Noul meu articol pe Linkedin “Egoismul va distruge democraţia”

Poate unul dintre cele mai evidente fenomene din ultimii ani este deteriorarea încrederii publicului în autorități. Fie că este vorba despre demonstrații împotriva restricțiilor Covid, proteste împotriva reformelor economice sau revolte împotriva politicilor pe orice subiect, de la educație la migrație la apărare, publicul își pierde încrederea în oficialii săi aleși din țările democratice. Problema este că cei mai egoişti şi exploatatori ajung în poziţiile de vârf, iar oamenii nu sunt orbi la asta. Până când nu corectăm natura abuzivă a relațiilor noastre, regimurile vor deveni din ce în ce mai corupte până când se vor destrăma complet și războiul și violența vor prevala.

Începând cu secolul al XVII-lea, democrația contemporană a început să se contureze pe măsură ce parlamentele au început să se formeze, iar regii și clerul au început să cedeze puterea organelor alese. Democrația a atins cel mai înalt statut după două războaie mondiale, când țările democratice au salvat lumea de despoții din Germania, Italia și Japonia.

După Primul Război Mondial a apărut prima organizație interguvernamentală, Liga Națiunilor, care ulterior și-a schimbat numele în Națiunile Unite și a cărei misiune principală era menținerea păcii mondiale.

Dar nici democrația, nici Națiunile Unite nu și-au respectat promisiunile pe care le-au făcut. Democrația nu a oferit o adevărată libertate de exprimare, deși pentru o perioadă ne-a făcut să simțim ca şi cum ar fi făcut-o, iar ONU a fost un eșec total când vine vorba de menținerea sau chiar de promovarea păcii mondiale.

Mai rău încă, de-a lungul timpului umanitatea a devenit din ce în ce mai egoistă, tendință care doar s-a accelerat în ultimii ani și continuă la fel. Oamenii de astăzi sunt atât de absorbiți de ei înșiși încât, dacă îi testezi după standardele care au fost folosite cu doar câteva decenii în urmă, se vor „califica” drept narcisiști.

Pentru că suntem narcisiști, îi luăm pe narcisiști și îi plasăm la cârma țărilor noastre. În loc să alegem oameni care vor satisface nevoile noastre, alegem cei mai egoiști oameni care să conducă cele mai „deschise” societăți ale noastre. Recent, preocuparea de sine a liderilor i-a făcut atât de corupți încât oamenii nu mai pot ignora acest lucru. În cele din urmă, oamenii se trezesc și sunt supărați.

Pe de o parte, intensificarea resentimentelor cetățenilor față de guverne este un semn bun care indică faptul că oamenii își dau seama că liderii noștri nu ne conduc nicăieri bine. Pe de altă parte este o situație precară, deoarece volatilitatea tensiunilor sociale ar putea duce la erupții intense de violență a căror natură și deznodământ sunt de ghicit pentru oricine.

Un alt pericol care decurge din narcisismul nostru în creștere este că, dacă guvernul nu ne oferă exact ceea ce ne dorim, nu îi putem accepta legitimitatea. Democrația este construită pe guvernarea majorității, luând în considerare nevoile minorităților. Nu este construită pentru a conține o situație în care minoritățile sapă constant sub fundațiile sale. Destabilizarea crescândă poate duce la unul dintre cele două rezultate: anarhie sau război. Nici unul nu este binevenit.

Pentru a preveni ceea ce pare a fi un scenariu inevitabil al apocalipsei, trebuie să abordăm cauza principală a dizolvării societăților libere: egoismul uman. Putem face acest lucru numai dacă ne satisfacem egoismul arătând că este în interesul nostru să cooperăm și să fim atenți unul față de celălalt.

Realitatea actuală demonstrează prea bine că nu ne putem mișca fără a afecta mulți alți oameni. Orice întârziere în producția sau lanțul de aprovizionare pentru aproape orice produs creează imediat întârzieri la nivel mondial care împiedică economiile și perturbă viața a miliarde de oameni din întreaga lume.

Dacă ne-am da seama și am acționa în baza acestei realizări, am crea o lume complet diferită. Nu ar trebui să ne facem griji cu privire la regimurile totalitare, deoarece a refuza libertatea celorlalți ar echivala cu a refuza libertatea față de noi înșine.

Codependența creează afinitate. Când oamenii sunt empatici unul față de celălalt, încep să aibă grijă unul de celălalt nu numai la nivel emoțional, ci și la nivel fizic și material.

Omenirea produce abundență din toate. Fiecare persoană din lume ar putea fi mulțumită doar dacă ne-am îngriji unul de celălalt și am vrea să fie așa.

Prin urmare, în loc să încercăm să înăbușim ego-urile altora sau (mai rău) să ne ascundem răutatea sub un văl de zâmbete false, cu cuțite în spate, ar trebui să ne valorificăm tendințele egoiste în beneficiul nostru colectiv. Dacă ne dăm seama că fiecare dintre noi este dependent de noi toți, ego-urile noastre ne vor spune ce să facem pentru a garanta că fiecare dintre noi este mulțumit și fericit.

Imagine:

(de la Stg. la Dr.) Ministrul adjunct al afacerilor externe al Italiei Marina Sereni, ministrul federal german pentru Cooperare Economică și Dezvoltare Svenja Schulze, secretarul de externe al Filipinelor Teodoro L Locsin Jr, ministrul german de externe Annalena Baerbock, ministrul de externe italian Luigi Di Maio, secretarul de externe al Regatului Unit Liz Truss, secretarul de stat al SUA Antony Blinken, ministrul canadian al Afacerilor Externe Melanie Joly, ministrul canadian al Dezvoltării Internaționale Harjit Sajjan, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe Josep Borrell și ministrul Afacerilor Externe al Brunei Dato Erywan Pehin Yusof pozează pentru o poză de grup în timpul summitului miniștrilor de externe și dezvoltării G7.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →