Thrive Global a publicat noul meu articol: „Coronavirus și valoarea vieții”

Ne place să ne gândim la noi înșine că fiind oameni conștiincioși, morali. Dar COVID-19, sau boala Coronavirus, ne expune adevărata noastră natură: profund egoistă.

2019 a fost un an record pentru Febra Dengue din America Latină. Aproximativ 3 milioane de oameni au fost infectați, iar 1.500 dintre ei au murit. În fiecare an, boala își revendică din ce în ce mai multe vieți, dar cu greu cineva din afara Americii Latine știe despre ea. De ce? Deoarece este America Latină și în ochii Occidentului, viețile din America Latină valorează mai puțin decât viețile vest-europene sau cele din America de Nord. Dacă noi, în lumea occidentală, am aprecia viața latino-americană în modul în care ne prețuim propriile vieți, mass-media ar acorda atenţia cuvenită.

De asemenea, coronavirusul a trezit foarte puțin interes atât timp cât a rămas în China continentală. Am fi într-adevăr alarmați dacă virusul ar ucide, să zicem, 100.000 de oameni sau chiar un milion de oameni în China, dar nu migrează în alte țări? De ce ar fi nevoie să ne mişcăm, inconfortabil, pe scaunele noastre? Răspunsul nu este un număr, ci identitatea persoanelor afectate.

Ne place să gândim despre noi înșine că fiind oameni conștiincioși, morali. Dar COVID-19, sau boala Coronavirus, ne expune adevărata noastră natură: egoişti în profunzime. Acesta este motivul pentru care lumea a început să se panicheze în legătură cu coronavirusul doar atunci când s-a răspândit în restul lumii; aceasta este trista realitate a vieții noastre.

Două lecții de la virus

Până acum, coronavirusul ne-a învățat două lecții foarte importante:

Cu toții suntem egali în ochii naturii. Indiferent dacă ești bogat sau sărac, un tiran sau un slujitor, micului virus nu-i va păsa mai puțin; te va lovi la fel.

Toți suntem dependenți reciproc. Trecem germenul de la o persoană la alta și comportamentul iresponsabil al unei persoane, chiar dacă din neatenție, poate costa viața altora și numeroase alte dureri și agonie.

Ceea ce virusul nu ne va învăța este cum să transformăm această interdependență negativă într-una pozitivă. Acest lucru, va trebui să-l învățăm pe cont propriu, prin eforturile noastre de a construi o nouă paradigmă a vieții. Dacă ne concentrăm eforturile pe îmbunătățirea vieții pentru toată lumea, mai degrabă decât pentru a noastră, și de multe ori în detrimentul altora, ne vom transforma mediul, cel social și ecologic.

Pandemia este o oportunitate pentru noi de a dezvolta o nouă perspectivă asupra noastră, de a ne imagina succesul nu ca pe un triumf asupra celorlalți, ci ca pe o împuternicire a societății în ansamblu. Adevărat, această gândire merge împotriva naturii noastre, însă natura însăși merge împotriva naturii noastre în zilele noastre, așa că ar trebuit să începem să gândim în afara cutiei. Dacă nu ne schimbăm modul de gândire, realitatea ne va obliga și asta, mult mai dureros.

Boala Coronavirus este un preludiu al unui flux de încercări care vor fi aduse omenirii, până când nu vom fi dispuși să devenim responsabili reciproc, la nivel social și ecologic. Nu este nevoie de mult pentru a vedea că virusul este un test pentru considerarea noastră reciprocă. Priviți cum a reacționat China la începutul focarului, prefăcându-se că virusul nu este mare, și uitați cum a reușit să încetinească răspândirea acestuia – prin plasarea tuturor în carantină, până la scăderea răspândirii. Și a funcționat. Priviţi cum Italia a respins inițial pericolul și priviţi rezultatele catastrofale.

Acum trebuie să ducem responsabilitatea reciprocă obligatorie la nivelul următor și să începem să culegem roadele. Putem face mult mai mult decât să vindecăm societatea de virus. O putem vindeca de înstrăinări, singurătăţi și depresii răspândite, care ne-au afectat societățile cu mult înainte de virus. Nu trebuie decât să dorim să acceptăm că suntem responsabili unul pentru celălalt.

Prețuiţi diferența

Dacă acceptăm responsabilitatea reciprocă, vom învăța să ne prețuim reciproc diferențele. Caracterele noastre unice nu ne vor mai separa; ne vor conecta și ne vor oferi fiecăruia dintre noi, modalități unice de a contribui la societate, pe care nimeni altcineva le va putea oferi.

Probleme legate de rasă sau egalitate de gen vor dispărea, deoarece fiecare persoană va fi prețuită. Cum poți evalua o persoană care are calități unice, pe care nimeni altcineva nu le are și care este pregătită și dispusă să folosească acele calități pentru ca toată societatea să beneficieze? O să conteze dacă acea persoană a venit din America Latină, China sau Germania? Va conta dacă persoana respectivă este bine educată sau nu, bogată sau săracă, negru, alb sau galben? Nimic din asta nu va conta. Tot ce va conta va fi că acea persoană are un cadou de neprețuit pe care să-l ofere tuturor. Aceasta este realitatea oamenilor care trăiesc în responsabilitate reciprocă.

Filed under: Coronavirus, Garantia reciproca, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie | Add Comment →