Există o mişcare foarte clara, secvenţiala şi graduală în lumea spirituală. Dacă nu am senzatia de foame, dorinţa pentru următorul nivel, atunci nu am un Kli (vas sau calitate), în scopul de a o simti, iar apoi nu o simt.

Un prag este necesar. Trebuie sa ma înalţ de la starea mea prezenta, dorinţa # 1, la următoarea stare, dorinta # 2. Dacă am urcat la urmatorul nivel, dorinta # 2, atunci simt sursa de Lumina, care este acolo.

Dar dacă încă nu am atins acea dorinţă şi sunt undeva la mijloc, pe unul din cele 10 niveluri intermediare (numite 10 Sefirot), atunci nu simt starea următoare. Trebuie sa ajung la ultimul nivel şi numai dupa ce il trec o să încep să simt starea următoare. Aceasta este o metodă precisă corpusculara, unde totul este gradat de grade la fel ca cuantele într-un atom. Şi nu putem face nimic in legatura cu acest lucru.

Prin urmare, există o stare intermediară între dorinţa mea iniţială, în care am simţit un anumit tip de împlinire, ce parea ca soarele ce strălucea, şi a doua mea dorinţa. Această stare intermediară este practic simtita ca gol, foame şi suferinţa. Dar dacă ştiu că am avansat, că acesta este un proces cumulativ care se va termina şi că voi ajunge la fericire şi împlinire, atunci chiar şi acest proces este necesar pentru ca eu sa ating o noua dorinta, şi, prin urmare, ma direcţionează corect înainte.

Senzaţiile  de indispozitie, confuzie, obscuritate şi gol mă impulsionează, ajutându-mă să avansez mai rapid. Dacă as simţi un fel de plăcere şi împlinire în aceste stari, atunci m-ar indeparta , împotriva voinţei mele şi ar fi foarte dificil pentru mine să avansez. Nu as aspira înainte, inafara bunătatii şi a tuturor lucrurile care sunt frumoase, pentru că egoismul meu imediat m-ar forta să stau şi să ma relaxez.

Prin urmare, noi ar trebui să se referim la suferinţă în mod corect, înţelegand natura sa orientata spre scop şi sa ştim cum să o folosim în mod corect. De îndată ce am conectat-o la obiectivul corect, această suferinţă se transformă într-o anticipare a îndeplinirii minunate, care va veni.
Dacă vom stapani această metodă, viata va parea minunata.

Din prima lecţie a Convenţiei de la Berlin din  1/28/11

Filed under: Congrese, Egoism, Lectia zilnica | Add Comment →