Întrebare: De ce se spune că Roş HaŞana este începutul trecerii judecăţii asupra ta însuţi?

Răspuns: Înainte de Roş HaŞana, există o perioadă în care omul îşi verifică stările anterioare şi îşi exprimă regretul, se căieşte, plânge şi apoi cere ajutor de sus. În acest fel, aparent îşi uşurează inima, transformând-o dintr-o inimă de piatră în inimă de carne. Aceasta este tradiţia şi principalul lucru este ca omul să înceapă să înţeleagă că trebuie să se raporteze altfel la viaţă.

Întrebare: Înţeleg că este vorba despre faptele bune, acelea care trebuie să înceapă de Anul Nou, în Roş HaŞana?

Răspuns: Faptele bune sunt corectări ale sineului, pentru atunci când se corectează el însăşi, corectează lumea. Aşa construieşte sistemul integrării reciproce şi a unităţii în care este descoperit Creatorul şi pentru care este nevoie să aducă la corectare toată nivelurile mineral, vegetal şi anima şi, în particular, nivelul vorbitor.

Din emisiunea de pe Kab TV „Sărbători, Roş HaŞana” din 06.08.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Porţiunea Şelach vorbeşte despre ce se întâmplă cu omul înainte să intre în pământul lui Israel, adică înainte să urce la următorul nivel. Aici, de exemplu, se spune clar faptul că este necesar să mergi în credinţă deasupra raţiunii.

Următorul nivel spiritual care i se revelează omului este o lume minunată, cu un pământ plin de lapte şi miere, dar în care este imposibil să intri.

A fost o vreme când locuitorii din Uniunea Sovietică visau, „Va fi o viaţă bună! Putem să ne împlinim toate dorinţele şi nevoile, visele şi speranţele!” Dar atunci când au înţeles că împreună cu asta vine şi egalitatea, grija pentru alţii şi necesitate de a munci pentru toată lumea şi a fi fericit cu asta, imediat şi-au pierdut interesul. Aceasta este fericirea communistă? Ia-o înapoi!

Deci, atunci când vorbim despre un pământ plin cu lapte şi miere, este necesar să înţelege că nu este vorba de laptele şi mierea de azi şi de valori complet diferite pentru care trebuie să îmi creez o dorinţă.

Acestea trebuie să devină cele mai importante pentru mine şi apoi voi intra cu adevărat într-o stare care mă va umple cu lapte şi miere.

Acum, aceste valori mi se pare teribile: să muncesc pentru alţii, să mă îngrijorez pentru alţii, să mă gândesc la ei, să mă gândesc la toată lumea. Prin asta, îmi voi umple viaţa?
Astăzi, acest lucru mi se pare iadul! Deci, trebuie să mă schimb pentru ca aceste noi valori să îmi pară grădina raiului şi apoi, pentru mine, acest pământ va deveni pământul promis.

Întrebare: De ce oamenii sunt împotriva acestui lucru? Ce este rău în a trăi pentru alţii, a te gândi la ei şi a-i iubi?

Răspuns: Nu este nimic rău în asta. Teoretic, este baza unui sistem minunat, o stare minunată, dar atunci când se pune cu adevărat în practică, ce s-a întâmplat în regimul sovietic, în chibuţuri şi în alte comunităţi similare, nimic nu mai devine concret, pentru că ego-ul nostru este împotriva acestor lucruri.

În momentul în care omul începe să lucreze la asta, aspectul romantic se termină imediat. Revoluţia îşi devorează copiii.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele cărţii eterne” din 29.04.2015

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Un comentariu →

Un Cabalist este un om de ştiinţă care ne investighează viaţă, realitatea, lumea aceasta în care trăim. Totuşi, el investighează acestea cu nişte instrumente speciale, cu simţuri noi care s-au dezvoltat în el. Până atunci, noi nu avem acest fel de simţuri, cu care am putea descoperi lumea superioară, care ne este ascunsă.

Acest al şaselea simţ este senzaţia puterii superioare, a iubirii şi dăruirii, pe care acum nu o posedăm. Simţim lumea prin ego-ul nostru, cu cele cinci simţuri corporale.

Dorinţa noastră egoistă vrea să cunoască, să înţeleagă şi să simtă realitate în care ne aflăm. O astfel de abordarea ne închide într-un fel de sferă, acest univers.

Universul doar ni se pare că este gigantic, de fapt nu este nimic comparat cu lumea care se află dincolo de limitele lui. Trebui să evadăm din această sferă şi să simţim realitatea care este în afara noastră, iar pentru asta avem nevoie de un simţ în plus, bazat pe dăruire.

Avem numai simţul primirii acum, aşa că atragem totul către noi şi suntem limitaţi doar de această lume fizică. Numim tot ceea ce descoperim prin cele cinci simţuri corporale ca fiind lumea în care trăim, dar această lume ne este dată numai ca, în această viaţă, să evadăm din limitele ei către o lume superioară, externă şi mai extinsă. Cum putem să evadăm dacă noi atragem totul în noi? Deci, trebuie să ne dezvoltăm simţul dăruirii, în loc de simţul primirii. Acest nou simţ al dăruirii ne face să ieşim din sfera fizică.

Înţelepciunea Cabala este destinată să dezvolte în om dorinţa de a dărui, de a iubi şi să îi acorde senzaţia lumii din afară. Aşa descoperim că există o altă realitate care este chiar lângă noi, dar se revelează numai printr-o nouă abordare: de la noi în afară.

De aceea, este scris: „îţi vei iubi aproapele ca pe tine însuţi” este cea mai mare regula din Tora, pentru că ea indică ce caracteristică trebuie să dezvoltăm în noi, pentru a simţi lumea superioară, puterea superioară

Va urma…

Din programul de radio israelian 103 FM din 16.08.2015

Filed under: Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam scrie în articolul „Esenţa înţelepciunii Cabala”, faptul că înţelepciunea Cabala este de fapt revelarea Creatorului către creaturile din această lume.

Asta înseamnă că toţi oamenii care există în lumea noastră pot să îl descopere pe Creator, adică forţa superioară care cuprinde totul, conduce totul, ţine totul, este responsabilă pentru toate activităţile ale fiecărui atom, moleculă,  a naturii minerale, vegetale, animale şi umane, coprinde şi umple totul şi nu există nimeni în afară de El.

Este unica şi singura forţa superioară şi o putem descoperi cu ajutorul metodei numită înţelepciunea Cabala.

De-a lungul istoriei, au fost mulţi oameni care au descoperit această forţă. Ei sunt numiţi Cabalişti, de la cuvântul „Cabala” (primire în ebraică), deoarece au lucrat la această descoperire şi au primit această revelare.

În măsura în care ei descoperă forţa superioară, devine clar pentru ei ceea ce se întâmplă: de ce trăim, pentru ce trăim, cum să trăim corect, ce trebuie să obţină omul ca rezultat al vieţii, cu ce este conectat zi de zi, ce ne ghidează, cum trebuie să răspundem corect la lumea care ne înconjoară, în fiecare moment al vieţii, de ce au loc în lume schimbări şi unde duc toate acestea.

Omul începe să simtă că există într-un univers unic, umplut cu forţe şi obţine scopul creaţiei. Asta îi umple viaţa. Ştie de ce trăieşte, de ce se trezeşte dimineaţa şi cu ce este umplută ziua lui.

Nu avansează către sfârşitul vieţii, ci descoperă forţa superioară din ce în ce mai mult, zi de zi, până când începe să o simtă ca forţa care animează şi ghidează totul. Obţine asta atât intelectual cât şi emoţional.

Fiecare om din lume poate obţine asta, aşa cum este scris „… pentru că Mă vor cunoaşte cu toţi, de la cel mai mic la cel mai mare…” (Ieremia 31:33) şi „… casa Mea va i o casă de rugăciune pentru toţi oamenii” (Isaia 56:7). Dar mai întâi poporul Israel va obţine asta, iar după aceea întreaga lume.

A fost odată când Avraam a vrut să îi aducă pe toţi babilonienii la această metodă, pentru a înfăptui cu adevărat revoluţia spirituală, dar numai un mic număr de locuitorii ai vechiului Babilon i s-au alăturat. I-a dus în pământul Canaan şi a construit din ei poporului lui Israel. Totuşi, la început, a vrut să aducă pe toţi oamenii la acest nivel spiritual, pentru că înţelepciunea Cabala este pentru toată lumea, în mod egal.

Din programul de radio 103 FM din 09.08.2015

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există vreo legătură între Cabala şi religie? Este Cabala o religie?

Răspuns: Cabala nu este o religie, este o ştiinţă. Cabala vorbeşte despre partea realităţii care ne este ascunsă, dar cu care avem oportunitatea de a lucra, ca în ştiinţă. De aceea, Cabala este numită o ştiinţă.

Prin acţiuni speciale, pe care noi le facem asupra propriei persoane, putem să ne descoperim simţurile necesare perceperii unui nivel superior. Avem cinci simţuri corporale: văz, auz, gust, miros şi tactil. Prin ele percepem această lume, dar într-o formă foarte limitată. Totuşi, o percepem într-o anumită măsură şi trăim conform cu aceasta.

Nici măcar nu ne putem imagina faptul că în lumea din jurul nostru sunt atâtea fenomene, pentru că simţurile noastre nu le descoperă, la fel cum nu putem vedea ce se întâmplă foarte departe, decât cu un binoclu, sau cum fără un radar nu putem vedea ce există în aer, putem percepe doar undele sonore, într-o anumită gamă, etc.

Avem atâtea instrumente pe care le-am creat pentru a ne mări raza de acţiune a simţurile noastre. Dar ele pot doar să ne extindă simţurile, în timp ce înţelepciunea Cabala crează un simţ adiţional, „al şaselea simţ”, prin care putem să descoperim restul realităţii, care ne este ascuns. Atunci vom ştii de ce trăim şi cum să trăim în mod corect. Exact asta trebuie să realizeze omul.

Întrebare: Ce fel de simţ adiţional este acesta?

Răspuns: Acest simţ lucrează la fel ca simţurile noastre corporale, doar că cele cinci simţuri ale noastre acţionează sub forma primirii, a consumului, atrăgând toate informaţiile care sunt în afară. Acest simţ adiţional, pe care îl dezvoltăm prin Cabala, operează conform cu dorinţa de a dărui, a iubi.

Ieşim în afară şi ne ridicăm deasupra noastră şi astfel nu mai suntem limitaţi de corpul nostru cu cele cinci simţuri. Simţul nostru spiritual există în afara corpului. Este ca şi cum am pune acest simţ deasupra întregii realităţi. Apoi, putem percepe totul. De fapt, acest simţ este sufletul.

Din programul de radio israelian de pe 103 FM din 09.08.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Numeri, 14:10 Atunci toată obştea a zis: „Să-i ucidem cu pietre!” Dar iată slava Domnului s-a arătat în nor tuturor fiilor lui Israel la cortul adunării.

Oamenii s-au ridicat împotriva celor doi Ţadikim (drepţi), Caleb, fiul lui Jephunneh şi Joşua, fiul lui Nun, care i-au grăbit să meargă în pământul lui Israel şi să îi învingă pe locuitorii acestuia. Iar Creatoul a fost imediat implicat în asta; se vorbeşte despre tranziţia la un nou nivel. Până acum, copiii lui Israel au trăit în sălbăticie şi au lucrat cu caracteristicile Bina, dăruire de dragul dăruirii. În timp ce acum intră în pământul lui Israel, au început să lucreze cu ego-ul lor, deci li se aduce aminte mereu de Faraon.

Primirea de dragul dăruirii este un nivel complet diferit. Atunci când în faţa noastră apar uriaşii, care sunt dorinţele egoiste cu care noi trebuie să lucrăm cu intenţia de a dărui, nu înţelegem cum este asta posibil. Are loc o schimbare internă foarte serioasă, pentru că metoda lucrării cu ego-ul s-a schimbat. În sălbăticie doar mă ridic deasupra lui, devin detaşat de el, pentru că rătăcirea în deşert este un mare exod din Egipt. Dar acum începe intrarea în pământul Israel, deci o nouă muncă total diferită.

Egipt este o stare, deşertul este a doua stare, pământul lui Israel este a treia stare. Perioada Egiptului a luat sfârşit odată cu ascensiunea deasupra ego-ului. În pământul lui Israel eu caut din nou în ego, încep să sap în el, ridicându-l odată cu mine, iar cu acest ajutor mă conectez şi comunic cu toată lumea.

În alte cuvinte, dacă m-am ridicat înainte deasupra ego-ului, am dat tot ce am putut şi am ajutat totul, acum încep să ridic egoul meu şi al vostru şi să comunic în el. Asta înseamnă că munca este făcută cu două caracteristici opuse care pur şi simplu nu existau înainte.

Iar această muncă produce uriaşi. Dacă în timpul procesului de tranziţie, care se numeşte sălbăticie, deşert, noi doar ne-am ridicat deasupra ego-ului şi am apropiat numai Lumina Nefeş şi Ruah, acum începem să obţinem Lumina Hohma pentru că lucrăm deja cu ego-ul. Odată cu asta are loc descoperirea caracteristicilor Creatorului, pe care nu le-am putut obţine în deşert, ci numai în pământul lui Israel.

Aceasta este o muncă complet nouă, complexă, care pare absolut imposibilă; este nevoie de o nouă abordare. Aşadar Moise, învăţătorul nostru, ca lider al caracteristicilor noastre interne, care ne-a condus prin întregul deşert, nu mai poate să meargă cu noi. Trebuie să fie înlocuit pentru că întreaga paradigmă, relaţia noastră cu avansarea şi corectarea, s-a schimbat.

Întrebare: Ce reprezintă apariţia bruscă a Şechina (Divinitate), când poporul Israel sunt pe cale să îl lovească cu pietre pe Caleb şi Joşua?

Răspuns: Aici nu mai este posibil să se facă nimic, pentru că puţini oameni din naţiune, din „turma” de vechi sclavi, înţeleg că se află în faţă şi ştiu cum să depăşească obstacolele, în timp ce ceilalţi nu înţeleg.

Apare o întrebare: Unde este Moise în acest caz? Ar trebui să fie în faţă! Dar el nu mai aparţine acestui nivel, deci nu a mers să vadă pământul. Mai mult, a murit, ca un nivel care şi-a terminat treaba şi apoi începe un nou nivel.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele cărţii eterne” din 15.04.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este rolul umanităţii în natură?

Răspuns: Rolul umanităţii în natură este de a înţelege că este centrul naturii şi că trebuie să lucreze astfel încât întreaga natură să ajungă la o stare de armonie totală, fără niciun dezastru şi într-o seninătate totală şi eternă.

Întrebare: Acţiunile umanităţii influenţează apariţia a tot felul de dezastre?

Răspuns: Dezastrele sunt greşeala noastră, pentru că la analiza finală, totul se adună în om. Iar când omul îşi depăşeşte ego-ul prin conexiunea cu alţi oameni într-un sistem general, bun, omul influenţează natura, astfel încât toate dezastrele şi fenomenele nedorite, dispar. Noi existăm într-un sistem unic, integral. Nivelurile mineral, vegetal, animal şi vorbitor se regăsesc în natură şi sunt un cer închis, o minge, o sferă. Iar noi suntem cea mai importantă parte a acestei sfere, cea mai înaltă fază a evoluţiei. Dacă noi ajungem la echilibru şi armonie, atunci vom echilibra şi restul naturii. Astăzi există deja dovezi ştiinţifice care demonstrează asta. Dacă reuşim, atunci natura se va reface imediat, atât de mare este puterea care poate fie dăuna fie corecta lumea.

Întrebare: Cum poate o persoană obişnuită să înţeleagă asta?
Răspuns: Atunci când lucrurile devin rele, când începe să ajungă la disperare, atunci va fi forţată să înceapă să fie implicată în corectarea sa, chiar fără a înţelege ceva. Dar noi acum, Cabaliştii, încercăm să facem asta pentru că această înţelegere să ajungă la om înainte ca acesta să atingă această limită, să înţeleagă nevoia imperativă pentru unitate şi astfel să evite suferinţa.

Întrebare: Şi ce se va întâmpla cu ecologia devastată, cu toată cantitate imensă de sticle de plastic îngropate în pământ?

Răspuns: Totul va fi procesat imediat; va fi înghiţit de natură şi pus în faţa noastră în forma cea mai sterilă.

Întrebare: Asta sună ca o fantezie! Unde vor dispărea toate acestea?
Răspuns: Nu contează! Forţa naturii îşi va face treaba, pentru ca totul să ajungă imediat la echilibru. Mai mult, lumea va atinge un asemenea echilibru, o asemenea unitate şi armonie, încât nici nu ne putem imagina! Va fi o lume absolut diferită!

