Noul meu articol pe Linkedin “Cea mai fericita zi tristă de naştere”

Permiteți-mi să vă spun o poveste adevărată care ne trimite un mesaj important tuturor. Halleli, o fetiță cu nevoi speciale, de 4 ani, din Ierusalim a vrut să-și sărbătorească ziua de naștere alături de prietenele ei de la grădiniță. Părinții ei iubitori au aranjat totul: locul, mâncarea și dulciurile, un clovn pentru a distra copiii și diverse activități distractive pe care toți copiii le fac cu plăcere. Toţi prietenii ei de la grădiniță promiseseră că vor veni, iar Halleli abia aștepta să sărbătorească alături de ei. Dar până la urmă a apărut o singură fată. Bomboanele, clovnul și jocurile stăteau acolo, neatinse și nedorite.

A doua zi, cu inima frântă, fata a refuzat să meargă la grădiniță. Părinții erau îndureraţi și îngrijoraţi pentru copilul lor și nu știau cum să o mângâie. În suferința lui, tatăl lui Halleli a postat pe rețelele de socializare ce s-a întâmplat, iar lucrurile au luat brusc o întorsătură în bine.

Un bărbat din cartier a citit postarea și a fost cuprins de emoție. „Și eu am copii”, gândi el. — Dacă ar fi fiica mea? A simțit că trebuie să facă ceva pentru a-i oferi acelei fete o experiență care să-i şteargă tristețea. A decis să-i organizeze ziua de naștere a vieții ei.

A cutreierat cartierul și a povestit tuturor despre Halleli și că îi organizează o petrecere de naștere și a rugat pe toți să vină. Câteva zile mai târziu, Halleli a avut petrecerea ei. De data aceasta, sute de copii și părinții lor s-au prezentat pentru a o face pe micuță fericită în ziua ei specială. Părinții ei erau încântați și recunoscători, dincolo de cuvinte față de străinul amabil, iar în ceea ce o privește pe Halleli, fața ei strălucea mai luminoasă decât soarele.

Această poveste nu ne vorbește doar despre bunătatea umană. Este un semn de avertizare. Demonstrează cât de lipsiți de inimă putem fi, poate chiar cruzi, dacă nu suntem organizați și îndreptați spre acțiuni pozitive. De asemenea, dovedește potențialul imens care constă în stabilirea responsabilității reciproce în societate. Când oameni care nu se cunosc între ei se ajută unul pe altul pentru că aceasta este valoarea după care trăiesc, nu există limită pentru ceea ce poate realiza o astfel de societate.

Poporul evreu a devenit o națiune, când oameni complet străini au găsit cuvintele profesorului lor, Avraam, destul de convingătoare pentru a fi puse în aplicare. Învățăturile sale despre bunătate și milă ca o cheie pentru rezolvarea problemelor societății au lovit o coardă sensibilă în inimile ascultătorilor săi, iar aceştia s-au alăturat grupului său. Acesta este motivul pentru care responsabilitatea reciprocă și „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuți” sunt principiile iudaismului – legi sociale care se referă nu la Dumnezeu, ci la semenul nostru.

Astăzi, când alienarea pătrunde în fiecare colț al societății umane, avem nevoie disperată de responsabilitate reciprocă și de grijă pentru ceilalți. Acestea sunt singurele calități, singurele valori care pot împiedica societatea umană să se prăbușească cu totul. Așa cum Avraam a descoperit că remediul pentru bolile sociale ale patriei sale era grija pentru ceilalți, acum toți trebuie să realizăm că leacul pentru lipsa de inimă nu s-a schimbat din cele mai vechi timpuri. Singura diferență este că acum alienarea s-a răspândit în întreaga lume.

Omenirea trebuie să facă astăzi ceea ce au făcut vechii evrei – să se unească peste scindări și să stabilească iubirea față de ceilalți, acolo unde astăzi nu există decât ură. Poate că astfel de povești emoționante precum cea despre ziua lui Halleli ne vor ajuta să realizăm că responsabilitatea reciprocă nu este doar o noțiune nobilă, dar nerealistă, ci un pas imperativ pe care trebuie să-l facem pentru a ne asigura supraviețuirea ca societate funcțională.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →