Comentariu: Am vizionat un film despre o încercare de a crea un sistem nesfârșit de locuri de muncă prin dezvoltarea consumului. În ea se spune că în 1928 a fost creată o preocupare care a minimizat durata de viață a produselor și chiar a impus amenzi. Datorită acestui fapt, au creat un coș de consum permanent.

Răspunsul meu: Să presupunem că orice produs care ne este vândut va avea o durată de viață utilă de o lună, un an sau maxim cinci ani și apoi se va deteriora. Sau îmi voi cumpăra un computer știind că un an mai târziu, în aceeași zi în care îl conectez, se va aprinde ceva în interior care îl va arde și trebuie să-l arunc.

Poate voi putea chiar să aduc acest computer în magazin și să iau un alt model, mai avansat, pe o perioadă de un an, sau poate pentru 9 luni, la o reducere de 10%.

Să zicem că o facem. Atunci ce? Ce ne va oferi acest mod de a ne oferi constant lucru unul altuia? La urma urmei, dacă ne închidem unii pe alții în acest fel, este ca și cum nu am produce lucruri perisabile.

Este stupid să epuizezi pământul. Este imposibil să scoatem constant tot ce ne dorim din el. La urma urmei, există o perioadă în care petrolul, gazele, metalele, metalele prețioase și așa mai departe se pot epuiza. Există o dată când nu vom avea suficientă apă. Deja se vorbeşte despre vremurile în care nu vom avea suficient aer. Ce vei face atunci, să vinzi aer, să vinzi apă, până vor dispărea complet?

Chiar dacă natura nu a avut sarcina de a ne aduce la recunoașterea unei fundături în procesul dezvoltării noastre, această cale este totuși complet nerealistă și irațională.

KabTV’s “Am primit un apel. Cum să faci o revoluție” 2/10/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →