Evoluţia umanităţii şi progresul ei s-au intamplat întotdeauna pe baza dezvoltarii dorinţelor noastre. Dorinţe noi au aparut în mod constant în noi: Am vrut să dezvoltam tehnologiile, agricultura, ştiinţa şi cultura; am descoperit terenuri noi, şi aşa mai departe. În general, este ca şi cum omul a vrut să „consume” această întreaga lume, şi aproape a reuşit. Ca urmare, el practic a mutilat natura, destul de posibil în mod irevocabil.

Acum, cu toate acestea, o acţiune complet diferită are loc în natură. Noi dorinte nu se mai dezvolta în noi, iar toate dorinţele, calitatile si relatiile care se dezvolta au început să ia o formă complet diferită calitativ.

Noi nu mai suntem conectati între noi într-un simplu mod egoist, unde putem reglementa relaţiile noastre cu legi juridice, practice şi sociale, care ne dau cumva abilitatea de a exista fără a ne „consuma” unul pe altul. Astazi am inceput sa simtim ca si cum existam dincolo de legile acceptate într-o societate umană. Am început să simtim că suntem conectati unul cu altul, impotriva vointei noastre, iar acest lucru este ceea ce este rău. Nu vreau sa fiu conectat cu oricine, pur si simplu nu pot!

Am parasit pesterile, am construit orase imense, ne-am separat pe noi înşine pe pamant şi am format o societate umană în care totul este atât de amestecat şi interconectat, incat eu sunt în imposibilitatea de a exista fără mii de alte persoane. Iar astăzi nu pot exista fără întreaga lume. Eu depind de mai multe tari: Un produs este fabricat în China, un altul în Japonia, altceva în SUA. Masina mea este din Japonia, televizorul meu este din Germania, şi aşa mai departe. În general, nici unul dintre lucrurile mele nu sunt ale mele; ele provin de cine ştie unde.

Este într-un astfel de mod, incat eu sunt implicat cu întreaga lume prin receptie si daruire, deoarece eu, deasemenea, trebuie să dau. Acest lucru este cu privire la legăturile economice, financiare şi de comerţ.

Ce se întâmplă dacă luăm în considerare orice altceva: sănătatea şi securitatea (medicamente, materiale), educaţie, creştere, să nu mai vorbim de cărţi şi mass-media? Astazi nimic nu poate exista într-o ţară separată. Lumea a devenit atât de interconectata, încât noi toti ne datoram totul unul altuia.

Şi aici apare o problemă: egoismul nostru doreşte să ramana individualist. „Nu-mi pasă de nimeni altcineva, lasă-mă în pace! Cui ii pasa de tine si de ce iti pasă de mine? ” Dar acest lucru nu mai este posibil- depind de toată lumea. Toata lumea cere ceva de la mine, şi eu trebuie să primesc, de asemenea, ceva de la ei, fie ca vreau, fie ca nu.

Şi acum aceasta legatura contrazice egoismul nostru. Sunt gata sa folosesc toţi oamenii din lume, dar cum ramane cu daruirea? Sigur, eu sunt gata să cumpar-daruire. Asta nu-i asa! O conexiune complet diferita se descoperă aici: Ne afectam unul pe altul cu gândurile noastre, calităţile şi sentimente noastre. Totul este trecut de la o persoană la alta, întreaga lume pare să fi devenit comuna.

Ajung într-o altă ţară, şi nu mă simt ca si cum as fi într-o altă ţară: Are aceiaşi hamburgeri, aceeaşi pizza, aceeaşi băutură răcoritoare, totul este la fel. Cand stii limba ( astazi Engleza a devenit limba de circulatie internationala), nu există nicio diferenţă unde locuiesti. Te duci la un supermarket sau alte magazine şi există aceleaşi lucruri peste tot: bunuri, branduri si masini. Cu alte cuvinte, lumea a devenit una.

Sunt atât de implicat în întreaga lume, incat simt brusc ca datorez ceva restului. Şi acesta este un lucru rău pentru mine. Egoismul meu nu tolerează asta!

Se pare că sistemul pe care l-am creat (sistemele comerciale, financiare si ale lumii) nu iau în considerare acest tip de interconectare, care se numeşte garanţie reciprocă şi care se bazează pe o atitudine normală, bună, a unora fata de altii. Acest lucru nu este luat în considerare în tratate. O situaţie apare atunci când o anumită interacţiune voita, sensibila şi morală cu alţii, imi este ceruta. Iar eu nu o vreau! Dar lumea, întregul sistem, mă obligă. Aici se afla criza.
Din Discutia despre garantia reciprocă, din 25/09/2011

Filed under: Criza, globalizare, Garantia reciproca, Lectia zilnica | Add Comment →