Întrebare: Cum va avea loc curăţarea oceanelor şi pământului care sunt poluate?
Răspuns: Nici măcar nu mă gândesc la asta. Pentru această activitate, vor intra în acţiune forţe ale naturii despre care, momentan, nu avem niciun concept: forţa dăruirii, forţa iubirii, o forţă complet nouă de interacţiune. Acestea sunt caracteristici complet noi ale naturii, despre care astăzi nici fizicieni, nici biologii sau alţi oameni de ştiinţă, nu au nici cea mai mică idee.

Comentariu: Adică această mizerie se va transforma într-un mineral folositor?

Răspuns: Nici măcar nu vom avea nevoie de minerale folositoare; vom exista la un nivel total diferit! Nu vom mai avea nevoie de această lume; vom intra şi vom simţi un sistem complet diferit, un sistem al cooperării reciproce a forţelor, o lume a unei armonii superioare.

Din emisiunea de pe Kab TV „Conversaţii cu Michael Laitman” din 18.08.2015

Filed under: Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce Creatorul îi face să sufere pe cei drepţi şi cum pot eu să Îl justific?

Răspuns: Cel drept îl poate justifica pe El. „Înhămezi căruţa înaintea cailor.” Totuşi, adevărul este că Creatorul îi face să sufere pe cei drepţi, pentru ca aceştia să aibă oportunitatea să îl binecuvânteze şi să îl justifice pe El. Cum pot să Îl justifice fără durere,  pe ce bază?

O persoană independentă trebuie să fie în opoziţie cu Creatorul în interior şi să fie similar cu El în exterior. Asta înseamnă că trebuie să fii făcut din două forţe opuse, două forme opuse, două atribute opuse.

Este scris: „Am creat înclinaţia rea, am creat Tora ca mirodenie”. Asta se referă la Lumina din ea, deoarece Lumina o reformează. Înclinaţia rea, materia dorinţei de a primi, rămâne la fel, iar noi trebuie să îmbrăcăm intenţia de dăruire deasupra ei. Astfel, o reformăm cu ajutorul Luminii şi o schimbăm în forma buna şi corectă.

Când lucrăm în acest fel, mai întâi îl blestemăm pe Creator la fiecare nivel şi suntem în dezacord cu El. Acesta este motivul pentru care nivelul de Ibur (concepţie) este „furie şi urgie”. Apoi ajungem la binecuvântarea şi justificarea Creatorului, până când ajungem la sacrificiul de sine.

Sacrificiul meu de sine, totuşi, nu este un rezultat al plăcerii, aşa cum este în lumea noastră în care sunt gata să mă sacrific total, dacă merită. În acest caz, nu mă conectez cu Creatoul ci cu plăcerea care provine de la El şi, dacă mă opresc, egoul meu nu mai îmi permită să mă conectez cu El. În această lume depindem total de plăcere, în timp ce în spiritualitate adăugăm o altă dimensiune, alt nivel, şi ajungem la adeziune cu Creatorul şi nu cu plăcerea şi beneficiul care provin de la El.

Acum, încep să îmi apreciez statusul ca fiind al cuiva care dăruieşte. Creatorul nu îmi dăruieşte mie. Nu am nevoie de dăruirea Lui. Nu vreau să o primesc. Nu vreau să ader la El datorită acesteia. Nu vreau să fiu dependent de ea. Vreau să respect atributul dăruirii, care nu are nicio formă sau imagine. Tânjesc după asta.

Ca rezultat, trebuie să fiu făcut din două forme, una internă care este dorinţa de a primi şi una externă, care este intenţia de a dărui. Altfel, nu pot să fiu în adeziune cu El deoarece „Inimile noastre se vor regăsi în El” şi nu în Lumina care provine de la El, care numai îmi produce confuzie şi mă mituieşte, şi căreia trebuie să îi rezist.

Lumina este măsurată de sus şi mă trezeşte – adică pe egoul meu – pentru a mă întoarce şi a deveni dependent de plăcerea care mă conduce nebuneşte şi îmi domină mintea şi inima. În cele din urmă sunt lăsat cu un singur punct care nu mă atrage de plăcerile care provin din Lumină şi, în acest moment, mă pot păstra constant în afara plăcerii, pot refuza ofertele tentante. Nu asta! Să nu fiu dependent de plăcere!

Tentaţiile fac să ni se învârtă capul iar corpul este confuz datorită excitării. Aici, noi trebuie să pregătim garanţia reciprocă dintre noi, deoarece fără ea nu pot fi independent. Plăcerea vine pentru a acoperi ruşinea şi pentru a mă face independent. Baal HaSulam vorbeşte despre asta în Talmud Eser Sefirot, “Histaklut Pnimit partea 1, art. 7:

.. Au spus că există un mare păcat în darurile gratuite, şi anume ruşinea care apare în orice primitor al cadoului gratuit. Pentru a îndrepta asta, Creatorul a pregătit această lume, unde este loc pentru muncă, pentru a fi recompensaţi în următoarea lume pentru munca lor.

Dar această scuză este foarte stranie. Este ca atunci când cineva îi spune prieteneului său: „Munceşte cu mine doar un minut, iar eu în schimb îţi voi dărui orice plăcere şi orice comoară din lume pentru tot restul vieţii tale”. Într-adevăr, nu există un dar mai mare decât acesta, pentru că recompensa este incomparabil mai mare decât munca. Munca este în această lume tranzitorie, fără valoare, comparată cu recompensa şi plăcerea din lumea eternă.

Ce valoare este acolo, în lumea de trecere, comparată cu lumea eternă? Este chiar mai mult comparat cu calitatea muncii, care este fără valoare, comparată cu calitatea recompensei.

Înţelepţii noştri au spus: „Creatorul este destinat să moştenească fiecărui drept 310 lumi, etc.” Nu putem spune că o anumită recompensă este dăruită în schimbul muncii lor, iar restul este un cadou gratuit, pentru că atunci ce bine ar face asta? Ruşinea ar rămâne! Într-adevăr, cuvintele lor nu sunt luate literalmente, pentru că există un înţeles profund în ele.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala din 16.02.2014, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este o pedeapsă în spiritualitate?

Răspuns: De fapt nu există nicio pedeapsă în înţelepciunea Cabala, pentru că noi nu avem de a face cu o fiinţă umană care pare să fii obosit de ceva, să fie furioasă sau să regrete ceva, ci numai sistemul de providenţă.

Dacă conduc maşina şi sunt în viteza a patra, iar câteodată frânez, schimb în viteza a treia. Acum motorul merge mult mai greu şi eu conduc mai încet şi mă simt mai puţin confortabil, dar continui să conduc. Apoi altă parte se opreşte, se strică, iar eu trec într-o altă stare, ceea ce înseamnă că totul depinde de participarea noastră. Cu cât această participare este mai mare, cu atât avansăm mai repede, într-un confort mai are, deasupra timpului, depăşind totul prin mici eforturi din partea noastră, de-a lungul drumului bun şi nu cel al suferinţei.

De aceea, nu este vorba de pedeapsă, cu toate că noi folosim acest cuvânt aproape zilnic. Nu există pedeapsă nici în lume. Dacă te comporţi în mod corespunzător, avansezi pe drum; dacă nu, eşti corectat. Numim această corectare pedeapsă, dar nu este o pedeapsă este o corectare.

În ceea ce priveşte sistemul de corectare, el este absolut fără emoţii. Noi doar îi atribuim calităţi umane, cum ar fi bun şi benevolent.

Pot spune că atunci când cânt la pian, de exemplu, îl privesc în mod emoţional ca şi cum ar fi partenerul meu sau un prieten. Omul îşi aplică sentimentele lui obiectelor cu care lucrează, cum ar fi un calculator, cu toate că este doar o bucată de metal. La fel ne relaţionăm la Creator, cu toate că este un sistem fără emoţii, aşa cum este scris: „A dat o lege care nu poate fi încălcată.” Creatorul este legea naturii!

Din emisiunea de pe Kab Tv „Secretele cărţii eterne” 15.04.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Moise și dobândirea Torei

Babilonienii care au respins metodologia lui Avram s-au împrăștiat în lume, în toate țările. Grupul lui Avram a plecat din Babilon și s-a dus în Canaan. Apoi, au coborât în Egipt după care s-au întors în Canaan, care a devenit mai târziu teritoriul Israelului.

Grupul lui Avram a trecut prin multe frământări. Principala misiune a grupului a fost ca, la momentul potrivit, să dea mai departe metodologia conexiunii babilonienilor, adică lumii întregi.

După Avram, mai multe generații de cabaliști au apărut: Isac, Iacob, Iosif și, în cele din urmă, Moise. Ei au revelat modurile de implementare practică a metodologiei. Moise a ridicat grupul lui Avram la un nou nivel de unitate numit dobândirea Torei.

A trebuit să se unească la un nivel mai înalt pentru a ajunge la muntele urii, Muntele Sinai, în locul Turnului Babel. Pentru asta, trebuia să se refere la o forță mult mai puternică. Dacă vor reuși, metodologia numită Tora li se va dezvălui.

Tora este înțelepciunea Cabala care urmărește revelarea Creatorului creaturilor, în această lume. Tora scoate la lumină rețeaua de conectare care ne unește prin relații binevoitoare, căldură și afecțiune reciprocă. Cel mai important principiu al Torei, iubește-ți aproapele ca pe tine însuți, trebuie să ne conducă de la iubirea pentru ființele create la iubirea pentru Creator.

Moise a revelat metodologia poporului Israel care a trecut prin exilul din Egipt și a primit un egoism imens în urma exilului. Egoismul lor a ajuns la un grad mult mai mare față de cei care erau asociați cu Turnul Babel.Turnul Babel plus egoismul crescut în Egipt a transformat Muntele Sinai (ura), astfel au primit șansa de a munci pe Muntele Sinai îmbunătățind relațiile dintre ei.

După revelarea imensului sistem al naturii, poporul Israel și-a dat seama că misiunea lui era să corecteze realitatea și umanitatea, inclusiv pe babilonienii de care au fugit odată.

Corectarea are loc în doi pași: primul pas este să se ridice poporul Israel astfel încât să devină unul singur cu o singură inimă. Această muncă se numește 40 de ani de rătăcire în deșert.

După această fază, poporul Israel ajunge la o stare de o așa unitate încât devine posibilă construirea tipului de conexiunea numită Templu. Templul reprezintă vasul sfințeniei în numele dăruirii și iubirii reciproce.

Vasul se numește Templu (casa sfințeniei); divinitatea este dăruire și iubire. Totuși, oamenii nu erau capabili să mențină un nivel atât de înalt mai mult de o clipă; imediat au căzut de la acest nivel.

Marea dragoste și unitate pe care le-au atins pentru un scurt moment s-au prăbușit. Oamenii s-au împărțit în grupuri ostile și s-au luptat unii cu alții.

Au continuat să cadă și mai jos până când Nebuchadnezzar a distrus Templul. Nu este vorba despre distrugerea vreunei construcții în Ierusalim; este vorba despre forțele egoiste ostile care au distrus unitatea dintre oamenii lui Israel.

Au ajuns la o minunată stare de unitate. În interiorul ei, a fost revelat sistemul guvernării superioare care conduce întregul univers. Dintr-o dată, frumoasele structuri rotunde au început să putrezească, să se deterioreze și au explodat. Mari grupuri s-au detașat din poporul Isarel: Saducheii, K’tzinim (nobilimea) și alții.

Ca rezultat, s-au prăbușit. Evreii au devenit străini unii față de alții ca și cum erau deja împrăștiați prin alte națiuni, așa cum este scris în Estera. Totuși, eu și-au amintit că au fost uniți la un moment dat în istorie, dar acest fapt a dispărut și nu mai era important pentru ei.

Situația s-a înrăutățit. Procesul istoric, adică sistemul de guvernare superior cu care se familiarizaseră înainte, nu i-a lăsat să rămână în același stadiu pentru totdeauna. Primul om Adam, alături de cabaliștii care l-au urmat, au descoperit că lumea trebuie să ajungă din nou la unitate.

Este scris în Viețile profeților: Oricine Mă va cunoaște; Casa mea va deveni Casă de Rugăciune pentru toate națiunile. Toți se vor uni. Lupul trebuie să stea alături de miel. Lumea trebuie să ajungă la unitate și armonie care include toate aceste stări. Acest nivel se numește al Treilea Templu.

De pe KabTV, O nouă viață, 05.07.2015

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→