Category Archives: Munca interioara

New Life # 1198 – Bula israeliană

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Yael Leshed-Harel

Israelienii trăiesc într-o bulă pentru că nu simțim realitatea așa cum este. Suntem mândri și egocentrici. Avem un ego puternic și ne bucurăm să privim în jos la toți ceilalți. Cu toate acestea, ne imaginăm o privelişte care ne place în mintea noastră și ne percepem pe noi înșine altfel decât modul în care ne percep ceilalți. Doar necazurile ne pot scoate din această bulă, ne pot conecta și ne pot ajuta să ne realizăm destinul. Prin natură, evreii sunt diferiți prin faptul că avem o tendință de conectare și iubire de ceilalți. Suntem urâți pentru că nu le arătăm altora cum să obținem corectarea, perfecțiunea și conexiunea. Dacă ne conectăm, vom dezvălui forța superioară și fiecare bunătate pentru umanitate.

Din „Viața nouă # 1198 – Bula israeliană” al KabTV, 1/7/20

„Optimismul este mai bun decât pesimismul?” (Quora)

Michael Laitman, On Quora: Este optimismul mai bun decât pesimismul?”

Există un punct de vedere care spune că a fi optimist este mai benefic decât a fi pesimist, că optimiștii trăiesc mai mult și că au mai mult succes. Totuși, acest lucru nu este ceea ce vedem în realitate.

Desigur, fiecare calitate are contrariul ei, de exemplu, stânga și dreapta, lumină și întuneric, bărbați și femei și așa mai departe. Fiecare calitate echilibrează pe alta, oferindu-i o premisă pentru dezvoltarea viitoare.

Societatea noastră este un sistem blocat interdependent. Dacă dorim să fim sănătoși și să progresăm în acest sistem, atunci, în consecință, trebuie să fim atât optimiști, cât și pesimiști.

Cu toții avem calități optimiste și pesimiste încorporate în proporții diferite. Unele persoane sunt în mod natural mai optimiste, în timp ce altele sunt mai pesimiste. În ciuda faptului că nu putem să ne schimbăm caracteristicile înăscute, putem învăța cum să le utilizăm în moduri specifice, astfel încât să avem un impact semnificativ atât asupra vieții noastre individuale, cât și asupra societății în general.

Înțelepciunea Cabalei ne învață cum să facem acest lucru.

Optimismul și pesimismul se manifestă doar în raport cu ceva sau cu cineva. Pentru a echilibra aceste calități opuse în noi, trebuie să creăm un fel de rezistenţă sau instrument de management, care ne oferă posibilitatea de a selecta când și unde trebuie să fie utilizată fiecare calitate și în ce proporție.

O singură persoană este incapabilă să facă acest lucru. Prin urmare, pentru a crea un dispozitiv de reglementare între optimism și pesimism, trebuie să participăm la crearea unei societăți care să ofere fiecărui membru o oportunitate de a antrena o astfel de fuziune într-o rețea comună de interacțiune, orientată spre un scop comun de armonie aconexiunii sociale. Am întotdeauna o parte dintr-o persoană pe care trebuie să o contactez în mine, iar el are partea din mine în el. Interacțiunea dintre noi ajută la dezvăluirea acelor proprietăți și la începerea colaborării cu acestea.

În societatea modernă de azi, în care diferite caracteristici care sunt distribuite între umanitate creează o diversitate bogată, trebuie să înțelegem cum să ne completăm reciproc și cum să utilizăm metoda de conectare care ne duce să reușim să construim un sistem complet. Dacă punem atitudini optimiste și pesimiste împreună pentru un obiectiv comun, vom vedea o imagine perfectă.

 

Este posibilă iubirea fără ură?

Întrebare: Sunt sigur că sute de mii de studenți din întreaga lume simt iubire pentru tine, și nu asociază asta cu ură.

Este o excepție de la regulă când elevii își iubesc profesorul? Un astfel de format există în sufism, în care elevii  îsi iubesc profesorii fără ură.

Răspuns: Iubirea fără ură este imposibilă. Dacă simțiți doar iubire, înseamnă că încă nu v-ați dat seama că în cadrul acestei iubiri există ura dezvăluită. Ambele sentimente trebuie să fie împreună.

La fel cum, să zicem, nu există o particulă pozitivă fără una negativă în natură; întotdeauna există o particulă opusă și sunt conectate în consecință. La fel este și cu noi. Ura trebuie dezvăluită alături de iubire. Construim iubirea mai presus de ură.

Mai mult, ne vom teme de această ură, deoarece va deveni un indicator al îndepărtării noastre sau a apropierii dintre noi . Astfel, vom fi în apropiere dinamică unul de celălalt.

Comentariu: Dar este sacrilegiu chiar să crezi că ar putea exista ură pentru profesor.

Răspunsul meu: Vă asigur că există. Știi când va apărea? Pe măsură ce înaintați, veți simți în curând că aveți cereri din partea profesorului, că nu sunteți de acord cu el, că sunteți gata să îl agitați literalmente pentru a obține ceea ce credeți că aveți nevoie și el nu vă dă. Va veni.

Din „Fundamentele Cabalei” din KabTV, 29/12/19

Dezvoltarea egoismului și metoda de conectare, partea 2

Dezvoltarea egoismului este o lege a naturii

Întrebare: Este scris: „Pentru că înclinația inimii unui om este rea din tinerețe”. De ce din tinerețe?

Răspuns: Egoismul începe să se dezvolte la o persoană din tinerețe. Vedem asta la copiii moderni. Anterior, copiii erau prieteni, se jucau împreună și se conectau între ei. Și acum acest lucru nu se întâmplă.

Astăzi, copiii concurează constant, suprimându-se reciproc. Provine din natura lor, ei se nasc astfel. Până la vârsta de doi sau trei ani, ei sunt încă absorbiți de ei înșiși, iar atunci când încep să observe lumea din jurul lor și, în primul rând, propriul fel, au dorința de a lua tot ceea ce au alții.

Dezvoltarea egoismului este o lege a naturii. În consecință, există o separare între oameni.

Din „Fundamentele Cabalei” din KabTV, 1/7/19

Sfaturi fulger de Cabala – 12/29/19

Întrebare: Studiez cu voi de câțiva ani și înțelegerea mea despre termenii Cabaliști se schimbă constant. Se pare că și cuvântul „ură” este de asemenea un termen Cabalist. Cum se schimbă această noțiune pentru o persoană când ea se dezvoltă spiritual?

Răspuns: În mod obișnuit, este folosit în Cabala termenul „respingere”. Adică nu este sentimentul urii în sine ci reacția ei, acțiunea ei.

Întrebare: Scopul nostru este să ajungem la Creator, care este iubire?

Răspuns: Scopul dezvoltării noastre este să ajungem la Creator sau la iubirea universală, care sunt la fel.

Întrebare: De ce un Creator iubitor trezește ură teribilă, furie și nervi în mine față de El?

Răspuns: Pentru ca să te opui acestor sentimente, să le depășești și să te aduci pe tine însuti la o stare de iubire absolută.

Întrebare: Iubirea și ura corespund cu pilonii milei și dreptății?

Răspuns: Nu. Mila și dreptatea și ura și iubirea sunt categorii foarte diferite; mai târziu vom învăța cum să le punem laolaltă și astfel să ne dezvoltăm sufletul. Adică vom învață să adaugăm un pic de ură, un pic de iubire, un pic din fiecare sentiment în funcție de circumstanțe, în particular combinații.

Întrebare: Rezultă din metoda Cabalei că o persoană nu poate revela Creatorul pe o insula părăsită? Nu are pe nimeni pe care să iubească sau să urască.

Răspuns: Desigur, omul nu poate. O persoană singură nu este un om.

Întrebare: Poate cineva să îi iubească pe alții fără iubirea pentru el însuși?

Răspuns: Nu, este imposibil. Poți să îi iubești pe alții doar când tu te iubești pe tine însuti.

Întrebare: Poate fi spus că tranziția de la iubirea de sine la iubirea în grupul de zece este empatia sau proiecția?

Răspuns: Nu. Nu este nevoie de aceste definiții. Ele nu oferă nimic. Ai să fi confuz cu ele și să crezi că ne înțelegem între noi. Asemenea cuvinte nu există în Cabala.

Întrebare: Cine este „celălalt”: o singură persoană, un grup de zece sau întreaga lume?

Răspuns: „Celălalt” este grupul de zece, nu mai puțin. De preferat grupul de zece.

Întrebare: Vorbim despre două opuse, iubirea și ură, tot timpul. Există o stare intermediară, de mijloc unde noi avem libertate?

Răspuns: Libertatea este în special între iubire și ură. Aceasta este așa numita cale de mijloc a Sefirei Tifferet.

De pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 12/29/19

 

Tipuri moderne de obstacole

Ȋntrebare: Ce este un obstacol?

Răspuns:  În general, nu există obstacole. Ceea ce numim un obstacol este ajutorul „împotriva propriei persoane”, atunci când unei persoane i se dă ajutor, dar într-un mod care este foarte neplăcut pentru egoismul cuiva.

Scopul unui obstacol este să ne învețe să-l depășim, să punem înălțarea spirituală deasupra oricărei realizări pământești, în sensul de a plasa Creatorul deasupra tuturor celorlalte.

Ȋntrebare:  Ce tipuri de obstacole există?

Răspuns Există tot felul. Dar, de obicei, este mâncare, sex, familie, mândrie, faimă și cunoaștere.

Ȋntrebare:  Până de curând, foamea era un obstacol cu adevărat mare. Familia profesorului nostru, un cabalist la nivel înalt, a murit de foame. Ce vrea Creatorul să ne spună prin asta?

Răspuns:  El testează oamenii. Vei fi dornic să câștigi cât mai mult cu orice mijloace sau te vei mulțumi doar cu faptul că exiști și să subzişti cumva, de la o zi la alta. Acestea sunt probleme foarte grave.

Comentariu:  Dar astăzi practic nimeni nu moare de foame. Aceasta aparţine cu totul trecutului.

Răspunsul meu:  Da, aceste probleme au fost rezolvate de generațiile anterioare.

Întrebare:  Cu ce obstacole se confruntă o persoană obișnuită astăzi?

Răspuns:  Astăzi avem probleme domestice cu sexul, familia.

se dezintegrează, deoarece o persoană cu egoismul de astăzi nu poate exista în aceeași coajă numită familie, pentru mult timp. Acesta este motivul pentru care atât psihologii, cât și sociologii spun că o persoană va avea două sau trei familii pe parcursul vieții.

Întrebare:  Oamenii obișnuiau să trăiască într-o familie timp de 20 de ani, în timp ce astăzi este puțin probabil ca o persoană să o suporte timp de 50 până la 60 de ani. Adică, astăzi Creatorul trimite obstacole mari printr-o familie, nu-i așa?

Răspuns:  Da, dar nu numai. Cred că oamenii se vor apropia de spiritualitate prin obstacolele unui alt nivel: bogăție, faimă și cunoaștere.

Faima conduce o persoană înainte. Priviţi ce se întâmplă cu guvernul, înainte de alegeri. Iar cunoștințele? Priveşte la ce transpare între oamenii de știință. Deși au și aspirație spre faimă, ea prevalează asupra aspirației lor către cunoaștere.

În ceea ce privește masa generală de oameni, ei sunt interesați în primul rând de sex, familie și bani.

Din KabTV „Fundamentele Cabalei” 3/25/19

Obstacolele – Ajută la atingerea scopului

Comentariu:  Ai spus odată că întreaga noastră lume este un mare obstacol.

Răspunsul meu:  Da, pentru că Îl ascunde pe Creator.

Ȋntrebare:  Cine ne oprește și ce este considerat o obstrucție?

Răspuns:  Egoismul nostru. Dorințele egoiste atrag către noi tot ce ne înconjoară. Este greu de crezut, dar pietrele, copacii, electronicele, tot ceea ce creăm, vedem și cu care lucrăm, și noi înșine, sunt doar obstacole care nu permit revelarea Creatorului.

Ȋntrebare:  Asta înseamnă că Creatorul a creat această lume pentru a mă împiedica să ating starea Lui?

Răspuns:  Nu, chiar invers. Cu ajutorul obstacolelor, Îl descopăr.

Ȋntrebare:  Consideri obstacolele ca ajutor?

Răspuns:  Desigur. De exemplu, ești atlet. Cât timp trebuie să lucrezi cu tot felul de greutăți pentru a atinge un rezultat? Pentru ce este asta?

Ȋntrebare:  Nici măcar nu mă întreb despre asta, dacă aș începe să întreb, aș înceta să o mai fac.

Răspuns:  Vezi… Oriunde încercăm să obținem rezultate și succes, trebuie să depunem efort. Pentru ce? De ce există obstacole în orice muncă, în orice realizare, indiferent de care?

Ȋntrebare:  Dar am un scop. Să spunem că vreau să fiu campion. De aceea, fac exerciții fizice. Ridic câteva tone în fiecare zi. Și dacă nu ar fi scopul de a obține respect din partea societății și de a mă simți bine, nu aș face-o.

Răspuns:  Adică, pentru a realiza ceva, trebuie să depuneți eforturi mari, în general, în activități, exerciții monotone și să vă verificați pentru a vedea cât de mult avansați. Drept urmare, ajungi într-o stare în care îți atingi obiectivul. Deci este în toate.

Ȋntrebare:  Dar cum se manifestă acest lucru în cazul nostru? La urma urmei, scopul nostru este de a atinge Creatorul, calitatea dăruirii.

Răspuns:  Aici situația este oarecum diferită: construiți mușchii externi iar cabaliștii construiesc mușchii interni. Ei lucrează pe un principiu diferit.

Cu alte cuvinte, trebuie să lucrez împotriva egoismului meu, ca și tine, dar să lucrez dobândind calitatea de dăruire, deasupra lui. În loc de o mică dorință egoistă de a te culca, de a te odihni, ești atras de sport. Și eu, în loc să mă culc să mă relaxez, sunt atras de munca mea interioară. Eu depun efort pentru ca, în loc de o dorință egoistă, să apară în mine o dorință altruistă – preocuparea pentru ceilalți, pentru prietenul meu, pentru Creator.

Din KabTV „Fundamentele Cabalei” 3/25/19

Înțelegeți iubirea de alţii prin iubirea de sine

Ȋntrebare:  Spuneți că pentru „a-l iubi pe celălalt ca pe tine însuți”, o persoană în primul rând trebuie să se iubească pe sine. Ce înseamnă asta?

Răspuns:  Ȋnainte de a începe să lucrezi la a-l iubi pe celălalt, ar trebui să simți cât de mult te iubești pe tine însuți, cât de mult gândești despre tine tot timpul și cât de mult nu poți renunța la tine. Cel mai important lucru pentru tine este să te mulțumești pe tine, să te simți bine. Nu poți să te gândești la alții cu adevărat.

Când examinezi toate acestea și simți cât de egoist eşti, atunci începeți să vă dați seama că nu aveți nevoie de nimic în afară de a transfera celorlalți, o astfel de atitudine față de sinele iubit.

Iar cineva care încă nu simte că se iubește numai pe sine iar asta, foarte puternic, nu poate începe să lucreze la iubirea celuilalt. El nu înțelege ce este iubirea.

Înțelegem noțiunea de iubire prin iubirea de sine atunci când sunt numai pentru mine, tot timpul pentru mine. De exemplu, acum stai în cel mai confortabil mod și te gândești deja la cum vei ajunge acasă în curând, te vei odihni și te vei întinzi pe canapea. „Unde sunt papucii, televizorul și cina mea?” Adică, tot timpul căutați confortul. Vrei să distrezi doar pe sinele iubit, vrei să-l înfășori și să-l pui într-un pat cald.

Omul trebuie să simtă puternic acest lucru, în interior. Și el poate simți asta într-un grup de zece.

Când aspiri să te gândești la ceilalți din grupul de zece, începi cu adevărat să simți cum te iubești doar pe tine. Nu ai nevoie de prieteni, de nimeni. Nu te poți gândi la nimeni decât la sine.

Din această realizare, ȋn mod special, poți începe să vorbeşti despre tine ca avȃnd nevoie să-i iubești pe ceilalți. Aveți un exemplu din iubirea de sine. Acum începi să te raportezi la ceilalți, în felul în care te raportezi la tine. Nu e ușor.

Din KabTV „Fundamentele Cabalei” 12/29/19

Dezvoltarea egoismului și metoda conexiunii, Partea 2

Perioada babiloniană de dezvoltare a egoismului

În Babilonul antic, oamenii trăiau în armonie între ei, munceau și se bucurau de viață. Dintr-o dată egoismul lor a început să funcționeze astfel încât au început să invidieze, să fure, să omoare, să se cucerească și să concureze între ei. Ca urmare a creșterii egoismului, au început să se urască reciproc atât de mult încât nici nu știau ce să facă în continuare.

Avraam, ca învățător spiritual al babilonienilor, a cercetat acest fenomen și a descoperit ce nu este în regulă. El credea că este nevoie să transforme oamenii, să-i schimbe, pentru că rolul său ca preot era să-i educe.

El a propagat această metodă în discursurile sale și a răspândit-o printre locuitorii Babilonului. Cu toate acestea, oamenii nu erau de acord cu el pentru că nimeni nu voia să se schimbe, fiecare voia să obțină ceea ce își dorea. Nimeni nu voia să facă ceva ce nu-i plăcea. Avraam a început să simtă că nu numai populația din Babilon era împotriva lui, ci și regele Nimrod însuși, monarhul Babilonului.

În principiu, Nimrod nu era un rege aspru. În acea perioadă, a înflorit sistemul de dormitoare comune. Cu toate acestea, când a apărut o izbucnire de egoism în Babilon, a fost nevoie de o forță diferită, o mână mai dură. Nimrod a devenit primul rege în care s-a trezit dorința de a guverna complet.

Comentariu:  În plus, în Babilonul Antic, oamenii aveau o singură limbă; se înțelegeau reciproc și erau ca o familie. Cu toate acestea, după izbucnirea egoismului, o separare puternică a început să apară între ei.

Răspunsul meu:  În principiu, egoismul se dezvolta încă de pe vremea lui Adam. Cu toate acestea, pe atunci era la nivel individual, iar în Babilon egoismul a devenit public.

Din KabTV „Fundamentele Cabalei” 7/1/19

 

Unicitatea forței care ne operează, Partea 9

Sub influența Luminii

Ȋntrebare:  Cum pot ajunge să simt o stare cenușie și să vreau să evadez de ea, chiar dacă totul pare să fie lin și bine? De unde am nevoie de ceva mai mult? De unde vine căutarea scopului existenței mele și mai ales capacitatea de a conecta totul cu Creatorul?

Răspuns:  Această abilitate provine din expunerea la lumina ȋnconjurătoare. Când vă angajaţi în Cabala, invocați lumina superioară asupra voastră și aceasta vă ȋmpinge treptat către Creator. Această mișcare are loc fie pe linia dreaptă, fie pe stânga.

Creatorul pare că flirtează cu noi, aici. El ne atrage înăuntru și în afară, El ne ȋndepărtează și ne apropie pentru a aduce diverse senzații în noi, în conexiune cu El. La urma urmei, nu putem fi într-o singură stare, nici în linia dreaptă nici ȋn cea stângă, ci doar atunci când ambele sunt comparate ȋn mod constant. Așa funcționează Creatorul.

Prin urmare, dacă ne străduim către El, oricum am face aceasta, El ne însoțește în grup, în sala de clasă, în timp ce citim sursele originale etc., atunci începem să vedem cum se schimbă aceste stări în noi. Acest lucru se produce constant.

Ca rezultat, vedem că nu avem altă ocazie și, imediat ce ȋnaintăm spre El, Ȋl obligăm, Îl forțăm să ni Se dezvăluie pe Sine.

Din KabTV „Fundamentele Cabalei” 11/24/19