Noul meu articol pe Linkedin “Sub presiune – O societate în pragul prăbușirii”

Când urmăriți știrile, s-ar putea să credeți că lumea se ȋndreaptă către sfârșitul său. Pe de o parte, avem epidemia de coronavirus care face ravagii în țară și în întreaga lume. Pe de altă parte, avem o economie șubredă, care se luptă să rămână pe linia de plutire. Între timp, sunt tensiuni rasiale în toată țara și alegeri prezidențiale care se apropie. Este de mirare că oamenii sunt atât de încordati în aceste zile, că există atât de multă violență și furie? Societatea este la un pas de colaps.

Relațiile noastre sociale sunt problema, ele ne contaminează relațiile, iar ignorarea recomandărilor medicilor este pur și simplu un simptom al desconsiderării noastre reciproce.

Nu are nici un rost să se construiască scenarii post-COVID, deoarece oamenii nu sunt orbi; ei văd că virusul nu pleacă nicăieri. Dacă se ȋntâmplă ceva, este doar pătrunderea lui tot mai adânc în țară. Așa cum stau lucrurile astăzi, nu îl invidiez pe următorul președinte. Nimic din ce poate face orice guvern ar fi, nu va ușura anxietatea oamenilor, nu va scăpa de virus sau să repună economia ȋn mișcare

Dar, de fapt, acum nu trebuie să facem nimic; trebuie să înțelegem! Avem nevoie de perspectiva corectă și atunci vom ști ce să facem.

Trebuie să realizăm că lumea din jurul nostru s-a schimbat. Nu vom reveni la consumismul excesiv, la turismul frenetic și la atitudinea nocivă pe care am numit-o cu mândrie „capitalism”. Slavă Domnului, virusul le-a ucis pe toate; erau ȋnvechite, aveau nenumărate boli de fond, iar virusul le-a îndepărtat. În acest sens, virusul ne-a vindecat.

În realitate, faptul că virusul este atât de contagios este o binecuvântare ascunsă. Oamenii erau atât de ostili unul față de celălalt și se simțeau atât de singuri, încât zeci de milioane de tineri americani au fost nevoiți să-și găsească refugiul în abuzul de substanțe, ȋn depresie, ȋn tot felul de evadări și o violență extremă, ȋn omucideri, cât și sinucideri. Dacă urmăm recomandările medicilor și păstrăm distanța socială și purtăm măștile de față, cel puțin nu ne vom mai provoca rău reciproc. După aceea, putem începe să ne gândim la reconectare într-un mod non-toxic.

Nu este o coincidență faptul că a sta la doi metri unul de altul este numit „distanță socială” și nu „distanță fizică”, ceea ce este. Relațiile noastre sociale sunt problema, ele ne contaminează relațiile, iar ignorarea ordinelor medicilor este pur și simplu un simptom al nesocotirii noastre unul față de celălalt. Dacă am vrea să vindecăm țara, am putea să o închidem, urmând pur și simplu ordinele lor timp de câteva săptămâni și virusul ar fi dispărut. Dar nu ne pasă unul de celălalt, facem tot ce ne dorim, iar virusul are undă verde.

Dacă nu începem să ne schimbăm atitudinea unul față de celălalt, coronavirusul ne va distruge sistemul de asistență medicală, va distruge întreaga noastră populație, va perturba lanțurile de aprovizionare, produsele nu vor ajunge în magazine și toți banii pe care guvernul îi va turna în bancă, oamenilor, conturile, nu îi vor ajuta să-și hrănească copiii, deoarece rafturile vor fi goale.

Acesta este viitorul pe care îl construim pentru noi înșine, doar pentru că nu ne pasă unul de celălalt. În realitatea de astăzi, nu se poate trăi fără a se ține cont de ceilalți. Se numește „responsabilitate reciprocă” și astăzi este esențial pentru supraviețuirea noastră. Dacă o vom aplica, vom trăi și vom trăi bine. Dacă o respingem, vom muri de foame.

Filed under: Criza, globalizare | Add Comment →