Am evoluat in mod constant, imbunatatind viata noastra sociala, de familie si implicit ne-am dezvoltat  de la an la an. Am crezut ca o viata mai buna decat a noastra ii asteapta pe copii nostrii si ca  viata va fi  din ce in ce mai buna.

Astazi am pierdut acea speranta. Nu ne mai facem planuri de viitor. Am ajuns intr-un asa stadiu incat oamenii nu isi mai simt viitorul pentru ca natura ne impinge din spate si nu ne mai implineste dorintele egoiste. Dimpotriva, acele dorinte egoiste pe care le-am avut incep sa se sfarseasca acum. Dorintele fiecaruia dintre noi au devenit dependente de toti ceilalti. Aceasta este o mare problema si este confirmata de un numar mare de oameni de stiinta.

Nu am simtit niciodata ca ne aflam in garantia reciproca, in „efectul fluturelui”. Nu am simtit lumea globala si integrala. Nu ne-am gandit niciodata la asta. Am crezut: „Interconectarea este buna! Eu ii voi vinde lui, el imi va vinde mie, vom face asta si impreuna cu asta si asta”. Insemnand ca am crezut ca pot folosi globalizarea in mod egoist, ca pot obtine ceva de acolo. „E bine ca lumea a devenit mica; e bine ca pot zbura peste tot si sa fac orice…”

Dar dintr-o data lumea s-a schimbat! Dintr-o data devine clar ca globalizarea nu se potriveste egoismului meu si incepe sa ma preseze si sa ma constranga daca nu interactionez corespunzator. Asta inseamna criza.

Care-i problema? Ce se intampla? Oamenii raman oameni. Banii, industria, bunurile, mancarea, totul este la fel. Despre ce-i criza asta? Este despre diferenta intre noi si aceasta lege noua care acum ne este revelata.

Din Discutii despre Educatia Globala 9/4/2011

Filed under: Criza, globalizare, Egoism | Add Comment →