Între două focuri

Baal HaSulam, “Naţiunea”: Singura speranţă este să construim o educaţie naţională cu adevărat nouă pentru noi, să descoperim şi să aprindem încă o dată iubire naturala naţională ce a fost diminuată în noi, să resuscităm încă o dată muşchii noştri naţionali, ce au fost inactivi timp de două milenii, prin fiecare mijloc posibil, până la sfârşit. Atunci vom şti că avem o fundaţie naturală de nădejde pentru a fi reconstruiţi şi pentru a ne contiunua existenţa ca naţiune.…

Întrebare: Ce este iubirea „naţională?”

Răspuns: Este iubirea frăţească. Fiecare naţiune are iubirea sa înnăscută deoarece naţiunile îşi au originile în cele 70 de rădăcini ale Zeir Anpin. Aceste rădăcini au un loc pentru fiecare naţiune. De aceea oamenii simt o conexiune cu rădăcina reciprocă.

În ciuda egoismului şi individualismului evident astăzi, oamenii au un sentimet că aparţin unei naţiuni anume. Acest sentimet este comun tuturor naţiunilor cu excepţia evreilor. În definitiv, Israel nu este o naţiune; nu are o rădăcină în aceste 70 de rădăcini. Din toate naţiunile ce locuiau anticul Babilon, Israel a fost alcătuit din oamenii cu punctul din inimă. Ei s-au separat de ceilalţi şi s-au strâns laolaltă din cauza acestei scântei.

Când scânteile se aprind şi se conectează atunci trăiesc la nivel spiritual, sudate prin punctul lor din inimă într-un singur suflet. Dar când acest suflet se sparge, vasele lor dispar şi cad în dorinţe obişnuite, dorinţele celorlalte naţiuni.

Atunci Israelul se opreşte din a fi o naţiune, deoarece nimic nu-i mai conectează în afara urii celorlalţi către ei. Numai presiune exterioară îi ţine pe ei împreună. Dacă presiunea scade, ei sunt împrăştiaţi cât mai departe unul de celălalt. Există în confort numai când conexiunea lor este slăbită. Putem vedea asta la evreii ce trăiesc printre alte naţiuni.

Când va deveni Israelul din nou o naţiune? Va fi numai când se vor aduna în jurul mesajului pe care Avraam l-a aşezat în fundaţia naţiunii: „iubeşteţi aproapele ca pe tine însuţi.” Trebuie realizat nu pentru ei înşişi ci pentru binele lumii.

Suntem la ultimul stadiu al mântuirii, corecţia finală pe care trebuie să o îmbrăţişeze întreaga lume. Baal HaSulam vorbeşte despre asta în articolele sale „Revelarea Divinităţii (Matan Torah)”  şi „Garanţia reciprocă.” Israel trebuie să fie unit pentru ca prin ei să fie corectaţi toţi de către Creator.

Dorind să se corecteze pe ei, Israel ridică MAN, o rugăciune pentru întreaga lume. Apoi primeşte lumina superioară, lumina ce reformează. Această lumină se miscă prin „şablon” denumit Israel şi se obţine forma corectă de unitate. Lumina este abstractă şi fără formă, dar aici capătă forma denumită Mashiach (Mesia). Apoi, marea dorinţă a naţiunilor lumii este corectată.

Dacă acţionăm astfel, suntem Israel. Dacă nu, primim lovituri şi probleme, atât de la Lumina superioară cât şi de la naţiunile lumii. Suntem la mijloc, între acestea. Fie îndeplinim sarcina coordonatorului, fie suntem mai răi decât toţi ceilalţi şi trebuie să suferim consecinţele direct de la Creator şi indirect de la alţii.

Lumina trebuie să-şi găsească vasul, şi până atunci nu va avea linişte.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 5/8/2011, “Naţiunea”

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: