Noul meu articol pe Linkedin “Este confidenţialitatea supraevaluată?”

O nouă propunere de lege în Israel vrea să plaseze camere de detectare a feței în spații publice. Scopul inițiativei este de a ajuta poliția să reducă nivelul criminalității și al violenței. Pe de altă parte, organizațiile pentru drepturile omului spun că astfel de camere încalcă grav dreptul la viață a persoanelor, deoarece vor permite efectiv poliției să ne urmărească oriunde.

Când mi s-a spus pentru prima dată despre idee, reacția mea intestinală a fost „Și ce?” Și într-adevăr, ce poate găsi statul despre mine, că sunt om? Recunosc că nu mi se pare înfricoșător, deoarece cred că așa trebuie să ne raportăm la oameni pentru început: ca egoiști absoluţi. „Înclinaţia inimii unui om este rea încă din tinerețe” (Gen. 8:21) nu este un dicton biblic, este adevărul. Aceştia suntem cu adevărat, deci ce poate găsi poliția, că suntem cine suntem?

De fapt, nu este faptul că ne este frică să nu ne fie cunoscute secretele; este că nu avem încredere în oamenii care le vor cunoaște. De câteva ori în viața mea m-am trezit zăcând complet dezgolit, în timp ce zece sau mai mulți medici stăteau în jurul meu, mă priveau și discutau ce să facă cu mine. Nu am simțit nici o rușine de ei; ştiam că doresc tot binele meu. Problema este că, din moment ce nu credem că guvernul ne dorește tot binele posibil, nu vrem să fie la curent cu informațiile despre noi. Și, din moment ce suntem răi din tinerețe, avem motive întemeiate să vrem să ne păstrăm acțiunile ascunse de ochii publicului.

Deci, cum rezolvăm o situație în care poliția dorește să prevină infracțiunile și prin urmare să aibă nevoie de mijloace mai bune de supraveghere, dar pentru a urmări infractorii instalează și instrumente care le permit să urmărească civilii obișnuiți? Pentru a o rezolva, trebuie să schimbăm atât guvernul, cât și cetățenii. Cu alte cuvinte, guvernul trebuie să lucreze pentru cetățeni, iar cetățenii trebuie să dezvolte o natură care nu este inerent negativă și dăunătoare celorlalți.

Întrucât cetățenii aleg guvernul care îi reprezintă, înseamnă că îi reflectă. Cu alte cuvinte, faptul că guvernul nu vrea beneficiul nostru se datorează faptului că nu ne dorim binele celuilalt. Nu este surprinzător că alegem reprezentanți care sunt făcuți după propria noastră imagine: răul din tinerețe.

În cea mai mare parte, încă negăm că suntem așa. Lumea din jurul nostru se prăbușește, societățile se destramă în lumea liberă și în dictaturi deopotrivă, o plagă globală se desfășoară, dar suntem reticenți să cooperăm pentru a o învinge, natura se dezlănțuie în întreaga lume și amenință să ne înece, să ne pȃrjolească, să ne topească și să ne distrugă economiile, până când vom muri de foame, totuși nu simțim că vreuna dintre acestea este vina noastră.

Poate că dacă punem camerele la vedere și le plasăm peste tot, astfel încât să ne putem vedea comportamentul aşa cum este, vom vedea cu adevărat cine suntem. Poate atunci ne vom da seama că nu avem de ales decât să ne schimbăm, că trebuie să devenim oameni mai buni, mai amabili unii cu alții, mai atenți și mai puțin dominatori. Poate că atunci vom alege lideri care au în minte cel mai bun interes al nostru, în loc de propria lor putere și bogăție. Atunci, cu siguranță, nu vom avea nimic de ascuns.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →