Noul meu articol pe Linkedin “Cu tot respectul cuvenit”

Cu tot respectul pentru respectul de sine al celorlalți, ne pasă de propriul nostru respect și nimic mai mult. Lipsa de respect față de ceilalți poate duce la conflicte, violență, paralizie politică (uitați-vă la sistemul politic israelian) și chiar la războaie. A ofensa respectul cuiva duce la abandonarea și chiar invalidarea ființei cuiva. Pentru mulți oameni, acest lucru poate fi mai rău decât moartea. Este un sentiment intolerabil.

Pentru că suntem inevitabil conectați, trebuie să facem să funcționeze conexiunile pentru noi, altfel ura noastră reciprocă ne va distruge. Trebuie să învățăm să facem loc pentru toată lumea, astfel încât ei să ne facă loc. Dacă lucrăm așa, vom câștiga cu toții. Dacă nu, vom pierde cu toții tragic.

Cu toate acestea, există un motiv bun pentru care respectul este atât de important pentru noi. Respectul înseamnă că am valoare, că merit. În timp ce oamenii vor parcurge un drum lung pentru a-și menţine respectul, vor evita de asemenea, multe nedreptăți din exact același motiv. Expresia „Nu mă voi coborî la nivelul tău” înseamnă exact asta – că nu mă voi dezonora în felul în care tu te dezonorezi pe tine însuți. Cu alte cuvinte, păstrarea respectului nu ne trimite doar la războaie; de asemenea, ne face să ne oprim și să evităm să facem rău. În acest fel, respectul ne poate face să ne corectăm pe noi înșine și, prin corectarea noastră să corectăm societatea.

Există un alt avantaj în a avea respect. Nu putem empatiza cu adevărat cu ceilalți, cu excepția poate a celor care sunt cu adevărat apropiați de noi, precum familia sau prietenii apropiați. Cu toate acestea, din moment ce avem respect de sine și știm că toată lumea îl are, putem aprecia ceea ce simt alții dacă sunt răniți sau umiliți. Această abilitate de a ne pune în locul altora ne poate împiedica să rănim sentimentele altor persoane.

În același timp, tocmai acest punct îl pot întări pentru a-mi verifica limitele în această lume. Pot, de exemplu, să-i tachinez pe oameni sau să-i jignesc puțin (sau mai mult decât puțin) pentru a-mi testa limitele sau pentru a testa încrederea și forța altor persoane. Dacă sunt slabi, îmi voi „extinde teritoriul”; dacă sunt puternici, aș putea lua în considerare retragerea. Prin urmare, respectul poate preveni violența renunțând mai degrabă la ceva emoțional, decât riscând rănirea fizică.

Problema este că în timp, devenim atât de narcisişti încât ne vine dificil să renunțăm la mândrie. Oamenii devin atât de sensibili, încât tot ceea ce ar spune cineva este simţit că ne-ar călca pe picioare. Drept urmare, încercăm să rămânem atât de politicoşi și de corecţi politic, încât ne pierdem capacitatea de a ne exprima gândurile, chiar și atunci când nu avem intenția de a jigni pe nimeni. Sensibilitatea exagerată a ego-urilor noastre paralizează lumea și ne infestează conexiunile cu suspiciune. Dacă vom continua în acest fel, vom ajunge la o explozie violentă; războiul este inevitabil, dacă nu scăpăm din stăpânirea ego-urilor noastre.

Singura modalitate de a scăpa de ego-urile noastre este de a face în mod conștient loc pentru ceilalți, iar ei pentru noi. Trebuie să fie multilateral. Ego-urile noastre se vor strădui în continuare să simtă că sunt regi ai lumii, dar vor putea realiza acest lucru numai dacă sunt toți regi. În caz contrar, este pericol pentru toată lumea. Fie suntem cu toții în vârful lumii, fie toți atingem pământul.

Inevitabil devenim din ce în ce mai conectați și dependenți unul de celălalt. Chiar și ego-urile noastre în creștere, care se străduiesc să se simtă superioare celorlalți, trebuie să simtă pe ceilalți, deasupra cărora se pot simți superiori.

Prin urmare, pentru că suntem inevitabil conectați, trebuie să facem să funcționeze conexiunile pentru noi, altfel ura noastră reciprocă ne va distruge. Trebuie să învățăm să facem loc pentru toată lumea, astfel încât ei să ne facă loc. Dacă lucrăm așa, vom câștiga cu toții. Dacă nu, vom pierde cu toții tragic.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →