Întrebare: Am venit la Convenție cu o dorință enormă, ca să străpung carapacea mea egoistă. Continui să mă gândesc că sunt capabil să fac ceva chiar acum, totuși nu o fac. Mă tem că această Convenție va trece, dar nimic nu se va schimba în mine; numai impresiile vor rămâne. Ce trebuie să fac chiar acum, chiar în acest minut, în această secundă, în acest moment?

Răspuns: Mai întâi de toate, cu toții ne-am pus această întrebare. Chiar acum, tu ești conectat cu toți, ai aceași aspirație, anticipare și asta va rămâne pentru întreaga viață. Nimeni nu știe cum își va petrece viața, dar acest moment este înscris în contul tău spiritual, pentru totdeauna.

Este scris că, atunci când un suflet uman aterizează la judecătoria divină, două întrebări îi sunt puse: Ai studiat Tora (ai vrut să atragi Lumina care Reformează?) și Ai așteptat salvarea (te-ai ridicat deasupra egoului și ai urcat la următoarea natură?). Asta este exact ceea ce încercăm să realizăm aici. Și este bine dacă fiecare dintre noi simte că există ceva pe care trebuie să-l facă, dar este incapabil de asta.

Asta este foarte neplăcut și amintește de contracțiile nașterii, pentru că noi vrem să ne naștem în starea urmăoare, dar suntem incapabili să o facem. Dar un nou grad se naște din noi de Sus, chiar datorită acestor eforturi.

Deci, ce trebuie să facem? Deschideți-vă inimile un pic mai mult, conectați-vă cu ceilalți un pic mai mult, simțiți un pic mai puternic faptul că Creatorul trebuie să se reveleze între noi și să se manifeste în noi, astfel aducându-ne mai aproape și ridicându-ne la a doua natură.

Asta este exact despre ceea ce Cabaliștii au scris. Astăzi, suntem în starea în care toate materialele de Cabala ne-au fost arătate, totul a fost explicat de zeci de ori. Trebuie să facem un pic mai mult, dar nu în studiu sau diseminare, ci chiar în unitatea pe care o avem acum, la această Convenție.

Încercați să-i simțiți pe toți în inima voastră și lăsați-l pe Creator să-și facă treaba! Trăgeți-l acolo unde simțiți că sunteți incapabili să o faceți! Creatorul îi spune lui Moise: Vino la Faraon! La fel cum luăm un copil mic de mână. Asta pentru că lui Moise din noi, punctul din inimă, îi este frică de Faraon. Normal!

Suntem incapabil să facem ceva împotriva acestui monstru, egoul nostru. Simt că vreau să-l cuceresc, dar sunt incapabil să o fac. Dar la momentul următor nu mai vreau să-l cuceresc, pentru că el mă conduce. Și asta se petrece din nou și din nou.

Această sclipire mică, care rămâne în mine din starea spirituală anterioară, este incapabilă să facă ceva. Trebuie să mă agăț de Creator cu ajutorul acestei mici sclipiri și apoi voi fi capabil să rezist egoului meu. Egoul nostru este un monstru iar noi nu suntem în stare să facem ceva împotriva lui.

Mă țin de mâna Creatorului și vreau să fiu cu El, ca un copil care pune mâna adultului în mâna sa și îi cere să-i aducă ceea ce vrea. Așa trebui să avansăm: Vreau să mă conectez cu ceilalți! Vreau să obțin unitatea noastră! Vreau să obțin dorința în care Creatorul se va revela!

Mă agăț de Creator prin această mică scânteie, dar ea este doar o scânteie, în timp ce eu trebuie  să-l prind cu totul, să mă unesc cu El. Și, deodată, egoul, Faraonul, începe încetul cu încetul să se estompeze și dispare… Totuși, eu rămân cu Creatorul, unit cu alte puncte din inimile prietenilor și astfel devine revelat gradul spiritual.

Din  lecția a patra de la Convenția Mondială de Cabala 2010, 11/10/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →