Aici există o soluţie uşoară: începeţi să diseminaţi! În timp ce eşti angajat în diseminare uiţi de tine. Chiar şi oamenii care nu sunt conectaţi unii cu alţii încep să stabilească un contact. Cu cât generezi mai multă cunoaştere despre unitate în lume, cu atât mai mult avansezi. Uită despre tot ce ţi se întâmplă personal, în afară de nevoile zilnice, şi restul îndreaptă spre afară – asta va preveni fricţiunile şi discordia dintre voi.

Asta presupune să vă devotaţi pe voi înşivă problemei ca aceia care se dedică unui copil bolnav, să uitaţi de voi înşivă. Atenţia acelora nu mai este spre exterior şi de aceea spre copil se concentrează toate eforturile lor. Această problemă comună îi uneşte. Aşa că, începeţi să aveţi grijă de „copilul vostru bolnav”, lumea.

Asta va răcori pasiunile dintre voi. Este inutil să se restabilească relaţiile voastre directe. Îndreptaţi totul spre afară, scufundaţi-vă voi înşivă în munca practică, iar apoi, veţi vedea cum încet se organizează lucrurile şi în interior. Grija la problemele interne ale grupului va funcţiona numai dacă este necesară muncii pentru lumea de afară. Numai atunci voi veţi aranja pe toţi şi pe toate. Lăsaţi numai nevoia de diseminare exterioară să definească cine suntem noi şi ce facem. Astfel, noi vom lucra într-adevăr pentru dăruire.

Luaţi exemplu de la Bina. Jumătatea superioară are ca scop dăruirea pentru Creator, iar parte de jos, are ca scop dăruirea către lume, iar pentru ea însăşi, rămâne în mijloc treimea de Tiferet, adică decizia de a se divide pe sine în două părţi. Deci, în acest fel trebuie să se perceapă pe sine fiecare în parte şi fiecare grup.

Din Lecţia 7 de la Convenţia din Toronto 9/18/2011

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →