Category Archives: Libera alegere

Cu prietenii sub „Sukkah de pace”

Întrebare: Ce este atât de special în iubirea prietenilor, de îmi permite să acopăr toate păcatele?

Răspuns: Dragostea prietenilor acoperă toate păcatele. La urma urmei, dacă muncim la conexiunea scânteilor în grup, atunci toate celelalte dorinţe merg în Lumina iubirii, în ciuda faptului că ei sunt opuşi, într-o asemenea măsură încât se urăsc cu adevărat. Această Lumină vine asupra noastră de Sus, de la un nivel superior, atunci când ne acoperă precum o pătură, umbrelă, Sukkah (adăpost) de pace şi ne obligă pe toţi să ne unim, chiar dacă în interior rămânem foarte diferiţi.

Întrebare: Îmi aleg prietenul o singură dată sau din nou, în fiecare zi ?

Răspuns: Nu aleg conform criteriilor corporale. În acelaşi timp, nu ştim de ce am fost aduşi de sus într-un grup, el şi cu mine. Aceasta depinde de rădăcina sufletului, de sentinţa sufletului, de care vom afla mai târziu. Dar, deoarece noi suntem în grup, trebuie să ne achităm de liberul arbitru şi să ne conectăm la un sistem, la un grup. Alegerea unui prieten înseamnă să-i fii credincios, în ciuda repulsiei şi îndoielii.

Nu ar trebui să simt o diferenţă între mine şi el. În fiecare moment, gândul şi dorinţa se schimbă în mine, eu trebuie să il aleg pe el exact în acelaşi mod, mă examinez pe mine şi pe el, de asemenea.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 22.05.2013, Scrierile lui Rabash

Liberul arbitru: mai multe întrebări decât răspunsuri

În ce stare ne găsim acum? Cine organizează această stare pentru noi? Cine ne resetează, cine ne pregăteşte lăsându-ne o singură acţiune bună, aceea prin care vom reuşi?

Vedem că totul este determinat în natură. Suntem într-un sistem rigid care ne conectează din toate părţile şi nu ne lasă să ne deplasăm liberi, nici măcar un milimetru. În schimb, fiecare mişcare pe care o faceţi aduce tulburări sistemului iar acesta răspunde imediat. Dacă înţelegeţi aceasta, atunci reacţiile voastre sunt corecte. Imaginaţi-vă că sunteţi în picioare, goi, înconjurat de ace care aproape vă ating pielea. Nu puteţi face cea mai mică mişcare, cel mult puteţi fi în măsură să vă mişcaţi puţin ochii.

Este modul în care legile naturii ne înconjoară. Este chiar mai mult de atât, deoarece ele operează la un moment dat în mintea şi în emoţiile (inima) noastre şi trebuie verificate. Am încă, liber arbitru ? Mai există ceva, cu excepţia acestei naturi ? În acest caz, acesta este unde sinele meu este. Dar poate exista cineva în exterior ? Între timp, eu sunt complet, pe plan interior şi exterior, înconjurat de ace şi nu mă pot deplasa independent.

Avem nevoie de a clarifica ce poate fi de la natură. I-a lăsat unei creaturi numite Adam – omul ceva care să-i permită să se elibereze? În plus, cum este posibil, în condiţiile în care universul întreg este un sistem de legi absolute şi fixe? Noi suntem într-un sistem total interconectat şi în fiecare zi descoperim integralitatea sa, că este determinist şi că nu există nicio libertate, atunci cum există ceva în afara legilor sale şi cadrelor sale? Este o problemă serioasă. Cine se află în afara legilor? Desigur, nu este corpul nostru animalic, care poate fi studiat în întregime, deoarece avem toate datele necesare pentru aceasta.

În general, ne supunem total legilor naturii şi, dacă suntem satisfăcuţi de acestea, atunci totul poate continua aşa, dar, dacă putem descoperi măcar un bob de libertate, aceasta ar fi minunat. Pentru cine este destinată libertatea? Cum şi de ce natura a făcut loc în ea însăşi pentru ea, pentru ce s-a limitat şi nu a intrat în aceasta zonă? Ce este această zonă în care creatura reală, care nu este sub influenţa naturii, există cu adevărat? Ce este această creatură, de fapt? Are legi proprii, potrivit cărora funcţionează ?

Există multe întrebări pentru a răspunde aici. Spinoza şi Kant au tratat aceste probleme. Este un sistem complex care ne aparţine, întrucât  punem întrebări despre sensul vieţii, refuzând să acceptăm abordarea deterministă, aspirând a fi peste starea corporală predeterminată, şi a găsi altceva…

 

Partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 04.01.2013, Pacea

 

Granita dincolo de care Raul devine Bine

Din articolul “Introducere la Studiul celor Zece Sfirot,” de Baal HaSulam, punctul 78: “Chiar daca intreaga lume spune ca esti drept, fi rau in propri tai ochii, in mod special in ochii tai. Altfel spus, pana nu ai atins “deschiderea ochilor” in Torah, priveste-te ca fiind rau. Nu te amagi cu reputatia ta din lume ca fiind drept.

Oamenii nu sunt la intentia de a face fapte bune sau fapte rele. Referitor la spiritualitate, nu conteaza  calitatile naturale ale unei persoane, cu care a fost inzestrata; cat este  de politicoasa sau de obraznica. Doar cand o persoana merita revelatia si marturia Creatorului, asta ii va garanta bunele sale intetnii, pana atunci va ramane rau.

Dar cand o persoana dobandeste revelatia iar Lumina il mentine sus, din acel moment el va fi bun, drept. De aceea noi nu facem calcule despre fiecare, cine e bun si cine e rau. In legatura cu calea spirituala, totul este determinat de  trecerea acestei granite pretioase- “Machsom.”

Din partea a treia a Lectiei Zilnice de Kabbalah 16.12.2012, “Introducere la Studiul celor Zece Sfirot

În inima interioară a lumii

Cei care au punctul din inimă, pe care l-au primit înapoi în Babilonul antic și care au trecut prin multe reîncarnări până în prezent sau cei în care se trezește abia acum – sunt de fapt singurii care au liber arbitru. Aceasta se datorează faptului că există două forțe în ei: forța primirii și forța dăruirii. În toți ceilalți, există doar forța primirii, dorința de a primi, care îi conduce în totalitate; scânteia dăruirii este in stare latenta pentru moment și nu se arată.

Ei nu au aceste două forțe între care este posibil să se judece pe ei înșiși și întregul la o scara sau alta. Dar, dacă scânteile dăruirii se trezesc în oameni, ei își pot schimba soarta și soarta întregii lumi. Astfel de oameni se numesc Yashar-El (direct la Creator), deoarece prin atributul pe care l-au primit de la Creator ei pot alege și judeca pe ei înșiși și lumea întreagă la scara corecției.

Ei sunt foarte diferiți de alții chiar și prin natura lor corporală, ca rezultat al scânteii care operează în ei. Numai cei care au scânteia forței dăruirii, au liber arbitru. De aceea, ei sunt partea cea mai intimă a lumii, deoarece sunt aproape de Lumina care este peste tot. Prin ei Lumina poate ajunge la întregul sistem, la toate celelalte vase, la toți ceilalți oameni pe care-i vedem în această lume.

Ei trebuie să efectueze corecția și sunt responsabili pentru starea lumii, pentru modul în care lumea avansează în direcția corectării generale. Prin urmare, trebuie să adunăm toți oamenii în care punctul din inimă s-a trezit și să încercăm să-i formăm într-un grup puternic și unificat. Această uniune va fi numită centrul interior, inima lumii.

Venind împreună și anulându-ne ego-ul, venim mai aproape de Creator, de Lumină, de forța dăruirii. Pe de altă parte, influența Luminii se va răspândi prin intermediul nostru peste tot în lume. Aceasta este toată munca noastră. Toate aceste eforturi sunt doar pentru a aduce mulțumire forței superioare. Prin asta descoperim forța superioară și ne identificăm cu ea, ceea ce înseamnă că obținem scopul creației.

Cel mai important lucru este conexiunea dintre noi, în scopul de a crește forța dăruirii si de a-i ridica importanța, să venim cât mai aproape posibil de Lumină, de atributul său, și, astfel, să avansăm.

Din Pregătirea pentru Lecția zilnică de Cabala 29/11/12

 

 

 

 

Avem 228 de Ani Sa Ne Gandim?

Intrebare: Are lumea sansa sa ajunga la corectare in cei 228 de ani care au mai ramas pana la sfarsitul celor 6,000 de ani care ne-au fost dati pentru asta, si cum vom simti acest lucru?

Raspuns:Nimeni nu poate spune cat timp a mai ramas pana la Gmar Tikkun (sfarsitul corectiei). Despre acest lucru au vorbit cei mai multi dintre profeti care au mentionat acest lucru in aluzii ascunse. Asta inseamna ca ei nu stiau de asemenea cand se va intampla pentru ca este in functie de liberul nostru arbitru. Baal HaSulam credea ca Gmar Tikkun ar putea veni maine daca nu chiar astazi deoarece totul este pregatit pentru asta de Sus!

Noi ne gandim de asemenea ca se va intampla in curand. Ne bazam pe ceea ce se intampla in lume astazi, desi nimeni nu stie nimic cu siguranta. Se spune ca, corectia va dura 6,000 de ani, ceea ce inseamna ca au mai ramas 228 de ani. Dar aceasta este durata de timp in care trebuie sa ajungem la Gmar Tikkun, pe calea buna sau pe cea rea?

Pe calea buna putem ajunge la corectie si maine, sau chiar astazi. Nu exista limite aici. Daca vrem sa ne corectam, dorinta noastra ne va plasa imediat sub influenta campului superior. Nu sunt necesare nici un fel de aranjamente din partea Creatorului. Dorinta noastra este suficienta pentru a o evoca. Noi suntem maestrii starilor in care ne aflam.

Nu putem sti cand se va intampla, insa pe masura ce ne apropiem de Gmar Tikkun, dupa revelarea lumii superioare, care este denumita nastere spirituala, noi simtim inca aceasta lume in toate cele 125 de grade ale ridicarii spirituale. In momentul in care ajungem la corectia totala si toti sunt corectati si exista o conexiune a tuturor vaselor, a tuturor dorintelor spirituale, lumea noastra dispare, deoarece exista un vas general pentru toate dorintele de primire.

In momentul in care toate particulele se indreapta spre daruire, nu mai exista nici o dorinta ramasa si care nu este corectata si de daruire. Prin urmare, sentimentul acestei lumi care exista doar in dorinta noastra egoista fara Masach (ecran) dispare! Si ramane doar lumea superioara!

Deoarece toate dorintele sunt conectate, toate lumile sunt unite si devin o intreaga lume superioara, la nivelul Ein Sof (Infinitatea). Deci prin ajungerea la Gmar Tikkun a intregii lumi, incetati sa simtiti aceasta lume. Nu veti mai avea nevoie de ea! Si de altfel nu veti avea vasele pentru a o percepe, deoarece ati corectat si ultimele dorinte egoiste. Atunci aceasta realitate va disparea din senzatiile voastre.

Din partea a 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 21/06/2012, Shamati #30

Sub Controlul Ascunderii

Ne aflăm sub controlul ascunderii, adică nu il simtim pe Cel care actioneaza si ne conduce, pe Cel care ne trezeste gandurile si dorintele. Si astfel simtim ca noi suntem cei care actionam din interior gandurile si dorintele.

Asta inseamna ca daca fac ceva si reusesc, atunci este succesul meu. Si daca nu, este vina mea sau din interiorul ego-ului mei, incep sa imi blamez destinul, sau tot ce ma inconjoara.

Ascunderea ne este data sa o depasim si sa il descoperim pe Cel care actioneaza asupra noastra si nu numai, dar care face acest lucru cu bunatate. Asta inseamna ca ascunderea are anumite nuante, iar noi trebuie sa descoperim forta care actioneaza asupra noastra. Astfel, daca ne dorim in eforturile noastre libertatea de a alege, straduinta si proprietatea actiunilor, acest lucru este posibil doar daca actionam catre dezvaluirea Creatorului.

Iar noi facem restul actiunilor pentru ca aceasta este calea pe care ne indruma Creatorul. Si doar in legatura cu dezvaluirea Sa El ne lasa un anumit spatiu pentru ca El asteapta asta de la noi si vrea sa fie dezvaluit ca singura forta care este buna si face bine.

Astfel, persoana primeste ca fiind corecte si de ajutor pentru dezvaluirea Creatorului, tot ceea ce se intampla in viata sa, bun sau rau, toate situatiile care apar. Si apoi vede ca are posibilitatea de a actiona in fiecare moment.

Si mai mult decat atat, in timp ce simte ca este detasat de Creator, el este de fapt aproape de Acesta. Atunci simte nevoia de a-l revela.

De ce i se da persoanei sentimentul ca ii lipseste adeziunea cu Creatorul? Deoarece este slab si nu se poate trezi singur desi are nevoie de asta. Si cand se intampla asta si Creatorul il trezeste, inseamna ca persoana se apropie de El.

Persoanei care primeste anumite situatii si raspunde ca nu exista nimeni in afara de El trebuie sa ii fie foarte clar si sa inteleaga ca tot ce se afla in interiorul sau si in lumea sa a fost trimis de sus. Si rolul sau este doar de a gasi lipsa pentru dezvaluirea radacinii a tot ce se intampla, ratiunea pentru tot. Asta inseamna a descoperi forta superioara, pe Creator, Keter (Coroana).

Acest tip de rugaciune si cerere trebuie sa existe intotdeauna in persoana astfel incat aceasta sa poata descoperi ratiunea fiecarei stari pe care o are.

Din partea a 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 05/06/2012, Shamati #25

Trebuie să fie un echilibru între minte și inimă

În anumite momente suntem capabili să simțim o dorință pentru dăruire, pentru influență, pentru apropiere, pentru unirea inimilor, dar în următorul moment ne răcim. Asta pentru că nu suntem corectați, iar impresiile noastre vin de la ego.

Egoul este de acord să daruiască pentru moment și să adere la celălalt în mod egoist, pentru a simți conexiune. Apoi, mă simt mândru pentru că am reușit să stăpânesc conexiune și asta este ceea ce mă ține. Totuși, un minut mai târziu, o nouă Reshimo (reminescență) îmi liniștește entuziasmul.

Câteodată o persoană este gată să sară de la etajul 10. Pentru moment, este gată să facă orice datorită disperării pe care o simte în inimă, dar în următorul moment regretă deja și începe să gândească logic. Asta se întâmplă pentru că izvorăște din dorința unică, egoistă, pe care o are o persoană.

Cum putem fi în starea corectată pentru o perioadă mai mare de timp, atât în minte cât și în inimă și să nu regretăm decizia pe care am luat-o, chiar dacă este mai înaltă decât noi și împotriva naturii noastre? Cum putem, în mod conștient, să ne aruncăm, ca și cum am păși de la etajul 10 în afară și, în timp ce suntem în aer, să știm ceea ce ni se întâmplă, să fim gata pentru asta și să vrem să se întâmple?

Nu este un pas nebun care vine din disperarea inimii frânte ci dintr-o decizie clară, rațională. Asta se poate face numai dacă ai o altă forță, forța dăruirii, care acționează împotriva forței primirii. Lumina care influențează o persoană îi permite să stea în acest fel și să ajungă la o decizie informată.

O acțiune spirituală nu are loc niciodată numai conform inimii; trebuie să fie deliberată, calculată atât în inimă cât și în minte. Cu cât operează Lumina superioară mai mult și strălucește asupra unei persoane, cu atât aceasta este mai capabilă să ia decizia corectă, dându-și propria viață, sufletul și, în același timp, ținându-se de decizie pentru un timp îndelungat, până când își completează nivelul și trece la următorul nivel.

În ceea ce privește nivelul prezent, nu își va schimba niciodată decizia. Atunci când vine următorul nivel și dorința crește, va cădea și se va ridica din nou către următoarea stare. Semnul pentru o asemenea avansare este o stare constantă de fericire.

Din prima parte a  Lecției zilnice de Cabala 1/29/12, Scrierile lui Rabash

De la indepartarea de Creator la unitate

Incepem de la cel mai mic,cel mai indepartat punct. Nu este nimic mai indepartat de Creator decât omul.

Atributul Creatorului este daruirea, în timp ce atributul fiinţei create aparţine nivelului neînsufleţit. Nu există aproape nici o diferenţă între cele două, cu excepţia faptului că nivelul neînsufleţit se află sub controlul absolut al Creatorului şi este în proporţie de 100% in auto-negare, ca si cum nu are nimic al sau propriu.

Apoi nivelurile vegetativ şi animal apar. Acestea sunt oarecum diferite de nivelul neînsufleţit, nu în intenţiile şi dorinţele lor, ci în miscarea lor, care pare să fie opusa fata de Creator.

Nivelurile vegetativ şi animal cresc, se muta şi se dezvolta, şi, astfel, cresc mai indepartate de Creator. Ele încă nu parasesc controlul Lui, ci pur şi simplu Creatorul „le permite” să fie încorporate în cele două forţe şi să se dezvolte, fiind sub controlul Său. De aceea toate aceste niveluri sunt numite natura.

Apoi, nivelul uman apare, iar el, de asemenea, trece prin etapele: neînsufleţita, vegetativă, animala şi vorbitoare. Este în acest ultim nivel, in care va începe liberul arbitru.

Libertatea este un concept relativ şi depinde de obiectul observat. Noi nu judecam pietrele sau copacii, ci judecam animalele, care ne permit să le antrenam şi, astfel, să le folosim. Omul poate fi deja judecat în sensul deplin.

În cele din urmă, omul se trezeste cel mai departe de Creator; este atât de indepartartat, incat numim această natură  „înclinaţia rea”,  în timp ce etapele anterioare sunt numite natura, adică sub controlul Creatorului.

Deci, întrebarea este: Dacă cei mai mulţi oameni fac parte din nivelul natural de dezvoltare, cum vor avansa? La urma urmei, toţi începem de la nivelul neînsufleţit.

Pentru a face acest lucru, există un instrument special: suferinţa. Acest instrument actioneaza in noi şi ne face sa avansam. Noi asociem suferinta cu un sentiment negativ, dar trebuie să înţelegem că aceasta nu este doar un instrument, ci un întreg sistem care iniţiază dezvoltarea. Prin ea, totul se dezvoltă spre integritate.

Deci, în următoarele etape, dezvoltarea noastră este de asemenea în această direcţie, indepartati de Creator, în conformitate cu liberul nostru arbitru. În natura noastră, în înclinaţia rea, ne dezvoltăm mai indepartati de Creator, şi aşa trebuie să venim mai aproape de El cu ajutorul intenţiei. Pornind de la un anumit punct numit „Lishma” (de dragul Lui), începem să ne apropiem mai mult de Creator şi să intram la El.


In acest punct iniţial al intenţiei altruiste dobândim pentru prima data adevaratul liber arbitru, în timp ce anterior am avut doar substitutul egoist.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala, 04/01/12,  „Libertatea”

Câte ore ai petrecut lucrând pentru sufletul tău?

Întrebare: Ce pot face mai mult dacă mă simt incapabil să cer corectarea sau să-mi inspir prietenii?

Răspuns: În fiecare dimineață te trezești ca să mergi la servici pentru a-ți asigura traiul. Nu pui la îndoială dacă să te duci sau nu, deoarece înțelegi că fără servici nu poți supraviețui.

De ce pui la îndoială munca spirituală sau crezi că te descurci fără ea?

Starea în care tu crezi că poți trăi fără a lucra pentru spiritualitate și te simți prea leneș ca să investești orice efort în ea, crezând că vei avansa oricum, îți este anume dată, deoarece în ea se găsește libertatea ta de voință.

În viața ta corporală nu poți fi leneș deoarece nu-ți dă nimeni pâinea gratuit. Ești obligat să-ți câștigi existența și îți dai silința. Nu crezi că același principiu se aplică vieții tale spirituale?

Lucrezi opt ore pe zi pentru a-ți întreține corpul fizic, dar câte ore ai petrecut lucrând pentru sufletul tău pentru a-l împlini și a-i da hrană spirituală?

Dacă nu faci asta, atunci vei rămâne la nivelul corpului fizic. Dacă nu știi ce să faci, după cum s-a spus: “Fă tot ce-ți stă în putere!”

Din a 3-a parte a lecției zilnice de Cabala 01.01.2012, “Studiul celor Zece Sefirot”

Un plan liber pentru Intentie

Noi nu schimbam realitatea, ci doar relatia noastră cu aceasta, percepţia acesteia. Avem nevoie să ne ingrijoram cu privire la sentimentele noastre interioare, astfel încât de fiecare dată sa transformam fiecare situaţie in bucurie.

Şi acest lucru nu datorita faptului că mă face să ma simt bine- ma pot simţi, de asemenea, rău. Mai degrabă, mă simt bine pentru că această situaţie vine de la Creator şi, astfel, ii provoc Lui fericire. În fiecare corecţie a mea care ma face sa ma simt bine, mă simt bine pentru faptul că ii aduc mulţumire Lui.

Şi prima corecţie este să ma ridic deasupra binelui şi răului, astfel incat sa nu fie important cum mă simt. Aceasta înseamnă că m-am ridicat mai presus de dorinţa mea de a primi. Incearca sa mananci ceva cu intenţia de a darui si vei vedea că si cea mai gustoasa mancare îşi pierde gustul. Astfel, acum ma ridic mai presus de senzaţia mea buna sau rea, si devine fara gust pentru mine, ca iarba.

Apoi încep să simt gustul importanţei Dăruitorului, şi ca urmare a acestui fapt, ii provoc Lui plăcere. Şi simţind importanţa Dăruitorului, mă întorc catre mine şi mă bucur, în toate dorinţele mele. Cu toate acestea, este deja o placere diferita: Ma bucur pentru că il multumesc pe Creator.

Aceasta înseamnă că eu nu schimb realitatea, ci schimb relationarea mea la ea. Principalul factor în toate aceste acţiuni este maretia Creatorului, ceea ce pentru mine schimba totul. Lucrez la un nivel mai ridicat decât cel în care m-am simtit bine sau rău în corpul meu animal. Am nevoie de această fiară, dar lucrez mai presus de ea.

Astfel, acest lucru este considerat alegerea mea liberă. Într-adevăr, primesc un plan liber  în care pot face ce vreau.Nu merg în această zonă joasa în care Creatorul mă conduce prin diferite situaţii. Şi alegerea mea liberă est exprimata în consecinţă atunci cand, mai presus de toate aceste stari, construiesc o relatie numita intenţia de a darui.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 20/12/2011 „Introducere la TES”