Doi parteneri: egoismul şi atruismul

Întrebare: În trecut, în momentul tranziţiei de la un sistem la altul, ego-ul a avut nevoie, de asemenea, de altruism, sau nu?

Răspuns: Egoismul se hrăneşte, mereu, cucerind ceva. Este ca o tumoare canceroasă care se dezvoltă, puţin câte puţin, fără să fie încă evidentă. Acum creşte la ultima etapă şi începe să se devoreze.

Până în anii 80, toate sistemele pe care le-am construit au servit la a extinde şi a lărgi un anumit obiectiv. Am cucerit spaţiul, stelele, am intrat în profunzimea pământului, am construit mari oraşe şi am creat noi tehnologii. Ne-am dezvoltat sub influenţa singurei şi unicei forţe şi am crezut că vom continua etern.

Dacă am fi continuat să ne dezvoltăm în acelaşi mod, am fi avansat numai în exterior  şi nu în interior. Dezvoltarea umană a fost făcută într-o manieră tehnologică mecanică: în loc de două mâini, aş fi avut douăzeci, în loc să văd pe o distanţă de doi kilometri, aş fi văzut 200000 de km înainte.

În acest caz, omul a devenit o anexă a unei maşini, o anexă a unui calculator. Deci, astăzi, sistemul egoist începe să lucreze tot mai mult împotriva lui. Omul a devenit inutil.

Am crescut într-o stare, în care trebuie să descoperim sensul existenţei noastre. Acum, pentru numeroase persoane, în special la tineri, aspiraţia spre un scop a dispărut: „Ce înseamnă a lupta pentru ceva? Eu exist în mod confortabil, nu am nevoie de copii, familie sau muncă serioasă, ce-mi va da acest lucru? Este de preferat să stau undeva cu prietenii, să ne distrăm. De ce să trăiesc, care este raţiunea de a trăi? Voi juca un pic şi voi muri, ca toată lumea”.

Prin urmare, fie îi dau unei persoane o motivaţie pentru viaţă, fie droguri. Şi aici, Cabala sau educaţia integrală arată oamenilor o manieră complet diferită: a obţine de la natură un al doilea ansamblu anti-egoist. Este această putere care a creat şi dezvoltat ego-ul astfel încât să putem obţine, conştient, de la natură şi să putem gestiona, reciproc, cele două forţe ale dezvoltării noastre. Una ne poate inspira să avansăm cu bine, graţie obiectivului care străluceşte de departe. A doua este ca un compresor de dezvoltare care mă urmăreşte şi mă aleargă ca un biet coiot din desenele animate.

Întrebare: Dar chiar forţa altruistă necesită egoism, cel puţin în acest stadiu?

Răspuns: Da, pentru asta ego-ul se dezvoltă. Şi acum arată că, dacă nu-l echilibrăm cu forţa altruistă, ne va devora, ca o tumoare canceroasă în corpul uman care devorează corpul şi, în final, se omoară pe sine.

Ce înseamnă o tumoare canceroasă? Este vorba despre un program întrerupt de dezvoltare a corpului, de funcţionare a celulelor sale, când ele încep să prolifereze dincolo de spaţiul lor şi care au un efect contrar.

În principiu, fiecare celulă are posibilitatea de o dezvoltare canceroasă, dar ele se găsesc, mereu, în armonie unele cu altele, într-un echilibru relativ între forţele pozitive şi negative. Dar, atunci când una dintre ele devine mai mare, o alta dispare şi există o perturbare în polaritatea dintre ele şi, în acest dezechilbru, apare o dezvoltare distructivă.

Este acelaşi lucru în societate. Ar trebui să începem rapid, graţie celei de-a doua forţe pozitive, pentru a echilibra întreaga societate umană care a devenit o tumoare canceroasă. Este remediul pentru recuperarea sa.

Din păcate, în momentul vindecării cancerului, suntem mulţumiţi a suprima dezvoltarea egoistă a celulelor prin diferite tipuri de raze scurte, să le ucidem astfel. Nu este un remediu. Nu este necesar să ucidem societatea umană sau de a face orice altceva cu ea. Trebuie doar să adăugaţi a doua forţă de dezvoltare.

Din kab.tv, „O lume integrală”, 24.10.2013

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"" Comentarii RSS Feed

Articolul următor: