conectat? Se pare că munca noastră este inutila. Daruim unul altuia, dar nu împlinim cu adevarat daruirea.

Putem doar s-o împlinim cu adevărat prin atitudinea noastră faţă de Creator. Garanţia reciprocă pe care o obtinem poate fi împlinita doar dacă aspirăm la ceva mai mare, la căutarea sensului daruirii.

De ce? Deoarece Creatorul este sursa realităţii noastre. Atunci când ne unim, vom descoperi sursa superioară a acesteia în legătura reciprocă, care se numeşte, „generalitatea plus unu.”  Ne este descoperita ca si Creatorul, iar apoi începem să înţelegem şi să obtinem Gandul Creatiei: El ne-a creat ca niste fiinţe asa de mici şi de bază, astfel incat trebuie să ne unim pe calea suferinţei şi a necazurilor.

Abia atunci întrebarea despre sensul vieţii, de la care vom începe să ne înalţam, devine clara şi ne aduce la Lumină. Apoi, vom descoperi, deasemenea, că nu putem darui pur şi simplu unul altuia, deoarece nu este necesar acest lucru. Neavând nicio alegere, trebuie să dirijam daruirea noastra catre sursa superioara, şi numai în acest fel ne împlinim pe noi insine.

Facand acest lucru, vom descoperi o dimensiune mai mare: adeziunea cu cel superior. Apoi vom primi răspunsul la întrebarea cu privire la sensul vieţii. Deci, garanţia reciprocă este instrumentul care ne conduce la adeziunea cu Creatorul.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 14 /11/2011, „Arvut ( Garantia reciprocă)”

Filed under: Iubire, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce ar gasi de invidiat o persoana, care se gaseste intr-o societate aflata in garantia reciproca?

Raspuns: Persoana va simti invidie fata de oamenii din jurul sau care au ceva ce ei ii lipseste. Ei se bucra de viata lor, de relatiile lor, in timp ce persoana nu are acest tip de relatii si nu se bucura de viata.

In cele din urma vorbesc despre dorint si placere. Daca are loc un miracol si atitudinea voastra fata de cei de langa voi se schimba, veti percepe o lume eterna. Veti simti ca ar trebui sa traiti si in acelasi timp sa primiti de un miliard de ori mai mult decat ati primit in aceasta lume. Intreaga lume se hraneste din scanteia care a creat-o dupa ce s-a spart din lumea superioara. Toate placerile de aici sunt de fapt o scanteie a Luminii superioare, pe care o veti revela in lumea spirituala.

Este imposibil sa o transmiteti; insa o persoana realizeaza treptat ca exista un imens beneficiu in asta: sunt eliberat si ies din mine, nu sunt niciodata bolnav, ma ridic deasupra vietii si mortii. Sunt complet scufundat in infinitate, in infinita implinire, si perfectiune. Si tot ce trebuie sa fac pentru a ajunge la asta este sa ma schimb in interior de la modul „pentru mine” la modul pentru altii”.

In realitate, o persoana sufera mult in viata sa fara a realiza. Noi am devenit deja obisnuiti cu graba constanta, presiunea, diferitele responsabilitati, si frici. Este cu adevarat posibil sa traim fara ingrjorari, limitari, si griji? Noi nu stim ce inseamna sa fim liberi, atunci cand intreaga bunatate se afla in fata noastra si nimic nu ne limiteaza.

Daca am putea doar sa ii facem pe oameni sa vada ce pot sa dobandeasca in comparatie cu viata prezenta, ei ar vedea ca se afla in cea mai rea stare, in cea mai rea lume, pe cont propriu. Si ca sunt liberi sa iasa, tot ce trebuie sa faca este sa isi mute atentia de la „pentru mine” la „pentru noi”. In final, totul depinde de diseminarea noastra, de „agitatie”, asa cum a spus Baal HaSulam.

Din partea 5 Lectia Zilnica de Cabala 10/18/2011, “Pacea in Lume”

Filed under: Iubire, Lectia zilnica - Niciun comentariu→