Noul meu articol pe Linkedin “Enigmaticul Impact al evreilor asupra naţiunilor”

Luna trecută, aproximativ 300 de curajoși lideri irakieni, atât șiiți, cât și suniți, au cerut guvernului să adere la Acordurile lui Abraham, să normalizeze legăturile cu Israelul și să abroge legea care interzice legăturile civile dintre irakieni și israelieni. Sunt cu totul pentru pace și relații bune, dar din păcate, în acest moment nu pare că guvernul irakian este dispus să devină un partener real pentru aceasta. De fapt, guvernul a dat deja ordine de arestare a unora dintre participanții la declarație.

În Irak exista o comunitate evreiască înfloritoare, care a contribuit la înflorirea țării. Astăzi, fără evrei, este o umbră a sa. Când aclamatul economist și sociolog german Werner Sombart a dorit să descrie impactul evreilor asupra Europei, el s-a pliat într-un mod care se potrivește și în multe alte locuri. În cartea sa Evreii și capitalismul modern, el a scris: „Israelul trece peste Europa ca soarele: la venirea lui izbucnește o viață nouă; la plecarea lui totul cade în descompunere”.

Liderii au cunoscut întotdeauna acest impact al evreilor și au încercat să-l folosească în beneficiul lor. În secolul al XV-lea, sultanul otoman Baiazid al II-lea, a fost încântat de expulzarea evreilor din Spania și de sosirea lor în Turcia. În cartea sa Istoria literaturii evreiești: Centrul evreiesc de cultură din Imperiul Otoman, istoricul Israel Zinberg scrie în acest sens: „Când regele Ferdinand, care a expulzat evreii din Spania, a fost menționat în prezența [sultanului], el a spus: „Cum îl poți considera pe regele Ferdinand un conducător înțelept când și-a sărăcit propriul pământ și l-a îmbogățit pe al nostru?”

În unele cazuri, manipularea puterii economice a evreilor nu a fost la fel de evidentă. Se spune că atunci când SUA au presat Uniunea Sovietică să-și lase evreii să plece în Occident, nu a fost atât pentru că a vrut să-i ajute pe evrei, cât mai mult pentru că a vrut să slăbească Uniunea Sovietică. Aceasta din urmă, care era destul de conștientă de puterea evreilor, nu i-a lăsat să iasă. De asemenea, a stins orice manifestare de antisemitism evident în URSS pentru a nu-i speria pe evrei.

Liderii irakieni care s-au întrunit luna trecută sunt conștienți de aceasta. Wissam al-Hardan, un lider al unui trib sunit din provincia Anbar din Irak, a declarat că expulzarea evreilor din Irak a fost „cel mai infam act” în declinul țării. La fel, dr. Sahr al-Ta’i, un avocat irakian al normalizării legăturilor cu Israelul a spus că „Israelul de azi … este o țară puternică și o parte inseparabilă a lumii și a Națiunilor Unite. Irakul nu poate neglija acest fapt și nu poate trăi izolat de lume”.

Deși toate cele de mai sus sunt impresionante, ar trebui de asemenea, să observăm că oriunde la început evreii sunt bine primiți, ei sunt în cele din urmă respinși și expulzați. Există motive întemeiate pentru ambele fenomene.

Evreii poartă în interiorul lor o trăsătură specială, o forță spirituală care derivă din trecutul nostru ilustru când am fost conectați între noi și, prin urmare conectați la întreaga realitate. Puterea evreilor este puterea unității, puterea de a avea grijă unul de celălalt „ca un singur om cu o singură inimă”, puterea responsabilității reciproce.

Astăzi, chiar dacă ne-am pierdut iubirea unul pentru celălalt, încă purtăm în noi o scânteie a puterii pe care o aveam în antichitate. Această scânteie ne face unici. Ne permite să prosperăm în orice societate în care trăim. Cu toate acestea, am căzut din starea de a-i iubi pe ceilalți, şi o folosim pentru beneficiul nostru în locul beneficiului pentru întreaga societatate. Acesta este motivul pentru care, la început, toată lumea ne întâmpină bine și contribuim la prosperitatea țării noastre gazdă datorită scânteii ascunse din noi, dar în cele din urmă suntem expulzați, când gazda noastră își dă seama că a fost folosită și manipulată în beneficiul evreilor.

Așa cum s-a întâmplat în Spania, Germania și practic oriunde am mers, aşa se va întâmpla și în SUA. Atât timp cât ne comportăm la fel, rezultatul va fi același. Așa cum a spus odată un evreu celebru Albert Einstein, „Nebunia face același lucru mereu și așteaptă rezultate diferite”.

Prin urmare, intențiile bune ale liderilor irakieni nu vor duce la nimic pozitiv. Pacea cu Israelul nu este în mâinile lor, ci în a noastră. Dacă decidem să facem pace între noi și să reînnoim iubirea pentru ceilalți pe care am avut-o odată, o vom proiecta către națiuni și lumea va prospera. Dacă continuăm să ne detestăm unii pe alții și să ne menținem atitudinea egoistă, lumea ne va acuza de egoism și ne va alunga din familia națiunilor.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →