Medium a publicat noul meu articol “De la foamete la o revoluţie”

Chiar înainte de izbucnirea Covid-19, milioane de oameni erau deja în pragul foametei. Ajutoarele alimentare nu sunt o soluție și nici locuințele subvenționate. Coronavirusul a înrăutățit lucrurile și, de la o zi la alta, situația devine din ce în ce mai precară. Societatea este pe marginea prăpastiei și nicio administrație nu va putea restabili ordinea pe străzi dacă se va dezlănțui iadul.

Putem avea pace, abundență, sănătate și siguranţă. Dar trebuie să ne amintim că, dacă nu le avem toți, niciunul dintre noi nu le va avea. Aceasta este legea fiecărui ecosistem și se aplică la fel de rigid, fiecăruia dintre noi.

De asemenea, nu are rost să cauți un țap ispășitor; dacă vrem cu adevărat să dăm vina pe cineva, ar trebui să ne uităm în oglindă. Noi și părinții noștri am stricat lumea pentru noi și pentru copiii noștri. Uită-te la noi: jumătate din lume este supraponderală, cealaltă jumătate este înfometată. Este o reflectare exactă a egoismului nostru, a înstrăinării și a sentimentului nesăbuit de proprie îndreptăţire.

Acest egoism, acest sentiment nefondat de proprie îndreptăţire, este rădăcina tuturor necazurilor noastre. Mai rău încă, egoismul ne ascunde faptul că este cea mai mare și, de fapt, singura noastră problemă. Ne păcălește să ne gândim că alți oameni sunt cauza nenorocirilor noastre și, în mod egoist, cădem dintr-o minciună convenabilă. Dar dacă încercăm cu nesăbuință să câștigăm mai mult și să acumulăm mai mult și să judecăm ceea ce avem, nu după cât avem nevoie, ci după cât avem mai mult decât ceilalți, atunci ne vom epuiza și ne vom ruina complet planeta. Suntem deja foarte aproape de astl, iar izbucnirea virusului este doar un simptom al unei lumi care se prăbușește și care nu mai poate susține locuitorii săi: omenirea.

Potrivit lui Sally Davis, fost ofițer medical șef pentru Anglia, „va exista o următoare [pandemie]. Covid-19 nu este nici prima, nici ultima urgență de sănătate cu care ne vom confrunta. Colegii mei de știință estimează că de acum încolo ne vom confrunta cu o pandemie sau o urgență de sănătate cel puțin o dată la cinci ani. Există șansa ca acesta să fie scenariul optimist. Realitatea ar putea fi mult mai rea”. Acesta este motivul pentru care trebuie să schimbăm cursul acum, înainte să fie prea târziu.

Întrucât egoismul este rădăcina problemelor noastre, trebuie să-l abordăm și să-l stăpânim, dacă vrem să lăsăm ceva pentru generația următoare. Trebuie să înțelegem că suntem dependenți unul de celălalt. Dacă o persoană este bolnavă, toată lumea este bolnavă. Dacă o persoană se comportă iresponsabil, toată lumea suferă. Singurul „drept” pe care îl avem cu adevărat este să ne comportăm responsabil, să avem considerație unul față de celălalt, astfel încât să putem continua să trăim la un nivel suportabil, mai întâi, și de acolo, să începem să îl îmbunătățim.

Dar, de vreme ce suntem egoiști, iar egoiștii au considerație numai față de persoanele la care țin, nu avem de ales decât să învățăm cum să ne îngrijim unul de celălalt. Cel puțin, trebuie să începem să căutăm modalități de a schimba modul în care ne simțim unul față de celălalt – de la negativul actual la un sentiment mai neutru și, în cele din urmă, la un sentiment pozitiv unul față de celălalt. Din nou, aceasta nu este o fantezie utopică; este o condiţie existențială!

Trebuie să revoluționăm întreaga percepție asupra umanității. Nu ne putem permite să ne gândim în continuare la noi înșine ca fiind o colecție de indivizi separați; trebuie să începem să ne percepem ca o singură entitate, care are grijă de toate organele sale. Dacă nu, indivizii pe care îi vedem în jurul nostru vor începe în curând să se ocupe de uciderea tuturor celorlalți indivizi din jurul lor.

Nu ar trebui să credem că suntem prea slabi sau mici pentru a face diferența. Fiecare dintre noi poate face diferența în cercurile noastre cele mai apropiate, iar impactul acumulat va fi suficient de puternic pentru a scoate carul din noroi și a începe să-l mişte în direcția corectă.

Suntem într-un punct de răscruce. Dacă începem să folosim armele de foc unul împotriva celuilalt, ne vom prăbuși într-un război civil. Dar dacă luăm stăpânirea ego-urile noastre înfuriate, și înțelegem că suntem dependenți unul de celălalt (atât cât ne displace gândul), atunci poate, dacă prețuim viața, vom dori să învățăm cum să ne îngrijim unul de celălalt. Din acel moment, drumul ni se va deschide, pentru a inversa tendința și a începe să ridicăm umanitatea și viața noastră personală la nivelurile pe care le pot atinge.

Putem avea pace, abundență, sănătate și siguranţă. Dar trebuie să ne amintim că, dacă nu le avem toți, niciunul dintre noi nu le va avea. Aceasta este legea fiecărui ecosistem și se aplică la fel de rigid, fiecăruia dintre noi.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →