Medium a publicat noul meu articol “Naţiunile Unite? Nu, popoarele unite”

Este o lume nouă. O pandemie globală a evidențiat punctele slabe ale tuturor sistemelor create de omenire. Provocările enorme economice și de sănătate, problemele sociale profunde și societățile polarizate sunt la ordinea zilei la nivel internațional. Este posibil ca bătrânele Națiuni Unite să dețină soluțiile pentru aceste rele? În timp ce organizația sărbătorește 75 de ani, este clar că ceea ce nu a reușit să realizeze până acum nu se poate aștepta să se concretizeze brusc. Omenirea trebuie să-și dea seama că soluțiile pentru crizele actuale nu vor proveni de la niciun corp geopolitic, ci doar de la corectarea individuală a relațiilor noastre umane: de la egoism la altruism.

Apelul la acțiune pentru ONU ar trebui să aducă oamenii împreună printr-un program de educație cuprinzător, de conexiunea socială, ca o condiție pentru societățile în care fiecare este mai aproape unul de celălalt. La sfârșitul zilei, unitatea popoarelor este cea care face națiunile unite cu adevărat.

„Într-o lume interconectată, este timpul să recunoaștem un adevăr simplu: solidaritatea este interesul propriu. Dacă nu reușim să înțelegem acest fapt, toată lumea pierde”, a declarat secretarul general al ONU, António Guterres, în timpul Adunării Generale care a sărbătorit virtual 75 ani de existenţă, pentru prima dată în istorie, în timp ce COVID-19 arată cine conduce într-adevăr spectacolul care se desfășoară în lume și cine-i stabilește condițiile.

Și dacă impactul celei mai cuprinzătoare pandemii pe care l-am experimentat nu a fost suficient de dureros pentru atât de mulți oameni, avem alte crize care așteaptă în scenariul nostru covârșitor internațional: tensiuni geopolitice în creștere, sărăcie crescândă, foamete, sisteme de educație sărace și depășite, ură, fanatism și antisemitism.

Se revelează în viața noastră de zi cu zi, într-o manieră fără precedent, cât de interdependenți suntem la nivel global. Un principiu de bază al interdependenței este că, în cazul în care o piesă eșuează, întregul mecanism se oprește sau șchiopătează. Astfel, am ajuns să ne dăm seama cât de mult conexiunea noastră lină este indispensabilă, pentru a permite oamenilor și națiunilor să prospere. Dimpotrivă, dacă nu reușim să ajungem la o schimbare profundă către relații reciproce pozitive între noi toți, atunci ne putem aștepta să experimentăm presiuni și crize crescânde, într-o cădere constantă, așa cum a fost cazul de-a lungul anilor.

După 75 de ani de existență a ONU, nu pot fi atribuite organizației prea multe realizări. Prin ochii unui cetățean obișnuit, dintr-o țară îndepărtată, se poate pune întrebarea: „Ce a făcut această organizație pentru mine?” În loc de cooperare globală în fața provocărilor amenințătoare, asistăm în schimb la un club de reprezentanți ai guvernului, care își aruncă acuzații reciproc, emisari ai unor înalți lideri mondiali care trag focuri în opoziție și fac cheltuieli extravagante.

M-am întâlnit mai demult cu reprezentanți superiori ai ONU și UNESCO, așa că înțeleg că ei funcționează conform unei politici prestabilite. Prin urmare, știu mai bine că nu pot să mă aștept ca brusc, politica ONU să se comporte diferit mâine dimineață. În situația noastră actuală, ei nu au nicio șansă de succes. Ei primesc linii ideologice clare de la șefii lor de stat respectivi și se comportă conform scenariului, fără să se abată la dreapta sau la stânga. Este clar că sunt vizibil politicieni și nimic mai mult.

Cu toate acestea, o cerere pentru abolirea ONU nu este o alternativă. Este încă, un spațiu diplomatic important pentru a ne întâlni și a discuta, în loc să ne angajăm în războaie și lupte. Cu toate acestea, pentru ca ONU să funcționeze benefic pentru omenire, ar fi necesară întoarcerea ei de la un capăt la altul pentru a stabili un obiectiv mai înalt, a raționaliza organizația și a o îmbunătăți și actualiza. Chipul ONU este chipul comunității internaționale care descrie chipul și starea fiecărei țări și persoane din lume. Și întrucât fiecare persoană este egoistă prin natură, tendința sa este să se îngrijească numai de sine. Cu alte cuvinte, nu ne putem aștepta la nimic mai mult decât același lucru de la o organizație care seamănă cu starea lumii și o reflectă.

Următorul pas pe care umanitatea îl dorește de la o organizație globală este să acționeze ca o arenă și o platformă pentru unitate în loc de diviziune. În loc să treacă în revistă și să estompeze crizele cu care se confruntă omenirea, cu cuvinte frumoase care sună bine, sper că ONU va da mâna cu alte organizații internaționale pentru a pune interesele și binele tuturor cetățenilor lumii în centrul atenției. Pentru ONU, apelul la acțiune ar trebui să fie să aducă oamenii împreună printr-un program cuprinzător de educație pentru conexiune socială, ca o condiție pentru societățile în care fiecare este mai aproape unul de celălalt. La sfârșitul acţiunii, unitatea popoarelor este cea care face națiunile cu adevărat unite.

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Evolutie | Add Comment →