Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Un cuvânt bun pentru profesori ”

Când eram în liceu, mă uitam cu uimire la elevii A din clasele de deasupra mea. Erau pe cale să termine liceul și să devină și profesori. Ar fi putut merge oriunde. Ar fi putut să obțină burse la orice facultate și să studieze orice profesie care le venea în minte, dar au ales predarea. La acea vreme, în Belarus, unde am copilărit, predarea era o ocupație foarte respectată.

Astăzi, în Israel, profesorii părăsesc profesia în masă. Sistemul nostru de învățământ este epuizat iar profesorii noi sunt mult mai puțini decât cei care pleacă. Mai rău încă, mulți dacă nu majoritatea, dintre cei care se alătură nu stau mai mult de câțiva ani. În plus, cei care pleacă sunt cei mai buni, cei care pot reuși și în altă parte. În curând copiii noștri nu vor mai avea profesori care să-i învețe.

Există două probleme majore în spatele „Marei Dezertări” din ocupația didactică. Prima este că societatea nu o prețuiește. Prestigiul pe care îl avea predarea, și pe care l-am cunoscut în copilărie, nu mai există astăzi, cel puțin nu în Israel. A doua problemă este salariul profesorilor.

Astăzi, deoarece profesorii protestează pentru a le fi ridicate salariile la un nivel mai respectabil, cred că este necesar să abordăm problema salariilor profesorilor înainte de orice. Un salariu mai mare, nu mare, dar mai mare, sau cel puțin nu atât de mic ca acum, va permite profesorilor să se descurce mai ușor, mai ales în primii ani ai carierei, și va reflecta, de asemenea, un nivel mai ridicat de respect față de ocupatie didactică.

La urma urmei, profesorii sunt oameni foarte semnificativi în viața noastră a tuturor. Alături de părinți, ei sunt persoanele încredințate cu pregătirea copiilor noștri pentru viață. Ei sunt foarte semnificativi în modelarea abordării viitoarei generații față de viață și față de alți oameni. Prin urmare, ne dorim ca profesorii noștri să fie modele bune, indivizi demni de a preda generația viitoare. Ei trebuie să simtă că munca lor este importantă și că societatea simte că munca lor este importantă.

În lumea de astăzi, acest sentiment se exprimă, în mare măsură, în salarii. În prezent, când salariile profesorilor sunt mici, pe lângă dificultățile financiare, este o declarație a societății că aceștia nu sunt importanți, ocupația lor este neimportantă și nu valorează mai mult decât sunt plătiți. Cine și-ar dori să rămână într-o ocupație înjositoare?

Prin urmare, în opinia mea, primul pas către vindecarea sistemului de învățământ este să plătească profesorilor un salariu decent. După aceea, va fi posibil să vedem că profesorii predau ceea ce vrem noi să predea, că sunt modele demne de urmat și că știu să transmită valorile pe care vrem să le transmită elevilor lor, care sunt copiii noștri.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →