Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Niciun câștigător în caz de război nuclear, dar s-ar putea să nu conteze”.

Cu armele nucleare rusești puse în alertă maximă, iar reactorul nuclear al Ucrainei riscând să fie bombardat, pericolul unei catastrofe nucleare a devenit foarte real. Toată lumea știe că, dacă s-ar întâmpla un astfel de dezastru, nimeni nu ar câștiga, iar rezultatele ar fi îngrozitoare pentru întreaga umanitate, dar ego-ul nu cunoaște limite. Când oamenii sunt ȋndreptați spre propria lor victorie, nimic nu-i va opri, nici măcar propria lor moarte fizică.

Ne gândim la război ca la o ciocnire între două (sau mai multe) entități fizice, cum ar fi țări sau șefi de stat. Cu toate acestea, un război este un proces mult mai profund decât un conflict de interese sau o luptă pentru putere. Ceea ce conduce la războaie, mai ales astăzi, este ego-ul, iar ego-ul nu cedează la nimic și se ascultă doar pe sine.

Forța care creează viața este o forță a echilibrului, armoniei și dăruirii. Așa permite crearea vieții, evoluția unor creații din ce în ce mai complexe, care supraviețuiesc prin colaborarea și interdependența dintre toate părțile lor. Prin urmare, viața necesită armonie și sprijin reciproc.

Egoul este exact opusul: este o forță care se vede doar pe sine, se gândește numai la sine și are grijă doar de sine. Singurul moment în care ego-ul se relaționează cu ceilalți este atunci când îi poate exploata sau face rău și, prin urmare, își poate afirma superioritatea. Ca urmare, ego-ul este opusul vieții.

Când două sau mai multe ego-uri se ciocnesc, se creează un conflict violent sau un război. Un război între două ego-uri se poate termina atunci când unul dintre ei a fost învins sau când ambii sunt prea epuizați pentru a continua, așa că sunt de acord să „facă pace”. În adevăr, „pacea” este doar un armistițiu, care va dura doar până când un ego simte că s-a recuperat suficient pentru a avea puterea de a-l anihila pe celălalt, moment în care va relua lupta. Și dacă demolarea reactoarelor nucleare sau utilizarea armelor nucleare este necesară pentru a învinge inamicul, ego-ul le va folosi cu ușurință.

Nu are nimic de-a face cu cine este la putere. Nu există oameni drepți când vine vorba de egoism; toți suntem răufăcători în potențial, deoarece este natura umană să ne comportăm astfel.

Tatăl profesorului meu, marele cabalist și gânditor Baal HaSulam, a scris despre lăcomia ego-ului încă din anii 1930. În eseul său important „Pacea în lume”, el a scris: „Cu cuvinte simple, vom spune că natura fiecărei persoane este să exploateze viețile tuturor celorlalți oameni din lume în beneficiul său propriu și tot ceea ce dăruie altuia este doar din necesitate. Chiar și atunci, există exploatare a altora în ea, dar se face cu viclenie, așa că prietenul său nu va observa acest lucru și va ceda de bunăvoie”. De asemenea adaugă el, „cineva simte că toți oamenii din lume ar trebui să fie sub propria sa guvernare și pentru propriul său beneficiu privat. Aceasta este o lege de necălcat. Singura diferență este în alegerile oamenilor: unul alege să exploateze oamenii obținând pofte umile iar altul prin obținerea guvernării, în timp ce al treilea prin obținerea respectului. În plus, dacă cineva ar putea să o facă fără prea mult efort, ar fi de acord să exploateze lumea împreună cu toate trei: bogăție, guvernare și respect. Cu toate acestea, el este forțat să aleagă în funcție de posibilitățile și capacitățile sale”.

În urmă cu nouăzeci de ani, când Baal HaSulam a scris aceste cuvinte emoționante, al Doilea Război Mondial și ororile pe care le aducea cu el nu se întâmplaseră încă. Astăzi, poate o persoană rezonabilă să se îndoiască de puterea ego-ului de a distruge tot ceea ce îi stă în cale?

Nu cred că războiul din Ucraina va duce la un război mondial sau la folosirea armelor nucleare. Cel puțin acum nu pare așa. Totuși, dacă nu învățăm cum să folosim ego-ul mai degrabă constructiv decât distructiv, nu există nicio îndoială că ne vom afla în acea situație oribilă pentru a treia oară. Și dacă nu învățăm lecția, chiar și un al patrulea război este posibil.

Pentru a preveni distrugerea completă, trebuie să învățăm noi valori – că unitatea și conexiunea sunt mai importante decât orice formă de separare și dușmănie. Așa cum mediul nostru ne învață în prezent să urâm și să ne străduim să dominăm, ar trebui să construim un mediu care să ne învețe contrariul.

Nu sunt educator și nu am intenția să detaliez în mod specific cum ar trebui făcut acest lucru. Tot ce știu este că dacă nu învățăm cum să ne conectăm unii cu alții și să ne îngrijim cu adevărat de vecinii noștri, ne vom distruge unul pe celălalt.

Dacă optăm pentru război, spune Baal HaSulam într-o altă lucrare seminală, „Bombele își vor face treaba, iar relicvele care rămân după ruină nu vor avea altă opțiune decât să-și asume această lucrare în care atât indivizii, cât și națiunile nu vor lucra pentru ei înșiși mai mult decât este necesar pentru întreținerea lor, în timp ce tot ceea ce vor face va fi în beneficiul altora” (Scrierile ultimei generații, partea întâi).

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →