Întrebare: Când ne jucăm de-a faptul că suntem deja într-o stare corectată, devenim în acest mod conștienți? Sau ce?

Răspuns: Când ne jucăm că încercăm să ne conectăm unul cu celălalt și să dezvăluim calitatea dăruirii și a iubirii dintre noi, atunci atragem lumina superioară, conform legii echivalenței calităților.

Ea strălucește asupra noastră imperceptibil pentru că nu avem încă calități reale de a fi precum lumina. La urma urmei, numai în ceilalți se poate manifesta. Dar încercările noastre, din nou și din nou, ne conduc la asta.

Întrebare: Să presupunem că în exterior ne jucăm de-a faptul că suntem într-un singur proces, deja conectați, dar în interior toată lumea simte confruntare și inconsecvența cu această stare. Cum poți înșela forța superioară prin această imagine exterioară?

Răspuns: Nu înșelăm pe nimeni, ne jucăm ca niște copii.

Încercăm să ne asemănăm cu nivelul următor, iar această asemănare invită lumina din jur asupra noastră. Este același principiu pe care îl are un copil în lumea noastră. Aceleași forțe acționează asupra noastră – forțele dezvoltării.

Dacă nu încerci să devii ca un adult, vei rămâne mic, doar vei crește, vei câștiga în greutate, dar nu vei deveni mai inteligent. Este același principiu, nu este nimic nou aici! Este un joc, dar unul foarte serios.

Copiii nu au o astfel de stare precum joacă? O au peste tot! Cu toții ne jucăm, în mod constant, pentru tot restul vieții pentru că imităm mereu pe cineva.

KabTV „Am primit un apel. Pentru a juca viața” 29.02.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →