Intrebare: Ce trebuie sa fac daca gasesc noi fisuri in mine in timp ce ma aflu pe aceasta cale, ca si cand alerg la un maraton interminabil?

Raspuns: Gandeste-te la el ca la un semn de avansare! Exista criminali care sunt mandrii de infractiunile lor si trebuie sa invatam de la ei sa reusim sa descoperim aceste fisuri in noi insine, ca suntem cu adevarat criminali! Daca aflu ca sunt astfel, pentru a –mi inlesni avansarea inspre scop trebuie sa ma bucur de el.

Este similar cu a fi un om de stiinta care se studiaza pe el si care continua sa descopere cat de mult este inca de descoperit si ce camp enorm de lucru sta in fata sa. Deci el este fericit ca are sansa sa avanseze si un loc in care sa munceasca si sa exploreze. Trebuie vazuta ca o munca in laboratoarele interne.

Lucrezi ca un om de stiinta care face descoperiri si corectii, si te misti inspre Infinit, inconstient de punctul final al destinatiei, descoperind constant ceva nou. Trateaza acest proces in mod constructiv si creativ, pentru ca pentru tine se construiesc noi lumi si se reconstruiesc din partile sparte, in timp ce tu esti inca nedescoperit!

Vrei sa castigi repede ceva bani si sa te pensionezi? Astfel de oameni nu ajung sa cunoasca spiritualitatea pentru ca nu este facuta in felul asta. Trebuie sa fim atat de insistenti precum adevaratii eroi. Un erou nu este cel care il bate pe altul pana il face zob, ci cel care reuseste sa treaca de egoul sau. Se intampla in mod special atunci cand intalnim tot felul de situatii neplacute, astfel gasind oportunitatea de a evolua spiritual si de a deveni umani.

Inteleg ca este inspaimantator pentru ca este scris ca Moise s-a temut foarte mult de Faraon. A fugit din Egypt si i-a fost teama sa se intoarca acolo pana cand nu a ajuns la gradul de Bina cand Creatorul insusi I s-a arat lui Moise in „tufisul care arde”.

Evident, avem aceleasi temeri. Dar daca esti in grup, nu exista nici un rau care se poate ridica in fata ta si de care sa merite sa iti fie frica mai mult de o clipa.La inceput, te sperii si apoi constati ca asta este ceva neplacut si nu are ce sa caute in tine.

Dar daca sunt conectat cu mediul, atunci intr-o clipa realizez ca este ca un arc care ma ajuta sa salt inspre scop. Alternativ, daca nu vezi raul ca scop si incepi sa sapi in el, „distrugandu-te” pe tine, inseamna ca nu esti conectat cu forta externa, cu grupul.

Vezi aceasta calatorie ca un maraton interminabil? Dar pentru asta ti-a fost data viata! Esti pe lumea asta ca sa incepi sa iti finalizezi corectia.

Sa nu iti imaginezi ca vei putea da gata totul intr-un an sau doi, dupa care te vei retrage in pensia spirituala si sa te bucuri de iluminarea Shechina. Intr-adevar, este scris ca cei drepti traiesc in fericita prezenta a Shechina, dar ei sunt capabili sa faca asta pentru ca in mod constant sunt angajati in munca spirituala, ridicand astfel puterea Luminii Reflectate, Lumina Hassadim (Milei), si ca Shechina poate fara incetare sa stralucreasca in „capetele” lor, in intentiile lor.

Ei muncesc fara odihna, pentru ca este scris ca „cei drepti nu au odihna in lumea aceasta sau in urmatoarea”. Ce odihna poate fi acolo cand tu iti doresti sa daruiesti? Nu exista pedeapsa mai mare decat sa fi incapabil sa daruiesti, care este similar cu durerea mamei care nu isi poate hrani copilul.

Daruirea este cea mai mare recompensa. Deci nu cauta odihna.
Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 10/16/10, “Esenta religiei si scopul sau”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →