Noi suntem individualisti, egoisti prin natura. Ne putem uni în oraşe, naţiuni şi ţări, dar unindu-ne ca o ţară este un proces nenatural. Rusia este un exemplu; există alte ţări care în cele din urmă s-au destramat.

Trebuie să existe o legătură între oameni ca într-o familie, unde iubirea reciprocă, copiii, şi proprietatea ii uneşte şi ii conserva. Aceasta este o conexiune instinctiva bazata pe teama că aş putea deveni bolnav şi voi avea nevoie de ajutor şi de sprijin. Copiii mei cer ceva de la mine, profitand de dragostea mea naturala pentru ei, iar eu trebuie să am grijă de ei.

Aceeaşi conexiune instinctivă există într-o naţiune. Desigur, este mult mai slaba decât într-o familie unita, dar încă există şi este, deasemenea, menţinuta de către o dependenţă reciprocă, teama, nevoia de sprijin, un sentiment de securitate, siguranţă, şi aşa mai departe, pentru că trăim cu toţii într-o lume egoista.

Suntem încă în măsură să coexistam şi într-un fel sa fim de acord cu privire la problemele noastre comune, dorinţele si scopurile, în limitele unei naţiuni. Inţelegem că trebuie să fim conectati într-un fel, deoarece cumva suntem de acord în interiorul ţării noastre, dar sunt mulţi duşmani in exterior.

Dar este mult mai greu pentru naţiuni şi ţări diferite să ajungă la un acord. Aceasta este, de obicei mentionata ca o uniune temporară, unde fiecare parte îşi găseşte câte ceva pentru beneficiul propriu, iar o dată ce reuşeşte sa obţina ceea ce doreşte, arunca restul. Şi acest lucru este considerat a fi normal în politica internaţională.

Interesant, o noua condiţie speciala se desfasoara astăzi: Familiile se destrama şi o multitudine de partide politice, mişcări, apar intr-o natiune. Ele se contrazic reciproc, sunt gata sa se distruga una pe alta, şi au mai multe probleme intre ele decât cu oameni din alte naţiuni. Ne trezim atat de conectati cu oameni care sunt în afara noastră: în alte ţări, naţiuni, continente şi civilizaţii, cu care pur şi simplu trebuie să găsim o modalitate a cooperării reciproce.

Discutie despre Educatia Globala pe 04/09/2011

Filed under: Criza, globalizare | Add Comment →