Michael Laitman, în The Times of Israel: “A patra rundă de alegeri, şi nici un final la orizont”

Nici nu ne-am revenit din cea de-a treia rundă de alegeri generale consecutive și a patra este deja în curs. Mai mult, dintr-o dată, toată lumea crede că poate fi un prim-ministru mai bun, dacă nu chiar cel mai bun pentru Statul Israel.

Dar dacă mă întrebați, această atitudine frivolă față de sarcina de a fi primul ministru al Israelului indică o scădere a înțelegerii și a lipsei de responsabilitate. Ego-urile oamenilor au crescut până la punctul în care își doresc doar să conducă, să fie regi, chiar dacă doar pentru câteva minute și indiferent de consecințe. Văd o asemănare distinctă între ceea ce se întâmplă acum și ceea ce s-a întâmplat cu poporul Israel cu puțin timp înainte de ruina celui de-al Doilea Templu și exilul din Ierusalim. În acele zile, Marele Preot cumpăra sau dădea mită pe drumul către titlu și servea pentru perioade foarte scurte, până când era scos de acolo și înlocuit cu altul. Nu mai exista sfințenie în acea instituție, ci doar lupte de putere și dorința de a fi „rege pentru o zi”. Știm cu toții cum s-a încheiat.

Asta nu se întâmplă numai în Israel. În întreaga lume, nu există sisteme care să pregătească oamenii să fie guvernatori. Cum se poate aștepta ca o persoană să știe cum să conducă o țară, fără o pregătire prealabilă? Orice slujbă necesită învățăturăși pregătire, dar cea mai influentă slujbă din țară nu? Unde este sensul acestei abordări?

Anterior, în monarhii, se năştea un prinț care știa că într-o zi va deveni rege. Încă din prima zi, era învățat ce înseamnă acest lucru, ce presupune, cum să controleze nobilii, cum să conducă armata și să gestioneze un sistem de impozitare care ar putea susține monarhia și susține monarhul. În acest sens, democrația este un sistem eșuat în mod implicit, deoarece permite oamenilor care nu știu nimic despre guvernare să proclame că merită să guverneze numai pe baza cuvântului lor. Pentru că știu că sunt aici astăzi și mâine pleacă, nu simt nicio responsabilitate. Ei susțin că lucrează de dragul oamenilor atunci când tot ceea ce își doresc cu adevărat este să-și folosească poziţia de vârf pentru a câștiga cât mai mult pentru ei înșiși.

Un rege, pe de altă parte, simte că monarhia este a lui, că regatul său este moștenirea lui, că el este statul. În zilele monarhiilor, un rege nu era doar un autocrat. Oamenii își agățau speranțele de rege. Un rege bun însemna o viață bună pentru toată lumea. Un rege a fost respectat nu numai de frică, ci și ca semn că oamenii au fost de acord cu autoritatea sa de a le gestiona viața și de a-i face mai buni. Comparați acest lucru cu obligația pe care un șef de stat ales „democratic” o simte față de circumscripția sa și veți vedea cât de defectuos este sistemul nostru.

Cu toate acestea, starea tristă a democrațiilor de astăzi nu înseamnă că ar trebui să reintegrăm monarhiile. Egourile furioase ale oamenilor îi vor face, fără îndoială, să abuzeze de puterea lor absolută. O privire asupra Coreei de Nord sau Venezuelei demonstrează ce se întâmplă atunci când acorzi puteri necontrolate indivizilor de azi.

Soluția pentru impasul în care se află guvernele mondiale poate fi găsită doar în realizarea conexiunii noastre, a interdependenței noastre reciproce. Atât timp cât ne lipsește înțelegerea faptului că ceea ce ne doare pe fiecare dintre noi ne doare pe toți și ceea ce ne ajută pe fiecare dintre noi ne ajută pe toți, nu putem face nimic corect, cu atât mai puțin să guvernăm corect.

Conducătorii din trecut ai Israelului erau Sanhedrinul. Au fost oameni care s-au angajat în primul rând în conexiune între ei. Stăteau într-un semicerc, astfel încât să se poată vedea cu toții și să comunice între ei. Numai oamenii care au atins un anumit nivel de conexiune între ei, un anumit nivel de grijă pentru ceilalți, puteau deveni membri ai Sanhedrinului. Acei oameni erau guvernatorii țării Israelului, deoarece aveau în minte interesul poporului, nu al lor.

Guvernatorii de astăzi reflectă nivelul de conexiune dintre noi toți. Din moment ce noi, în societate, suntem deconectați și, deoarece guvernanții noștri vin din mijlocul nostru, și ei sunt deconectați de restul oamenilor, nu le pasă de noi. Singura diferență dintre ei și ceilalți oameni este că aceștia au dorința de a fi la putere și au reușit să ne convingă că vor lucra în beneficiul nostru. Dar dacă nimeni în societate nu lucrează în beneficiul cuiva, dacă egoismul este trăsătura care domină relațiile umane și din acestea ies oamenii care guvernează acum, cum ne putem aștepta să nu fie altfel decât egoişti?

Din acest motiv, dacă vrem să salvăm țara, să îmbunătățim guvernul și să schimbăm modul în care guvernatorii se raportează la circumscripția lor, trebuie să ne învățăm pe noi înșine și întreaga noastră societate să trăim după valori diferite. Când vom trăi după valori de responsabilitate reciprocă, grijă și răspundere, așa va fi și natura liderilor noștri. Până atunci, vom continua ciclul nesfârșit al alegerilor până ne va fi de ajuns, sau până vom ajunge la modul în care au făcut-o strămoșii noștri acum 2000 de ani.

Filed under: Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie | Add Comment →