Intrebare: Deseori in viata suferim. Cum putem lucra la asta? De ce simtim suferinta? Ce ar trebui sa facem cu ea?

Raspuns: Este imposibil sa avansam fara suferinta. Pana cand ne atingem scopul final, avansam pe calea suferintei.

Suferinta este atunci cand simt ca ceva imi lipseste. De fapt suferinta nu este necesara, pot obtine placere din suferinta. Daca as sti ca o masa deosebita ma asteapta si ca sunt aproape de ea, daca stiu ca urmeaza sa-l intalnesc pe cel pe care il iubesc, un prieten, si ca ceva bun urmeaza sa se intample, atunci asta nu mai este suferinta. Sentimentul de foame si lipsa starneste in mine anticiparea unei bucurii in viitor si impliniri.

De aceea, intreaga problema nu este in a simti lipsa in acest moment, ci ca lipsa isi are implinirea, un raspuns in viitor. Daca o are, atunci pentru mine este un sentiment placut, la fel ca si foamea inainte de masa. Simt cum satisfactia apare. Sa presupunem ca trebuie sa te intalnesti cu iubitul in seara asta, si abia astepti intalnirea. De ce te-ai simti rau atunci?!

Cu alte cuvinte, problema nu este in conditia mea, ci mai degraba daca gasesc placere in ceea ce ma cheama sa merg mai departe sau nu. Problema este ca oamenii nu pot vedea un viitor adecvat in viitor si de aceea simt suferinta. Daca am simti ca toate problemele pe care le avem astazi ar fi rezolvate cu succes maine, nu am mai simti greutatile ca suferinta. Mai mult, va fi ca si o aventura, o pregatire necesara care precede implinirea.

Deci, intreaga noastra problema este dezvaluita in starea urmatoare, cea in care totul va fi bine. Dar trebuie sa „straluceasca” pentru noi ca si o intalnire placuta.

Acesta va fi raspunsul la toate chinurile noastre. Vom accepta sa trecem prin toate starile neplacute – urcari si coborari, tot felul de confuzi in minte si simtire – necesare pentru corectarea noastra spirituala.

Daca totusi, cu sprijinul mediului nostru, stim ca un viitor luminos ne asteapta, atunci nici una din starile actuale nu va mai aparea ca si suferinta. Le vom percepe ca senzatii necesare, o foarte sanatoasa foame inainte de a aprecia satisfactia pe care ne-o da mancarea.

Din  Prima Lectie de la Conventia din Berlin on 1/28/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →