Întrebare: În timpul convenţiei simţim întotdeauna plăcere infinită şi împlinire, dar în momentul în care convenţia s-a sfarsit, există imediat un sentiment greu de gol şi de reticenţa in  a continua. Ce simbolizeaza aceasta impovarare a inimii după convenţie şi cum ar trebui să lucrăm cu ea?

Răspuns: Cred că am simţit aceste lucruri după convenţiile trecute. Nu ar trebui să ne mai simtim așa acum, deoarece nu mai lucram de la o convenţie la alta, motiv pentru care obisnuiam sa cădem după fiecare convenţie, ca după primirea unui dar temporar, pe care nu l-am putut pastra.

Acum trebuie să lucrăm incontinuu la construirea vasului nostru colectiv şi astfel nu ar trebui să simtim coborari atât de adânci, deşi vor fi totusi coborari şi ascensiuni pe această cale, asa cum ar trebui să fie. Acest lucru se datorează faptului că Providenţa superioara este revelata prin impact „rotund” şi „direct”. În timpul influenţei directe, Providenţa superioara este revelata un pic şi în timpul influenţei rotunde, intervin perioade de exil.

Fiecare individ, grupuri întregi, şi chiar întreaga lume trece prin astfel de „exiluri” şi „răscumpărări” alternativ. Aceste stari sunt secvenţiale, iar natura este în continuă schimbare: anotimpurile se schimba, erele geologice, precum şi erele ecologice, totul se schimba în procesul nesfârşit in care suntem.

Trebuie sa trecem prin toate aceste procese, dar progresul nostru ar trebui să fie în linie dreaptă, în „linia de mijloc.”  Va trebui să  clarificam asta, deoarece suntem primii care încep acest proces, ca „ultima generatie” a lumii egoiste. Deci, nu cred că vor exista căderi speciale după convenţii. Convenţiile noastre vor fi de o natură diferită, care va fi stabilită în următoarele câteva luni.

Mă îndoiesc ca întrebarea despre cădere după convenţie va fi relevanta. Dar daca cineva încă simte o cădere, ar trebui să solicite ajutor de la prieteni. Dacă întregul grup este într-o stare de cădere, ar trebui să apeleze la alte grupuri pentru ajutor, deoarece depinde de ele, precum un singur om într-o singură inimă.

Astfel, fiecare ar trebui să se ajute reciproc, păstrând degetul pe pulsul tuturor, având grijă ca nici un prieten sa nu dispara şi ca nici un grup sa nu cada, dacă nu este o cadere cu scop.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 20/05/12, „Discutie despre convenţiile anterioare”

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment →