Noul meu articol pe Linkedin “Într-o lume mohorâtă, există o cale de ieșire”

Dacă un cuvânt ar putea întruchipa sentimentul actual al umanității, aceasta ar fi „incertitudine”. Întreaga lume își pierde direcția, oamenii trăiesc fără să vadă un viitor clar. Ei nu știu ce se va întâmpla în continuare – mâine, în lunile următoare, într-un an. De la noi variante de coronavirus până la condiții meteorologice extreme, totul devine din ce în ce mai imprevizibil.

Oricât de sumbru pare, ceea ce este confuz este intenția bună a naturii de a ne deschide ochii pentru a vedea că este lipsită de sens căutarea noastră nesfârșită de realizări materiale, inutilă, și că a sosit timpul să urmărim o împlinire mai înaltă și durabilă în viață.

Incertitudinea este evidentă în toate domeniile: liderii țărilor, la locul de muncă, economia, societatea, în cadrul familiilor noastre. Am ajuns într-un impas. Există un sentiment de neputință și disperare și nimeni nu știe cu adevărat calea cea bună înainte.

Nu știm ce să oferim copiilor noștri. Tinerilor le lipsește un exemplu bun de urmat, iar profesiile pe care ar fi putut să le aleagă anterior ar putea fi în curând irelevante în realitatea actuală care se schimbă rapid. În orice caz, ei nu au nici un motiv să petreacă mulți ani în studii, atunci când nimic nu strălucește cu adevărat la orizont.

Dacă părinții lor erau conduși să lucreze ore nesfârșite pe zi pentru a se construi singuri, copiii nu mai vor să trăiască așa. Se pare că au învățat lecția și își dau seama că nu are niciun rost toată această neîncetată căutare de a-și risipi energia pentru a ajunge să se simtă goi.

Mulți tineri au încetat să alerge după mari realizări și în schimb, caută doar să treacă prin viață, să treacă timpul conectaţi la gadgeturi și deconectaţide mediul lor.

În general, impulsurile de dezvoltare pe care le-am avut în trecut dispar. Am început să înțelegem că nu mai este nicăieri altundeva unde să ajungem, nicio dorință de a merge mai departe, nici o forță care să ne conducă. Aceasta este sursa disperării, depresiei și neputinței noastre. Până când oamenii nu încep să caute un anumit sens în viață, expresii precum „ Mai bine sunt mort decât viu” vor deveni tot mai frecvente.

Fără un viitor și un obiectiv clar, o persoană nu are putere să trăiască. Vedem această tendință peste tot în lume într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcție de natura oamenilor sau de condițiile din țările lor respective. Dar cu siguranță, acesta este un fenomen global.

Aceasta este prima dată în istorie în care toată lumea, pur și simplu nu știe ce se întâmplă. Există un sentiment general de șoc. Nu avem nicio idee cum să controlăm ceea ce se desfășoară, cum să conducem sau să fim conduși. Importanța dezvoltării umane, științifice, tehnologice și economice realizate de-a lungul generațiilor este în scădere, deoarece ne punem acum întrebarea, dacă tot ceea ce am construit până acum are o valoare reală care să ne facă fericiți, împliniți.

Am ajuns la acest punct de basculare pentru un scop. O astfel de stare de disperare este dezvăluită astfel încât să ne dăm seama că nu putem ieși din acest labirint prin propriile noastre forțe individuale. Această situație ne arată cât de înstrăinați suntem unul de celălalt. Dacă nu am fi atât de polarizați și divizați, nu ne-am simți atât de singuri, nesiguri și anxioși, am fi mult mai rezistenți, mai încrezători și mai plini de speranță în ceea ce privește viitorul.

Prin urmare, ceea ce vedem ca o criză generală și rău este de fapt natura la treabă – Forța superioară care este bună, ne împinge înainte, să ne corectăm natura egoistă și relațiile dăunătoare cu ceilalți, cauza principală a tuturor situaţiilor noastre neplăcute.

Astăzi nu vom mai putea să ne gestionăm viața cu succes sau să supraviețuim, fără o metodă care să ne ghideze – metoda conexiunii. Ne învață că adevăratul sens al vieții noastre nu poate fi găsit în această lume, în materia pământească de scurtă durată, ci doar deasupra ei. Vom putea ajunge la acea stare înălțată doar unind și construind o societate întemeiată cu adevărat pe baza iubirii de ceilalți, pe grija reciprocă și mutualitate. Prin aceasta vom putea crea cel mai fertil teren pentru o existență plăcută.

Pe drumul de la iubirea de sine la iubirea pentru ceilalți, imaginea noastră despre realitate este înlocuită. Simțurile noastre sunt reînnoite, mintea și inima schimbă direcția din interior spre exterior și astfel ni se dezvăluie o lume opusă. Percepem brusc o lume superioară, mai largă, în conexiune perfectă cu forța care controlează și echilibrează totul în natură și atingem o viață semnificativă și împlinire eternă.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →