Michael Laitman, pe The Times of Israel: “ Tradarea Annei Frank şi natura umană”

„În pofida tuturor, încă cred că oamenii sunt foarte buni la suflet” a scris Anne Frank, fata olandeză-evreică care ținea un jurnal în timp ce ea și familia ei s-au ascuns timp de doi ani în timpul ocupației naziste a Țărilor de Jos.

În legătură cu Holocaustul, ea a întrebat: „Cine ne-a provocat asta? Cine ne-a făcut evrei diferiți de toți ceilalți oameni? Cine a permis să suferim atât de îngrozitor până acum?” Anne și alți șapte membri ai familiei au fost descoperiți de naziști pe 4 august 1944 într-o anexă secretă deasupra unui depozit din Amsterdam. După ce au fost descoperiţi și deportaţi separat în lagărele de concentrare, Anne s-a îmbolnăvit și a murit când avea doar 15 ani.

Întrebarea cine i-ar fi putut alerta pe naziști despre locația familiei lui Frank a nedumerit mai mulți cercetători timp de aproape opt decenii. În urma unei investigații de șase ani, o echipă internațională de istorici și alți experți au dezvăluit identitatea bărbatului despre care cred că a trădat familia Annei Frank în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Principalul suspect este un notar evreu și om de afaceri pe nume Arnold van den Bergh, membru al Judenrat-ului din Țările de Jos, care probabil a dezvăluit ascunzătoarea familiei Frank pentru a-și proteja propria familie de deportare.

Prezumția că un evreu a trădat un alt evreu a stârnit reacții contrastante: sunt cei care sunt revoltați de afirmație și cei care spun că nu sunt surprinși de această expresie a urii de sine a evreilor. Dar aleg să privesc latura umană a lucrurilor: să nu judeci niciodată pe cineva până nu intri în pielea lui.

Cu mulți ani în urmă, am vizionat un film documentar despre doi evrei – unul dintre ei un prizonier supus muncii forțate chinuitoare într-un lagăr de concentrare nazist, iar celălalt, supraveghetorul lui strict care a făcut tot ce a putut pentru a-l asupri. Astăzi sunt buni prieteni.

Și când evreul asuprit a fost întrebat cum ar putea să-și privească în ochi fostul șef crud, el a răspuns simplu: „Îl înțeleg. Dacă aș fi fost în locul lui, aș fi făcut exact la fel”.

Concluzia mea este simplă: chiar dacă rezultatele noii anchete sunt adevărate și într-adevăr un evreu a fost cel care a trădat-o pe Anne Frank și pe familia ei, nu putem judeca oamenii care sunt supuși unei constrângeri grele. Putem vorbi despre importanța democrației, să ne exprimăm creativ într-o lume iluminată, să jucăm în viață ca pe o scenă de teatru, dar odată ce trăim circumstanțe extreme în viața noastră și ne aflăm într-o situație în care suntem prinși, atunci descoperim că psihologia ia o formă nouă: frica și amenințarea ne pot aduce la un nou mod de a gândi. Poate chiar să încurajeze fapte care în condiții normale ar fi considerate crude și de neconceput. La fel este și natura umană.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →