Noul meu articol pe Linkedin “Conferința de la Glasgow privind schimbările climatice nu schimbă nimic”

Pe măsură ce lumea se pregătește pentru Conferința de la Glasgow privind schimbările climatice din 2021, tot mai multe date indică faptul că eforturile umane, presupunând că au existat eforturi, au fost insuficiente în cel mai bun caz. În timp ce liderii mondiali răspândesc din abundență declarații despre reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, realitatea este inversă. Raportul ONU privind deficitul de producție urmărește discrepanța dintre producția de combustibili fosili planificată de guverne și nivelurile reale ale producției globale. Raportul din acest an dezvăluie că „în ciuda ambițiilor sporite în materie de climă și a angajamentelor zero net, guvernele încă intenționează să producă mai mult decât dublul cantității de combustibili fosili în 2030, faţă de ceea ce ar fi compatibil cu limitarea încălzirii globale la 1,5°C [2,7°F]. ”

Cu toate acestea, chiar dacă guvernele ar fi intenționat să-și îndeplinească angajamentele, nu ar inversa schimbările climatice. Dacă comparăm cantitatea de gaze cu efect de seră pe care umanitatea le produce, cu cantitatea emisă de erupțiile vulcanice, incendiile de pădure și dezghețarea accelerată a permafrostului din Alaska, Groenlanda, Canada și Siberia, va fi clar că natura se îndreaptă rapid către o schimbare de climă cu sau fără „ajutorul nostru”.

Schimbările climatice nu sunt singura criză cu care se confruntă omenirea. Există crize în fiecare domeniu al angajamentului uman: tensiunile internaționale sunt în creștere, extremismul religios este în creștere, tensiunile rasiale și culturale împart țările din interior iar economia globală este în pragul stagnării. Dacă acest lucru nu este suficient, coronavirusul tenace perturbă încă viețile și redresarea economică în întreaga lume, lanțurile de aprovizionare se rup, ceea ce duce la penurie de gaze, alimente și alte produse de bază, iar dezastrele naturale se intensifică în frecvență și violenţă din cauza schimbărilor climatice. În mod clar, trebuie să încetăm să ne concentrăm pe probleme specifice și să începem să gândim mai sistemic.

Lumea noastră este construită ca o piramidă. La baza piramidei se află nivelul mineral, deasupra este flora, deasupra căreia se află fauna iar omul stă în vârful piramidei. Nu facem parte din regnul animal, deoarece în timp ce corpul nostru este similar cu cel al altor primate, mintea ne permite să reflectăm la trecutul nostru, viitorul nostru și să facem planuri pe termen lung, pentru noi înșine și pentru planetă.

Cu toate acestea, în ciuda minții noastre superioare nu suntem „deasupra” sistemului; facem parte din el. Ca atare, afectăm toate nivelurile de sub noi. Prin urmare, orice defecțiune la nivel superior, uman „se transferă” către întreaga piramidă și strică și celelalte niveluri.

Acum este ușor de înțeles că problema ține în mod direct de umanitate. Mai mult, din moment ce problemele cuprind fiecare domeniu al angajării umane, atunci în mod clar, reducerea emisiilor de gaze nu va rezolva nimic. Dacă vrem să reparăm lumea, trebuie să reparăm umanitatea.

Când examinăm umanitatea, fiecare persoană are aptitudini și trăsături unice. În sine, aceste caracteristici nu sunt probleme ci avantaje. Diversitatea gândurilor, abordărilor, culturilor, ideilor și credințelor umane creează o tapiserie ale cărei fire se împletesc într-o entitate puternică, ce ar putea teoretic să realizeze orice. Prin urmare, problema nu este în oameni ci în modul în care se conectează unii cu alții.

În prezent, firele din tapiseria umanității încearcă să se rupă reciproc. În loc să ne întărim, să ne sprijinim și să ne încurajăm unii pe alții, luptăm pentru supremație și putere.

În loc să lucrăm pentru a face țesătura cât mai puternică și cât mai frumoasă, încercăm să fim cel mai puternic fir din țesătură. Este de mirare că suntem epuizați? Este de mirare că suntem îmbolnăviți de luptele nesfârșite și de rea-voința care ne înconjoară? Este de mirare că depresia este cea mai frecventă boală a vremurilor noastre? Și, în cele din urmă, este de mirare că lumea noastră, singura noastră casă, este distrusă? Acum, cred că știm pe ce trebuie să ne concentrăm cu adevărat când ne adunăm să salvăm planeta.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →