Michael Laitman, pe The Times of Israel: “ O carte nouă explică un vechi adevăr”

Recent, cea mai recentă publicație a lui Daniel Gordis, Suntem divizați: ruptura dintre evreii americani și Israel, a fost tradusă în ebraică și publicată în Israel. S-au întâmplat multe de când a fost publicată, acum doi ani și jumătate, dar problema, așa cum se referă Gordis la ruptura dintre evreii americani și Israel, abia s-a adâncit de atunci. Cred că, dacă vrem să fim sinceri cu noi înșine, trebuie să recunoaștem că în afară de organizațiile a căror finanțare se bazează pe susținerea legăturilor dintre Israel și evreimea americană, ambele comunități nu sunt interesate una de cealaltă. De fapt, cele mai răspândite sentimente între cele două comunități sunt resentimentele, condescendența și antipatia.

Într-un interviu pentru ziarul israelian Makor Rishon, Gordis și-a amintit de o scrisoare pe care aproximativ 100 de studenți rabinici reformați au semnat-o în timpul campaniei militare „Gardianul Zidurilor” (10-21 mai 2021). Scrisoarea acuza Israelul că a implementat apartheid împotriva palestinienilor și a cerut comunităților evreiești americane să tragă Israelul la răspundere pentru „suprimarea violentă a drepturilor omului”, dar nu a spus nimic despre cele peste 4.000 de rachete trase asupra orașelor civile israeliene sau despre faptul că Hamas Carta solicită în mod explicit anihilarea Statului Israel. În concluzie spune Gordis, „În războiul din Mai, Emiratele Arabe Unite, Bahrain și Egipt au sprijinit Israelul mai mult decât studenții rabinici care au semnat scrisoarea”.

Într-adevăr, nu văd nicio legătură între cele două comunități. Înțeleg că pentru respectarea evreilor, sărbătorile evreiești și Israelul au o semnificație. De asemenea, dacă evreii dintr-o țară au familie în cealaltă țară se vor simți conectați, mai ales dacă se vizitează des unul pe celălalt. Există, de asemenea, evrei în America care cred că Israelul poate fi un refugiu sigur în cazul în care trebuie să fugă, așa cum au făcut evreii întotdeauna de-a lungul istoriei când au fost persecutați. Dar, ca şi comunități nu văd nicio legătură între cele două.

Dacă evreii americani caută adăposturi sigure împotriva antisemitismului, ar fi mai bine să cumpere un teren în America Centrală, Mexic sau Canada și să-și ducă viața acolo. Există deja astfel de așezări, cum ar fi orașul evreiesc ortodox Kiryas Tosh din Quebec, Canada, și mai sunt și altele.

Majoritatea evreilor americani nu au fost niciodată în Israel. Ei nu vor să vină aici și nu simt nicio legătură cu statul evreu. Ei nu au ales să fie evrei, s-au născut aşa, dar nu au niciun interes în Israel. Dacă este ceva, este faptul că există organizații care încearcă să strângă legăturile dintre cele două comunități iar asta doar îi enervează. Acesta este motivul pentru care mulți evrei americani spun despre Israel: „Este păcat că existați. Dacă nu aţi exista, oamenii ar uita de noi. Acum ei știu că acolo este poporul lui Israel și ne urăsc”.

Pentru că nu există nicio legătură între cele două comunități, niciun efort al vreunei organizații nu va reuși. Dacă ar exista o conexiune, nu am avea nevoie de nimic altceva. Dacă am putea trezi iubirea printre noi evreii, toți evreii din întreaga lume ar dori să vină aici. Dar pentru că suntem dezbinați, nimeni nu vrea să vină aici și nimeni nu vrea nicio conexiune cu noi sau cu evreii.

Din perspectiva israelienilor, cred că ceea ce trebuie să facem este să ne îngrijorăm cu privire la propria noastră unitate și să uităm să încercăm să ne conectăm cu cei care nu doresc conexiunea. Oamenii care locuiesc aici, în Israel, ar trebui să se conecteze între ei și să formeze o legătură atât de strânsă încât întreaga lume să se uite la noi și să se străduiască să ne urmeze exemplul.

Legătura dintre noi nu are nevoie de organizații, care vin cu propriile interese. De asemenea, nu are nevoie de birouri guvernamentale, care își impun propriile agende. Tot ceea ce avem nevoie sunt oameni care doresc să se conecteze mai presus de toate diferențele lor. În cele din urmă, motto-ul străvechi pe care nu l-am implementat niciodată, dar l-am propovăduit mereu: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, este singura noastră salvare. De asta avem nevoie și cel mai bun serviciu pe care îl putem face lumii este să îl implementăm și să dăm un exemplu bun lumii.

Pentru a încheia, aș dori să amintesc cuvintele lui Nathan Sternhartz, principalul discipol și scrib al rabinului Nachman din Breslov, care a îmbrăcat în mod concis întreaga idee: „„Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este marea regulă a Torei, la incluşi în unitate și pace, care sunt inima vitalității, persistenței și corectării întregii creații, atunci când oamenii cu opinii diferite sunt incluși împreună în iubire, unitate și pace”.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala | Add Comment →