Articolul meu pe Newsmax: “Fără poliţie, fără justiţie, fără pace”

Foto: WASHINGTON, DC – JUNE 08: Oamenii merg pe strada 16 după ce mesajul „Tăiaţi fondurile pentru Poliţie” a fost pictat pe strada din apropierea Casei Albe ȋn Washington, DC După zile de proteste în DC pentru moartea lui George Floyd, primarul Muriel Bowser, a redenumit acea secțiune a străzii a 16-a „Black Lives Matter Plaza”. (Tasos Katopodis/Getty Images)

Moartea lui George Floyd și demonstrațiile care au protestat împotriva acesteia ar fi putut stârni multe idei plauzibile pentru atenuarea brutalității și rasismului poliției. Desființarea completă a poliției nu a fost una dintre ele. Cum poate o societate să mențină legea și ordinea fără poliție? Cine va proteja comercianții oneşti împotriva jefuitorilor, cum am văzut în ultimele două săptămâni?

Potrivit Dicționarului Webster, poliția este „departamentul guvernului preocupat în primul rând de menținerea ordinii publice, siguranței, sănătăţii, aplicării legilor și deținerea de puteri executive, juridice și legislative”. De asemenea, poliția este „ȋnsărcinată cu prevenirea, depistarea și urmărirea penală a problemelor și infracțiunilor publice”. În mod clar, fără poliție, ne vom regăsi într-o țară fără lege, și cine vrea să se ȋntâmple asta?

Cu toate acestea, tocmai asta a decis Consiliul Local Minneapolis – să desființeze poliția. Mai ales după revoltele care au urmat morții nejustificate a lui Floyd, această decizie pare fantezistă, iresponsabilă și sfidează orice bun simț. Dacă se realizează, nu va exista dreptate și pace, ci doar vărsare de sânge și anarhie. Va fi iadul pe Pământ.

Există multe probleme cu forțele de poliție din America de azi, dar acestea reflectă doar societatea plină de ură, ale cărei baze se dărâmă. Violența nejustificată nu este singura calitate a poliției; America are cea mai violentă și ȋnarmată societate civilă din lume, cu mult mai mult decât orice regim regim trecut pe care ni-l putem imagina.

Dacă lucrurile se vor schimba, ele trebuie să pornească de la rădăcină, de la oameni, cetățeni și rezidenți. Fără să-i învinovățim pe ceilalți, fără autoȋndreptăţire și cu multă sinceritate și curaj, oamenii trebuie să privească în interior valorile și sentimentele, pe care le-au ajutat să se instaleze în cadrul societății.

Nu există nicio îndoială că toți suntem egoişti și ne vedem doar propriile interese. Dar astăzi, propriul nostru interes cere să vedem că fiecare își primește partea corectă. Nu ne putem permite să neglijăm nici o parte a societății, întrucât acea parte este cert că se revoltă și incendiază întreaga societate împreună cu ea însăși. Cu alte cuvinte, siguranța fiecărei persoane a devenit complet dependentă de siguranța tuturor celorlalte persoane din societate. Astăzi, acțiunea conform acestei premize este obligatorie, deoarece consecințele nerespectării ei sunt anarhia, distrugerea și moartea.

Într-o societate ai cărei membri se simt cu toții dependenți unul de celălalt, poliția poate deveni caducă. Dacă oamenii au grijă de ceilalți la fel de mult cât au grijă de ei înșiși, nu vor răni pe nimeni și toată lumea se va ajuta unul pe celălalt. Prin urmare, obiectivul principal de astăzi al fiecărei comunități, oraș, stat și țară trebuie să fie ca fiecare persoană să învețe despre legile societății interdependente, să ajungă treptat să trăiască prin ei și să dezvolte în acest fel iubirea față de ceilalți oameni din comunitate.

Această învățare nu este un curs; este învățarea continuă, care însoțește fiecare persoană din societate și se adaptează la societatea în schimbare. În societatea actuală, prea puțini oameni știu despre sistemul de guvernare care ia atâtea decizii cruciale pentru viața lor. Oamenii educați se vor comporta într-o manieră educată. Deci învățarea trebuie să constea atât în teorie, cât și în practică. Partea teoretică va familiariza oamenii cu instituțiile și reglementările care permit o societate modernă funcțională, precum și cu o perspectivă mai largă asupra naturii interconectate a societății contemporane. Partea practică va consta în exerciții care încurajează sentimentul de conexiune reciprocă între oameni. Aceasta este partea care le va permite să-și transforme viața dintr-o viață de suspiciune și tensiune într-o viață de deschidere și bucurie.

Pentru a realiza această transformare, partea practică se concentrează pe construirea solidarității cu comunitatea, orașul, statul și țara unei persoane, a unui sentiment de responsabilitate reciprocă și încrederea că, lucrând împreună pentru atingerea acestor obiective, este posibil să transformăm viața cuiva.

În timp ce partea teoretică poate fi predată indivizilor, partea practică necesită învățare în grup. Acestea pot fi grupuri fizice sau grupuri online, dar grupul trebuie să lucreze împreună și să dezvolte o dinamică a sa. În procesul de depășire a confruntărilor cu ego-ul și a altor tensiuni sociale, oamenii vor învăța beneficiile grijii pentru societate și ce să facă atunci când un conflict devine prea acut, pentru a fi atenuat. Când există bunăvoinţă peste tot, va exista întotdeauna o soluție.

Este posibil să se reducă nivelul poliției, doar dacă o comunitate atinge un nivel substanțial de responsabilitate reciprocă. În loc de aplicarea legii, preocuparea reciprocă a membrilor comunității va elimina aproape în întregime infracțiunile din cadrul comunității și se va ocupa eficient de astfel de cazuri atunci când ele apar. Dar până se va întâmplă asta – Fără poliție? Nu este dreptate, nu este pace.

Filed under: Criza, globalizare | Add Comment →