Noul meu articol pe Linkedin “Niciun refugiu sigur pentru evreii din diaspora, decât Israelul”

Despre perspectiva de a-și crește familia evreiască în Belgia: „Am crezut că aș putea. Acum mă îndoiesc că pot”, a scris Joel Rubinfeld, președintele Ligii belgiene împotriva antisemitismului, într-un articol publicat într-un ziar local. Acest sentiment este din ce în ce mai frecvent în Europa și în Statele Unite. În ciuda creșterii antisemitismului în Belgia, guvernul de acolo a decis să elimine securitatea militară din instituțiile evreiești. Acum, fără protecția statului, comunitatea evreiască cere ajutor de la Israel. Aceasta sau orice altă schemă de securitate ar fi inutilă până când evreii nu vor realiza unde-şi pot găsi cu adevărat un refugiu sigur și rolul lor.

Ar trebui statul Israel să intervină în situațiile de securitate ale comunităților evreiești din diaspora? Absolut nu. Astăzi este Belgia, mâine va fi o altă țară din Europa sau din alte părți. Statul Israel trebuie să-i îndemne pe evreii care locuiesc în străinătate să se descurce singuri și nu ar trebui să se implice în încercarea de a-i proteja pe evreii din alte țări împotriva antisemitismului.

Evreii din Belgia nu sunt atât de săraci încât să nu aibă mijloacele necesare pentru a menține securitatea în jurul lor, așa că de ce cer statului Israel să facă acest lucru? De ce ar trebui banii israelieni să finanțeze servicii de securitate pentru a-i păzi astfel încât să poată trăi confortabil în Belgia? Mă opun cu siguranță ca evreii din Israel să își asume responsabilitatea pentru evreii din Belgia și evreii din Diaspora în general. Nu avem niciun interes să-i ținem acolo.

Chiar dacă evreii decid să se mute din Belgia într-o altă țară în care se simt mai în siguranță, ei vor trebui să învețe în mod direct că locul pentru evrei este în Țara Israelului. Dincolo de evreii care își dau seama că au un stat și o patrie aici în Israel, trebuie să decidă singuri să se întoarcă pentru a împlini rolul solemn al națiunii evreiești – de a crea o societate model a iubirii care să acopere orice ură care s-ar putea dezvălui în interiorul ei , o societate de garanție reciprocă în conformitate cu legile Puterii Supreme.

Fenomenul antisemitismului este dezvăluit în lume ca un răspuns natural, menit să reamintească poporului Israel de ce există în lume. Singura noastră opțiune și scut pentru a ne apăra de ură este implementarea rolului nostru de „lumină pentru națiuni”.

Prin urmare, solidaritatea pe care o simțim cu evreii din Belgia nu ar trebui exprimată prin graba de a ne investi banii în protejarea instituțiilor lor – o mișcare care ar fi inutilă – ci prin explicarea, atât nouă înşine, cât și lor, a cauzei animozității împotriva Evreilor și ce trebuie să facem pentru a rezolva problema pentru lume și pentru noi înșine.

Dacă nu începem să ne îndreptăm spre împlinirea rolului nostru, ne vom găsi fără un loc unde să ne ascundem. După cum este scris, „Ziua Judecății nu va apărea până când musulmanii nu vor lupta cu evreii, când evreul se va ascunde în spatele pietrelor și copacilor iar pietrele și copacii vor spune:„ O musulmane, O Abdulla, există un evreu în spatele meu, vino și ucide-l”. (Primul extras, „Victoria musulmanilor asupra evreilor”, Hadiths)

Sursele noastre evreiești spun că în cele din urmă toți evreii, inclusiv cele Zece Triburi pe care le-am pierdut pe parcurs, se vor întoarce în Țara Israelului pentru a se uni. Deși pare să nu existe un loc pentru a-i putea absorbi pe toţi, există o mulțime de spațiu.

Cartea lui Daniel numește Țara Israelului „țara căprioarelor”. Așa cum explică Talmudul, „Așa cum pielea căprioarelor are capacitatea de a-și cuprinde corpul, dar se micșorează atunci când este separată de carnea sa, tot așa Țara Israelului se poate extinde pentru a cuprinde locuitorii săi de drept, dar se micșorează când suntem exilați din ea”. Ca și în această alegorie, în același mod în care căprioara este capabilă să-și extindă pielea, în consecință ne putem extinde inimile pentru a fi ca una, o plasă de siguranță pentru poporul evreu și pentru pace în lume.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →