Scrierile lui Rabash, Shlavei HaSulam (Treptele Scarii), “Care este diferenta intre “Poarta Lacrimilor” si celelalte Porti”: Chiar daca o persoana plinge cu lacrimi amare, dar plinge pentru a avea exces,  nimeni nu va raspunde acestei plingeri. Aceasta persoana sta inaintea portii lacrimilor, dar poarta ramine inchisa si nu permite rugaciunii sa intre. Oamenii nu pling pentru a avea excese, ci este normal sa plinga doar pentru necesitatile vitale.

Intrebare: Ce inseamna sa plingi in spiritualitate? Cum stie o persoana daca plinge intr-adevar? Si ar trebui ca grupul sa atinga starea de plins?

Raspuns: Bineinteles, atit grupul cit si fiecare persoana individuala din acesta, trebuie sa atinga aceasta stare. Ea se numeste „rugaciunea celor multi” in care fiecare persoana se roaga pentru toti, inclusiv pentru sine. Rugaciunile din cartea de rugaciuni, sint construite dupa acest principiu.

Plinsul este o stare de micime (Katnut) in care stiu ca nu pot atinge unitatea de unul singur; de fapt, nici macar nu pot dori de unul singur. Chiar si inainte de a atinge siguranta ca sint incapabil de a face o actiune spirituala, trebuie sa inteleg ca mai intii de toate am nevoie de 100% dorinta. “Sa mi se intimple!” Si aceasta este o dorinta pe care deasemeni nu o pot implini de unul singur.

De exemplu, am sperat sa scap de o boala cu propriile eforturi, dar treptat imi dau seama ca imi este imposibil. Suferind si consumind o multime de eforturi, vad ca nu pot sa fac nimic in aceasta privinta. Descopar ca pot fi vindecat doar daca merg la doctor. Deci, care-I problema?

Problema este ca trebuie sa apelez la doctor pentru asta. Trebuie sa-i cer, sa il implor sa ma opereze. Si trebuie sa-mi doresc asta cu adevarat, chiar daca ma tem de acest lucru. Frica ma opreste, dar urgenta situatiei ma impinge sa cer ajutor.

Acelasi lucru se intimpla cu noi: la gradul la care avansam, simtim din ce in ce mai clar ca trebuie sa trecem prin operatie pentru a elimina egoismul, acel egoism care ne conduce prin viata si ne asista in fiecare zi. Deci cum pot eu cere sau macar sa ma gindesc sa scap de el? Acest lucru poate fi obtinut doar prin intermediul Luminii Superioare.

Trebuie sa primesc dorinta din exterior, de la grup si fac asta fara voie. Este scris: “Mergem de la  Lo Lishma la Lishma,” adica de la intentia egoista, la cea altruista. Inspir pe cel care imi este opus astazi: pentru toate grijile mele de a fi pentru aproapele meu, astfel incit toti banii aflati dincolo de “minimum vital” de care am nevoie, vor merge la cel de linga mine, si deci totul va fi pentru aproapele meu.

Pot eu cu adevarat sa doresc asta, ca si cum nimic altceva nu ar fi important in viata? Pot cere ca aceste ginduri sa nu ma paraseasca nici o secunda? Pot plinge pentru asta?

Sa presupunem ca cineva imi arata o cerere de daruire: “Iti cer sa imi dai o dorinta altruista astfel incit sa am grija de ceilalti cu tot ceea ce am eu dincolo de ceea ce am nevoie ca sa supravietuiesc”. Semneaz-o! Mergi inainte! Doreste asta! Dar cum pot eu dori asa ceva? In fond, nu pot crea o dorinta noua in interiorul meu.

Asta este adevarat, dar daca esti de acord cu asta in principiu, si incepi sa lucrezi cu grupul, dorinta necesara va veni la tine, de la prieteni. Mediul inconjurator contine o forta spirituala, forta Creatorului. Nimic nu depinde de prieteni, si a fost aranjat in acest mod, de la inceput. Daca ma intorc spre mediul inconjurator, catre conexiunea interioara, aici gasesc totul. Aici revelez toate nivelele, fortele si stadiile pina la sfirsitul corectiei.

Brusc descopar ca sintem uniti si ca in unitatea noastra simt toate fenomenele spirituale, pina la unitatea totala. Revelez tot ceea ce spune stiinta Cabalei , in interconectarea noastra.

Fortele de daruire dintre noi, sint conexiunea dintre suflete. Sufletul este forta de influenta intr-o persoana, o parte a Creatorului de Sus.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 12/28/10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment →