Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Permacriza este doar începutul”

Dicționarul Collins, cu sediul în Marea Britanie a ales „permacriza” drept cuvânt al anului pentru 2022. Cuvântul „permacriza” descrie „o perioadă prelungită de instabilitate și insecuritate”. Este unul dintre cele câteva cuvinte pe care Collins le evidențiază, care se referă la crizele în curs care includ instabilitatea politică, războiul din Ucraina, schimbările climatice și costul vieții. Eu cred că aceasta nu este încă o criză; este mai mult o promovare pentru un lucru real. Adevărata criză încă este la câțiva ani în faţă, dar declinul spre ea a început de mult.

Crizele nu sunt inevitabile. Le-am preveni dacă am decide să o facem. Dar pentru că ne pasă doar de propriile interese, nu putem cădea de acord asupra unor soluții cuprinzătoare. Însă când se va desfășura, adevărata criză nu va face distincție între noi și va lovi pe toată lumea.

Deocamdată umanitatea sau cel puțin partea bogată a acesteia, partea care poate împiedica umanitatea să alunece într-o prăpastie nu suferă cu adevărat. Poate vedea norii la orizont, dar în lipsa unui pericol imediat merge odată cu curentul. Unde mergem? Nimeni nu știe, dar nu e bine nicăieri.

Nu avem nevoie de cunoștințe sau abilități speciale pentru a rezolva crizele. Nici nu avem nevoie de mulți bani. Tot ce ne trebuie este voința de a ne uni și de a lucra împreună pentru a ne duce la îndeplinire rezoluțiile. Spiritul de acord însuși va face diferența. Pentru că problema este diviziunea, coeziunea este soluția. Din păcate nu putem sau nu vom fi de acord, așa că mergem cu curentul. Totuși, trebuie să ne amintim că fluxul duce la cascadă.

Nu este ca și cum suntem deosebit de obosiți în fața multiplelor crize care afectează umanitatea. Este natura umană să aștepte ultimul minut, să se agațe de familiar și să spere într-o întorsătură spre bine. Dar nu există întorsături spre bine, deoarece interpretăm „cel mai bun” drept „cel mai bun pentru mine” în timp ce viața promovează ceea ce este mai bun pentru toată lumea.

Dacă ne-ar păsa de ceilalți și am vrea să îmbunătățim viața tuturor, ne-am alinia realității și în acest fel am elimina toate crizele. Crizele noastre personale și locale ar dispărea din moment ce toate crizele din jurul nostru ar fi dispărut, pe măsură ce toate apar, așa cum tocmai s-a scris, din intransigență, din obstinație.

Prin urmare, permacriza nu se datorează schimbărilor climatice, unui război local sau inflației. Este rezultatul narcisismului. Când încetăm să mai încercăm să îmbunătățim lucrurile doar pentru noi înșine și începem să căutăm modalități de a ajuta pe toată lumea, ne vom ajuta și pe noi înșine, iar permacriza va deveni perma-pace și satisfacție de durată.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →