Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Globalizarea: binele, răul, şi poporul Israel”

S-au spus multe despre globalizare. Pe de o parte a oferit tuturor acces la facilități pe care până acum câteva decenii doar cei bogați le puteau avea. Ne-a deschis către noi culturi și locuri și a îmbunătățit viața materială a celor mai mulți oameni din întreaga lume. Pe de altă parte globalizarea a devastat producția locală în nenumărate țări și a provocat sărăcie milioanelor de oameni ale căror locuri de muncă s-au mutat în alte țări. Totuși, alături de aceste probleme grele, există un alt proces pe care globalizarea l-a pus în mișcare: fuzionarea umanității. Globalizarea ne-a asemănat, a creat o bază comună pentru cooperare și înțelegere, a alimentat dorințe și aspirații comune și a deschis ușa pentru înțelegere între toți oamenii.

Faptul că acum, după decenii de globalizare accelerată, ne putem înțelege reciproc cuvintele și gesturile înseamnă că putem începe să înțelegem inimile celorlalţi în întreaga lume. Până acum, nu a existat niciodată o situație în care întreaga umanitate săîmpărtășească aceleași probleme și aspirații și să poată comunica liber între toate națiunile, să pună mâna să rezolve problemele și să realizeze aspirațiile.

În mod curios, procesul prin care trece omenirea astăzi este același proces prin care a trecut națiunea israeliană când s-a format pentru prima dată. Primii israeliți erau străini, din triburi și țări diferite, adesea rivale. Cu toate acestea, întrucât toți au ridicat idealul unității mai presus de orice altceva, ei au reușit să se unească deasupra diferitelor lor origini și să formeze o nouă națiune.

Acum, umanitatea este determinată fără să ştie să treacă prin același proces. Poate că nu vrem să ne înțelegem unul pe altul, dar o facem deoarece circumstanțele globale au devenit similare în întreaga lume, iar problemele sunt similare și afectează toate celelalte locuri. Putem veni din Finlanda sau din India, din SUA sau China, Japonia sau America Latină, dar aspirațiile noastre sunt aceleași, tehnologia noastră este aceeași, iar educația noastră este mai mult sau mai puțin aceeași. Ne place sau nu, devenim una, o națiune globală.

Acesta este motivul pentru care, într-un asemenea moment, Israelul primește atât de multă atenție, în principal de condamnare. Suntem singurul grup de oameni care s-a confruntat vreodată cu o astfel de situație și am găsit o modalitate de a depăși suspiciunea și înstrăinarea și de a ne contopi într-o națiune. Am format o societate care, pentru perioade semnificative de timp a reușit să devină „națiunea aleasă”, o societate model în care oamenii își iubesc aproapele ca pe ei înșiși. În astfel de momente, neevreii din întreaga lume veneau la Ierusalim pentru a asista la unitatea evreiască, mai ales în timpul sărbătorilor când evreii se adunau la Ierusalim într-un pelerinaj care aduna întreaga națiune.

În cele din urmă am cedat suspiciunii și alienării ca și restul lumii, dar omenirea nu ne-a scutit de datoria noastră de a da exemplu. Continuă să afirme că suntem responsabili pentru toate problemele din lume, spunând efectiv că este în puterea noastră să le corectăm. Evreii îl consideră antisemitism, dar de fapt este cererea umanității să ne îndeplinim chemarea, angajamentul față de lume.

Acum că suntem împrăștiați și dispersați în întreaga lume, și noi evreii suntem „globalizați”. Cu toate acestea rădăcina străvechii noastre uniuni trăiește în noi și se proiectează oriunde mergem. Accelerează procesul de unificare și globalizare, chiar dacă nu putem simți că rădăcina noastră străveche este încă vie în noi.

Când Israelul va deveni conștient de cine este și ce trebuie să aducă în lume, furia față de ei se va domoli și lumea se va alătura lor pentru a stabili un sat global ale cărui culturi și etnii diverse sunt unite prin iubire. Omenirea nu va suprima diferențele dintre națiuni și culturi; dimpotrivă, le va primi și va prospera datorită lor, deoarece fiecare va contribui cu trăsăturile sale exclusive la binele comun.

Când se va întâmpla asta lumea își va da seama de secretul lui Israel: succesul nu vine dintr-o doctrină sau o percepție dominantă, ci din vederi opuse și conflictuale care se unesc sub un baldachin al iubirii frățești, în care fiecare își folosește diferitele calități și percepții pentru binele comun.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →