Noul meu articol pe Linkedin “Cum am “câştigat” situaţia de a fi prima ţintă a Covid”

Ce timpuri! În primul val al lui Covid-19, am petrecut Paștele în carantină și nu am reușit să-l sărbătorim cu familiile noastre lărgite, așa cum făceau familiile evreiești, de secole. Am avertizat atunci că, dacă nu învățăm lecția pe care virusul încearcă să ne-o dea, vom suferi de o epidemie și mai rea.

Nu am învățat nimic. Întreaga lume a privit Israelul cu uimire, deoarece aproape am eliminat virusul, am ușurat blocajul și am revenit la viața normală. Dar viața „normală” a fost motivul pentru care am ajuns pe primul loc la Covid, așa că acesta a revenit cu răzbunare. Acum, încă o dată lumea ne privește, dar din motivul opus. Am devenit un model de incompetență, cu mai multe infecții pe cap de locuitor decât orice altă națiune – de la vârf la nivelul cel mai de jos, în câteva luni.

În aceste zile, zilele Sărbătorilor Înalte, a doua perioadă a anului în care familiile evreiești se reunesc, intrăm încă o dată în închidere completă. Natura ne-a întors mândria împotriva noastră și a făcut din Israel râsul lumii.

Pentru a înțelege modul în care am „câștigat” atenţionarea naturii, trebuie să înțelegem cine este poporul Israel, de unde venim și care este rolul nostru. Maimonide, Midrash Rabbah și multe alte surse ne spun că în timpul patriarhului Avraam, acesta a observat conlocuitorii construind Turnul Babilonului, unde locuise. El a observat că aceştia erau din ce în ce mai înstrăinați unul de altul, ceea ce l-a determinat să caute o explicație. Cartea Pirkey de Rabbi Eliezer (Capitolul 24) scrie că babilonienii „voiau să vorbească unii cu alții, dar nu își cunoșteau limba. Ce au facut? Fiecare și-a luat sabia și s-au luptat până la moarte. Într-adevăr, jumătate din lume a fost sacrificată acolo și de acolo s-au împrăștiat peste tot în lume”.

Ura dintre oamenii lui Avraam l-a tulburat. El a reflectat asupra situației dificile a poporului său și și-a dat seama că intensificarea ego-ului era cauza urii lor. Pentru a o depăși, el a chemat oamenii să-și sporească coeziunea, pentru a se potrivi cu creșterea ego-ului. În Mishneh Torah(Capitolul 1), Maimonide descrie acest lucru, pe Avraam începând „să ofere răspunsuri poporului din Ur al Caldeenilor”, explicând de ce societatea lor se dezintegra și ce ar putea face în legătură cu aceasta.

Cu toate acestea, răspunsurile lui Avraam nu au plăcut întregii lumi din Babilon. Midrash (Beresheet Rabbah) ne spune că Nimrod, regele Babilonului, a încercat să-l convingă pe Avraam că a greșit. Când regele a eșuat, l-a expulzat pe Avraam din Babilon.

Dar în timp ce exilatul Avraam rătăcea spre Canaan, oamenii „s-au adunat în jurul lui și l-au întrebat despre cuvintele sale”, scrie Maimonide. „El i-a învățat pe toți … până când mii și zeci de mii s-au adunat în jurul său și ei sunt oamenii casei lui Avraam. El a plantat acest principiu în inimile lor, a compus cărți despre el și l-a învățat pe fiul său, Isaac. Și Isaac a stat, a învățat, a avertizat și l-a învățat pe Iacov și l-a numit învățător, să stea și să predea … Și Tatăl nostru Iacov i-a învățat pe toți fiii săi.” Acesta a fost începutul poporului Israel, dar încă nu explică rolul nostru în lume.

La câteva secole după Avraam, Moise a vrut să facă la fel ca predecesorul său. El a aspirat să unească poporul Israel și s-a confruntat cu acerba rezistență a lui Faraon. La fel ca Avraam înaintea lui, Moise a fugit cu poporul său, cu excepția faptului că de această dată erau milioane. Sub Moise, triburile ebraice s-au unit și au devenit o națiune, dar numai după ce s-au angajat să fie „ca un singur om cu o singură inimă”.

Mai mult, imediat după ce s-au unit și au devenit o națiune, poporul Israel a fost însărcinat să transmită metoda unității către întreaga lume, pentru a finaliza ceea ce Avraam a intenționat să realizeze atunci când a început să vorbească despre unitate mai presus de ură. „Moise a dorit să finalizeze corectarea lumii în acel moment. … Cu toate acestea, el nu a reușit din cauza corupțiilor care au avut loc pe parcurs”, a scris Ramchal în comentariul său despre Tora. Dar odată ce Israelul a atins unitatea, li s-a dat sarcină să o transmită mai departe, sau așa cum a spus-o Tora, să fie „o lumină pentru națiuni”.

Adesea ne place să credem că responsabilitatea noastră față de lume este un lucru ce ţine de trecut. Nu este aşa. Ambii, antisemiţii ne învinovățesc pentru necazurile lor, iar înțelepții noștri ne învinovățesc pentru necazurile pe care națiunile ni le aduc. Rolul nostru, de a aduce lumina unității în lume, este la fel de valabil acum ca întotdeauna. Cartea Sefat Emet scrie: „Copiii lui Israel au devenit garanți pentru a corecta întreaga lume … totul depinde de copiii lui Israel”, și multe alte cărți ale înțelepților noștri scriu în mod similar.

Dacă ne uităm la ceea ce se întâmplă astăzi în Israel, este ușor să vedem că avem nevoie disperată de garanție reciprocă, de unitatea care ne-a făcut să fim o națiune. Fără ea nu suntem o națiune, nu suntem „o lumină pentru națiuni” și atât noi cât și lumea suferim.

Această abandonare a garanției reciproce dintre noi ne-a „câștigat” avertismentul dat de Covid. Este atât de ușor de văzut că, dacă am fi avut grijă unii de alții, doar puțin, am fi luat măsurile minime de precauție pentru a nu ne infecta reciproc, și epidemia ar fi încetat. Și, așa cum am fost un exemplu excelent în primul val și aproape că am îngrădit virusul, suntem cel mai rău exemplu din al doilea val, „întunericul pentru națiuni”.

De acest Yom Kippur (Ziua Ispășirii), nu ar trebui să regretăm păcatele, astfel încât să putem începe noul an cu o bază curată, gata să păcătuim din nou. Trebuie să recunoaștem care este singurul păcat pe care îl comitem și să ne angajăm să-l oprim. Și păcatul este numai lipsa noastră de garanție reciprocă, ura neîntemeiată unul față de celălalt, înstrăinarea și cruzimea față de frații noștri. Dacă ne angajăm să încercăm să o oprim, să ne inversăm atitudinea de la negativ la pozitiv, anul următor va fi liber de Covid. Îl vom învinge prin unitatea noastră și vom suferi dacă vom rămâne separaţi.

Și așa cum acum suntem un exemplu rău, atunci când ne vom uni, vom deveni din nou „o lumină pentru națiuni” și vom câștiga cu adevărat acceptarea lumii.

Filed under: Coronavirus, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie | Add Comment →