Noul meu articol pe Linkedin “Cea mai puternică forță dintre toate”

În relații, la locul de muncă, în societate, în țară, în lume, în relații de tot felul și la orice nivel, cineva poate vedea puterea, exploatarea și controlul. De unde vine acest lucru și cum putem face față mai bine acestor impulsuri distructive?

Materialul din care suntem făcuți este o dorință de a ne bucura. Acesta este motivul pentru care stabilim în mod constant norme care definesc o activare excesivă a dorinței noastre de a primi în detrimentul celorlalți, ca fiind puternică și invalidă. Spre deosebire de animalele care acționează prin instinct, natura le-a oferit ființelor umane libertatea de a alege, pentru a determina modul în care îi tratează pe ceilalți în societate.

Starea neliniștitoare de astăzi indică astfel calea către nevoia de a atrage o forță opusă, echilibrantă, pozitivă, pentru a putea crea relații bune între noi și cu natura. Este forța iubirii, cea mai puternică dintre toate. Dacă deschidem capacitatea de a trăi sub premisa „iubiți-vă aproapele ca pe voi înșivă”, vom crea o atmosferă plăcută și încurajatoare, care ne va elibera de nevoia de a profita de ceilalți.

Educația pe care o primim, mediul care ne înconjoară, atributele noastre individuale și circumstanțele în care trăim formează o considerare cuprinzătoare, care determină când exercităm puterea față de ceilalți, în ce formă și cât permitem egoismului nostru să acționeze controlându-i pe ceilalți pentru a ne atinge obiectivele.

Există lupte și în natură, dar numai la oameni există egoism, un instinct rău. Niciun animal nu vrea să facă rău altui animal, nici nu se bucură de controlul și abuzul asupra altuia. Pe de altă parte, oamenii nu au graniţe, nici limite. Pe măsură ce egoismul se dezvoltă, vrem să înghițim întreaga lume și să o supunem nouă. Nu este suficient pentru noi să avem la dispoziție tot ce ne dorim; ne deosebim de animale prin dorința noastră de control.

Dacă am putea recunoaște materialul din care suntem făcuți, am descoperi că nu vedem niciodată persoana din fața noastră ca atare, ci doar ca un obiect pentru dominația noastră, care ar putea fi folosit în beneficiul nostru. Există întotdeauna o comunicare subconștientă între noi, despre cât de mult te pot copleși și invers cât de mult mă pot bucura de ceea ce primesc de la tine. Viața noastră se învârte în jurul unor astfel de măsurători și calcule, în fiecare dintre noi şi în toate modurile posibile.

Dar, în cele din urmă, vom descoperi că oricât am încerca să ne copleşim unii pe alții, nu obținem satisfacții de durată. Poate că vom câștiga ceva pentru un moment, ca urmare a exploatării cuiva în avantajul nostru, dar în astfel de circumstanțe nu suntem niciodată relaxați și nici nu experimentăm potențiala viață bună pe care natura ne-a dat-o s-o trăim.

Era noastră marchează un punct de tranziție unic și extrem de semnificativ, tocmai suntem martori ai faptului că dezvoltarea noastră egoistă ajunge la un punct mort, simțim dificultăți tot mai mari în a fi împliniţi din căutările egoiste, ceea ce dă naștere multor atitudini negative în societate. Oamenii își arată din ce în ce mai mult nemulțumirea, ceea ce duce la creșterea polarizării și a urii în întreaga societate.

Starea neliniștitoare de astăzi indică astfel calea către nevoia de a atrage o forță opusă, echilibrantă, pozitivă, pentru a putea crea relații bune între noi și cu natura. Este forța iubirii, cea mai puternică dintre toate. Dacă deschidem capacitatea de a trăi sub premisa „iubiți-vă aproapele ca pe voi înșivă”, vom crea o atmosferă plăcută și încurajatoare, care ne va elibera de nevoia de a profita de ceilalți.

Cel mai bun exemplu al imensului potențial al iubirii este în relația cu copiii noștri. Natura ne-a dat iubire pentru ei, așa că ne asigurăm în permanență că totul este bine pentru ei, că sunt fericiți. Nimeni nu ne presează să facem acest lucru, simțim o tendință din interior și aceasta este, de asemenea, ceea ce ne face cei mai fericiți în viață.

Înaintăm către o lume mai conectată, în care vom descoperi de la o zi la alta cât de mult depindem unul de celălalt. Singurele relații care ne vor permite să trăim o viață sigură implică o conexiune complementară între oameni din toate mediile și cu diferite caracteristici, chiar opuse, la un nivel de iubire reciprocă. Și pe măsură ce luptăm fiecare cu propriul egoism, care ne împinge în direcții opuse, vom începe să simțim cât de indispensabil este să ne susținem și să ne prețuim reciproc, să ne bucurăm de viață în sensul deplin al cuvântului.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →