Noul meu articol pe Linkedin “La stânga, la dreapta, dar mereu înainte”

Am avut nazism și am avut comunism; am avut socialism și am avut capitalism. Am avut autocrație, am avut democrație, am avut monarhii și am avut republici. Viața este formată din contrarii: stânga, dreapta, soare, lună, fierbinte, rece, iarnă, vară, ură, iubire, bucurie și tristețe. Fără una, nu ar exista cealaltă; fără nici una, nu ar fi existența. Dar dacă existăm, înseamnă că le avem pe amândouă.

Viața nu este statică; evoluează mereu, merge mereu înainte. Strat după strat, viața se dezvoltă. Când apare un nou strat, cele două opuse ale acestuia se manifestă, se luptă între ele pentru o vreme și în cele din urmă recunosc că niciuna nu poate exista fără cealaltă, astfel că formează o legătură. Ulterior, acea legătură devine baza pentru debutul următorului strat din şir.

Viața nu este statică; evoluează mereu, merge mereu înainte. Strat după strat, viața se dezvoltă. Când apare un nou strat, cele două opuse ale acestuia se manifestă, se luptă între ele pentru o vreme și în cele din urmă recunosc că niciuna nu poate exista fără cealaltă, astfel că formează o legătură. Ulterior, acea legătură devine baza pentru debutul următorului strat din şir.

Când straturile fizice ale evoluției sunt prezente, începe să apară un set mai subtil de straturi de contrarii. Acesta este tărâmul oamenilor. La nivel uman, straturile nu sunt fizice, ci intelectuale, emoționale, ideologice și spirituale. Cu toate acestea, aceeași regulă se aplică întotdeauna; nu este alta. Ideologiile, școlile și practicile vin întotdeauna în perechi de contrarii. Uneori se manifestă concomitent și alteori alternativ, dar dacă una există şi cealaltă există, a fost sau va exista.

Acum, războiul și pacea sunt o pereche unică de contrarii. Nu au un punct specific în evoluția realității. În schimb, ele se manifestă la fiecare strat. Războiul reprezintă etapele inițiale ale stratului, când părțile nu sunt de acord cu existența celuilalt, iar pacea reprezintă etapa în care se acceptă și, în cele din urmă, se întâmpină și se susțin reciproc. Când ambele părți înțeleg că cealaltă este indispensabilă, își schimbă atitudinea față de fostul lor adversar, care apoi devine tolerat, acceptat și binevenit, până când cele două părți formează o conexiune. La rândul său, legătura devine baza apariției următorului strat în care procesul reapare.

Apropo, cuvântul ebraic pentru „pace” este șalom. Shalom nu înseamnă absența războiului, ci mai degrabă provine din cuvintele hashlama [acceptare sau completare] și shlemut [integralitate]. Prin urmare, stadiul inițial al fiecărui nou strat din realitate este războiul, și anume o luptă pentru dominare, și se completează cu stabilirea păcii, care marchează acceptarea interdependenței dintre părți și conexiunea ulterioară pe care o stabilesc.

Fiecare echipă sportivă și unitate militară știe importanța conexiunii dintre membrii săi. Conexiunea pe care o stabilesc este adesea diferența dintre victorie și înfrângere, între viață și moarte. Pentru o societate, stabilirea păcii, și anume acceptarea reciprocă a contradicțiilor și contrariilor din interior și formarea unei legături între ele este la fel de semnificativă, dacă nu chiar mai mare. Lucrând în acest mod o astfel de societate se sincronizează cu restul naturii, cu „motorul” realității.

În prezent, oamenii se luptă până mor, până se epuizează și acceptă cu reticență existența celeilalte părți. Este de mirare că viața pare o secvență de chinuri? Gândiți-vă cum ar fi viața dacă am fi conștienți de mecanismul de apariție și de eventuală conexiune a contrariilor. Viața noastră nu numai că ar avansa și s-ar dezvolta infinit mai repede și complet nedureros, dar fiecare moment ar fi o sărbătoare. Nu am experimenta opoziția ca disidență, ci ca un izvor, ca o trambulină, unde cu cât te scufunzi mai jos în momentele de luptă, cu atât sari mai sus în momentele de pace. Există vreun copil căruia să nu-i placă să sară pe o trambulină? Și odată ce vom fi în vârful saltului, vom anticipa și saluta următoarea coborâre, știind că va duce la încă o săritură, chiar mai înaltă decât înainte.

Se pare că diferența dintre o societate morocănoasă și abătută și una care este jovială și plină de viață, este doar conștientizarea și înțelegerea progresului dezvoltării. Cu cât mai mulți oameni înțeleg modul în care funcționează realitatea, cu atât mai mult vor vedea viața dintr-o perspectivă pozitivă și constructivă și cu atât vor fi mai fericiți. Dacă vrei să îi vezi pe cei dragi fericiți, dacă vrei să trăiești într-o societate coezivă în care oamenii caută să se conecteze, atunci transmite aceste cuvinte; vorbeşte despre principiul încheierii păcii, principiul completării contrariilor, care conduce toată realitatea spre stânga, spre dreapta, dar întotdeauna înainte.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →