Comentariu: Genady scrie: „Dragă Michael, spui că animalele au instincte, dar noi avem sentimente. Am luat un cățeluș care îngheța sub gard. Și avem înghețuri nemiloase în Arhangelsk. L-am adus acasă, l-am hrănit și l-am ținut cu mine. Nu sunt căsătorit încă. Am 22 de ani, studiez și lucrez. În mod neașteptat, m-am trezit în spital cu peritonită. După operație, nu m-am putut mișca. Și abia în a patra zi am auzit că moare un căţel bătrân în fața gardului spitalului. A fost alungat, dar a continuat să se întoarcă; i s-a dat de mâncare, dar nu a vrut să mănânce. Mi-am dat seama imediat că acesta era Gosha al meu. Am cerut să fiu dus la el. Nu voi şterge niciodată această imagine din minte, era slab și în jurul lui erau trei farfurii cu mâncare. M-a văzut și a început să plângă. Sincer, plângea! Și eu plângeam. Îți scriu acum: ei știu să iubească, Michael! Ei știu să iubească! Nu putem face ce pot ei!”

Răspunsul meu: Desigur! Sunt de acord cu el despre asta. Animalele demonstrează astfel de sentimente pe care un om nu este capabil să le găsească în sine, să le adune din el însuși. Asta este sigur!

Întrebare: De ce ni se arată că ei știu să iubească, dar noi nu? Au vreo puritate?

Răspuns: Da, desigur.

Comentariu: De aceea suntem atât de atrași de animalele de companie, de căldura lor…

Răspunsul meu: Simțim sinceritate și asta ne mituiește. Da, aceasta este o mare putere.

Întrebare: Și când înțelegem că nu putem fi așa, ce ne oferă?

Răspuns: Din păcate, omul nu este un animal.

Întrebare: Putem măcar să ne apropiem de acest tip de iubire?

Răspuns: Nu. Creierele nostru, sentimentele noastre și tot felul de calcule pervertite nu ne vor permite.

Comentariu: Animalele nu fac niciun calcul.

Răspunsul meu: Nu. Vedeți, acest câine ar fi murit acolo.

Întrebare: Da, el ar fi murit acolo cu siguranță. Adică acesta este stăpânul meu și îl iubesc. Și asta este tot. Dar noi la ce vom ajunge din cauza dezvoltării noastre prudente?

Răspuns: Ca rezultat al dezvoltării noastre ajungem la cea mai simplă stare – iubiți-vă aproapele ca pe voi înşivă. Cum altfel ai numi-o? Și apoi totul merge bine. Pentru că în ceea ce privește „ca pe tine însuți” ai un exemplu și aproapele tău este și el în fața ta.

Întrebare: Singura întrebare este cum să ajungi la această iubire de aproapele tău ca de tine însuți?

Răspuns: Acest lucru necesită o dezamăgire foarte puternică în natura cuiva și invidie față de acele animale care o pot simți.

Imaginați-vă acel câine care era pe moarte pentru că nu simțea că este aproape de prietenul său, nici nu vreau să spun „proprietar”. Și acum, când a ieșit în întâmpinarea lui, ce bucurie a simțit câinele!

Comentariu: Aceasta este atâta fericire!

Răspunsul meu: Da. Când poate o persoană să simtă așa ceva?

Comentariu: Adică simțim tot timpul niște fragmente de fericire, iar asta nici măcar nu este fericire.

Răspunsul meu: Da, dar ea există în lumea animalelor.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 3/2/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →