Lasă-mă să fiu într-o stare în care nu înțeleg și nu pot să conectez gândurile și sentimentele pe care le experimentez ca urmare a acesteia, să fiu ca un vas spart care a fost spart în cioburi separate, iar în ciuda acestui lucru, percep această stare — aceste gânduri și dorințe și existența mea în această realitate — așa cum am primit-o de la Creator. De aceea trebuie să mă simt perfect.

Creatorul îmi oferă o stare care, după părerea mea, este cea mai proastă stare posibilă și nu pot face nimic cu ea. Nu am nici rațiune, nici sentimente pentru ea, dar o accept fără nicio condiție doar pentru că vine de la Creator. Prin urmare, consider că această stare este perfectă și aparținând unui nivel superior în raport cu ceea ce sunt capabil să percep în Kelim (vasele) mele.

Apoi urc la acest nivel superior, nivelul de dăruire, Bina, care este nivelul de credință deasupra rațiunii.

După părerea mea, aceasta este o spargere completă pentru că nu înțeleg nimic și nu pot conecta una cu celălaltă. Dar dacă cred că această stare îmi vine de la Creator, singura și perfecta forță, bunul care face binele, atunci mă stabilesc cu privire la acest absolut și mă expun din ce în ce mai mult influenței luminii superioare, influenței Binei.

Treptat încep să înțeleg și să simt de ce Creatorul mi-a aranjat această muncă ca să mă pot ridica din dorința de a primi, din toate problemele pe care le am, la dorința de a dărui, din această lume în lumea superioară, spirituală. Așa mă ridic la nivelul următor și înaintez spre starea de credință. Chiar dacă nu o simt încă în Kelim-urile mele, deja fac loc acestui concept.

Toate acestea pentru că nu uit adevărul simplu: tot ceea ce primesc acum îmi vine de la Creator, atât senzația acestei lumi, cât și senzația dorinței de a dărui.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 18.01.22, „Credința deasupra rațiunii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →