Michael Laitman, pe Quora: “Care este adevărul dur al vieții?“

Adevărul ne alunecă în mod constant printre degete, în momentul în care înțelegem ceea ce credem că este adevărat.

Putem exersa mult pentru a ajunge la ceea ce considerăm a fi adevărul și, de îndată ce facem o mișcare în direcția sa, descoperim o adâncime suplimentară bazată pe discrepanțe, în adevărul pe care l-am simțit anterior. Ca atare, continuăm să căutăm adevărul iar și iar.

Dezvoltarea umană se îndreaptă continuu către realizarea noastră finală, a ceea ce numim „adevăr”.

Care este acel adevăr?

În general vorbind, adevărul este punctul inițial al creației, o stare în care suntem cu toții incluşi complet naturii, în întregime, fără nici o separare între noi. Mai mult decât atât, numai prin atingerea contactului cu acest punct, ajungem la adevăr.

Există multe etape pe calea atingerii acestui punct final al adevărului, dar toate sunt parțiale și incomplete. Prin urmare, chiar dacă putem atinge adevărul absolut, el este încă foarte îndepărtat de noi.

Natura, în acest caz, înseamnă calitatea naturii altruistă a iubirii și dăruirii, fără a lua în considerare beneficiul pentru sine. Ne naștem într-o calitate opusă, egoistă, a primirii, ceea ce numim „natura umană”, în care luăm în considerare în primul rând, beneficiul propriu. Prin urmare, etapele pe drumul către atingerea punctului suprem al adevărului sunt cele de a ne ridica deasupra calității noastre egoiste, din nou şi din nou către o calitate de grijă, dăruire și iubire, doar pentru a descoperi că ceea ce obținem de fiecare dată, ajunge să se piardă în egoism, ca și cum ar fi aspirată de o gaură neagră, din nou și din nou.

De asemenea, dacă continuăm să ne consolidăm mediul, adică tot ceea ce ne influențează, pentru a ne oferi exemple pozitive de a ne ridica deasupra egoismului și de a deveni mai bine conectați, mai atenți și altruisti, precum calitatea naturii, atunci vom continua să folosim propria tânjire pentru a ne „trage“ pe noi înșine la acel punct armonios final al adevărului, mult mai repede, mai plăcut și cu mult mai puțină suferință decât dacă nu am implementa o astfel de mișcare. Alternativ, dacă nu reușim să ne consolidăm mediul, astfel încât acesta să ne influențeze pozitiv, atunci lăsăm tăvălugul dur al evoluției să ne doboare cu nenumăratele sale crize, care servesc doar pentru a ne stimula, pentru a ne trezi nevoia de a ne schimba direcția vieții, precum și mediul pe care îl creăm, pentru a ne deplasa spre acest drum.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie | Add Comment →